Daruri dorite

Moş Crăciun, fiindcă sunt mică,
Să-mi aduci o păpuşică
Şi bunicii o ciocolată,
Că mi-o dă mie pe toată!

Întâlnire cu Moş Crăciun

Se apropie decembrie, VIN SARBATORILE DE IARNA !. Oare este cineva care să nu încerce măcar o fărâmă de emoţie? Imi amintesc de când eram şi eu copil cu câtă nerăbdare aşteptam colindele, bunătăţile specifice sărbătorilor de iarnă, bradul împodobit… o Doamne! Cât de fascinată eram de strălucirea betelei ce îmbrăca brăduţul, cum tresăream la orice zgomot gândind că este trasura Moşului, cum stăteam cu nasul lipit de geam privind cetele de urători, ascultându-le minunatele colinde…
Privind in trecut la fetiţa care am fost odată,fetiţă uimită şi extaziată în faţa bradului , copleşită de amalgamul de emoţie şi bucurie în aşteptarea lui Moş Crăciun, am lăsat să curgă pe hârtie amintirea…
Sfântă candoare, sfânta inocenţă, în ce seif aţi rămas?
Şi pentru că cel mai important moment de sărbători îl consideram întâlnirea cu Moş Crăciun, prima poezie din seria celor dedicate iernii va fi una de suflet, însumând toată exaltarea mea de atunci, de demult:

INTÂLNIRE CU MOŞ CRĂCIUN

Dansez, dansez şi visez
Că sunt un fulg de nea.
În roiuri de stele valsez
Şi Moş Crăciun e-n inima mea.

Ghirlande poleite si globuri sclipesc,
Păpuşi, jucării şi bomboane,
Artificii în zeci de nuanţe lucesc
Şi toate-s un vis pe care-l trăiesc!

O! Vine,vine! Iată-l pe Moşul cel bun!
E-n faţa mea şi nu ştiu ce să-i spun.
Privesc totul de parcă-s vrăjită,
Mă bucur tare! Sunt fericită !

Alfabetul în versuri Literele W, Q şi Y

W, Y şi Q, litere de împrumut,
Să le uit, cum am putut?
Watt Disney cum pronunţam
Literele de nu ştiam ?
De yacht nici că pomeneam
Pe y de nu-l aveam.
Sau Quebec, oraş frumos.
Mă uitam de sus în jos
Şi nu ştiam cum să-i zic,
Motivând că eu sunt mic!

Dar de-acum,orice literă o ştiu
S-o citesc şi să o scriu.
Singur pot ca să citesc
Şi să scriu tot ce doresc.
Printre litere acum,
Sigur voi avea drum bun!

Alfabetul în versuri litera X

Dacă vedeţi desenate,
Două beţe-ncrucişate,
Să ştiţi că acela-i X
Şi l-aţi invaţat … la fix,
Dar de stau şi mă gândesc,
Pe X nu-l prea folosesc,
Numai că pe sora mea,
O cheamă chiar Xenia
Şi e musai ca să ştiu
Litera X cum s-o scriu.

Cu un pix şi un caiet,
La expoziţie merg direct,
Fiindcă acolo sunt expuse
(După cum Axinte-mi spuse)
Instrumente muzicale:
Xilofoane şi ţambale.
Daca-mi iau şi-un saxofon,
O orgă şi un trombon,
Pot să dau chiar un concert
Pentru veselu-ALFABET !

Alfabetul în versuri litera Z

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N,O,P,R,S,Ş,T,Ţ,U,V şi acum urmează Z                         
O linie frânta-n trei,
Este Z, şi dacă vrei
Pe caiet să scrii “Zoreşti”                                          
Nu mai ai cum să greşeşti.
Ba chiar poţi să povesteşti
Că zăpada este mare
Şi zarzărul zărit în zare,
Este nins de parcă-i floare.
Zdreanţă zburdă fericit
 În zăvoiu-nzăpezit
Şi la zvon de zurgălăi,
Latră şi se-ascunde-n clăi.
E-un căţel mai zăpăcit,
Zvăpăiat şi zbânţuit:
Zbier la el şi-l trag de zgardă,
El zvâcneşte din zăpadă,
Sare-n sus şi dă din coadă!
*********

Cine se crede isteţ?
Îi propun un textuleţ!
Hai, încearcă, nu e greu
Dacă-ai să repeţi mereu:
DE ZĂPUSEALĂ, ZVĂPĂIATA ZINA ZĂBOVI ZĂCÂND ÎN ZĂVOI, ZICÂND ZÂMBIND CĂ ZĂRI ÎN ZARE ZECE ZUGRAVI ZORZONAŢI ZORNĂIND ZORIŢI ZURGĂLĂI-N ZORII ZILEI, ZĂPĂCIND CU ZGOMOTUL ZEBRELE ZGRIBULITE!

Alfabetul în versuri – Litera V

A,B,C,D,E,f,G,H,I,Î,J,K,L,M,N,O,P,R,S,Ş,T,Ţ,U şi fiţi atenţi că vine V!

Îl prezint pe V acum.
Cum arată? Iată cum:
Două beţe alăturate
Jos se află-mpreunate
Însă sus sunt depărtate.
Acum pot să scriu cu el:
Vulpe, vacă şi viţel,
Vijelie, val-vârtej
Vine vântul ca un vrej,
Viforând vâlcelele,
Viscolind viroagele,
Vestind iarna cea geroasă.
Vino s-o privim din casă!

o poezie fără titlu şi autor incert

Probabil are un titlu, dar eu nu îl ştiu… s-a întâmplat în urmă cu vreo doi-trei ani:
Eram toţi ai casei sub umbra unui nuc mare, fiecare cu preocuparea sa: o carte, un ziar, copiii cu joaca. La un moment dat, observ că nepoţii, aflaţi acolo, râdeau complice uitându-se pe furiş la tata, pe atunci în vârstă de 92 de ani. Am intuit că motivul hazului lor era bătrânul şi firesc, i-am apostrofat, dar spre surprinderea mea, chiar el le-a luat imediat apărarea motivându-i foarte plauzibil. Am tăcut contrariată. Ceva mai târziu, tata mi-a dat o foaie de hartie pe care scrisese versurile de mai jos. Era prea trista poezia si pentru ca nu doream sa-mi vadă lacrimile, după ce am citit-o, n-am comentat-o şi nici nu l-am întrebat dacă poezia îi aparţine sau are un alt autor. Am pus-o intr-o carte şi am uitat de ea. Azi, din întâmplare am regasit-o, am recitit-o şi ca şi atunci, am avut o strangere de inimă fiindcă nu este o poezie oarecare ci un mesaj cutremurator de real. Aş fi vrut să pot spune cu certitudine cine a scris-o, dar tata, trăind simultan în două lumi paralele: real şi imaginar, nu a putut să mă convingă acum, când întrebându-l mi-a spus că-i aparţine, deşi a fost cadru didactic şi a cochetat cândva destul de merituos cu poezia. L-am întrebat ce titlu i-a pus. M-a privit … nu ştiu cum, uşor mirat, uşor stânjenit, uşor mustrător şi a ridicat din umeri parca întrebându-mă : “ce importanţă mai are acum?” după care şi-a mutat privirea nesfârşit de tristă, undeva… în gol. Iată versurile:

Se schimbă vremea scumpă şi suntem azi bătrâni,
Simţim ca nu mai suntem – pe unde-am fost – stăpâni.
Copiii noştri astazi, nu ne mai iau in seamă,
Iar fiii lor, nepoţii, de mult nu mai au teamă.
Lipsiţi de cuviinţă şi fără de cruţare,
Işi fac cu ochii semne, vorbind de tata-mare.
Mă fac că nu vad asta, deşi le văd pe toate
Şi ploapele de lacrimi se lasă rezemate.
Noi suntem musafirii intârziaţi oleacă,
Pe care toţi i-aşteaptă sa plece … şi nu pleacă…

Hoinar

(versuri inspirate de  Draw For Joy)                                                

Înconjurănd Pamântul, la pas, cu traista-n băţ,
Să nu gândiţi prieteni c-aş fi vreun mare hoţ!
Vreau doar să readuc în traista-mi fermecată
Frânturi de sentimente pierdute altadată.
Din ceruri mă priveşt-un misterios Crai Nou,
Si-i cer s-aducă-n suflet, iubirile, din nou!

Alfabetul în versuri Litera U

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N,O,p,R,S,Ş,T,Ţ şi urmează desigur U

Uuuuuu! Şuieră trenul
De alungă motănelul.
Hauuu-u, urlă şi lupul,
De cutremură pământul
Si strigă copiii-n cor:
Lume bună! Ajutooor!
Au, au, au, cam ce să fac
Cu-acest U să vă împac?
O idee-mi vine-acu,
Să va spun cine e “U”:

Litera U e o potcoavă
Pusă-n sus cu partea cavă
In gentuţa lui Lenuţa
Să îi poarte ei noroc
(Fiindcă nu-i iese deloc)
Să citească clar, curat,
Acest text cam încurcat:

CÂT ERA EL DE UNCHIAŞ,
LA URCUŞ CU UŞURINŢĂ
UN UŞOR UŞER UŞARNIC
ÎŞI USCA UŞA UDATĂ
UŞUIND CU-N UMERAŞ
ULIUL ACELA URIAŞ.

Bucataria bunicii – Paradisul jocurilor

La buni-n bucătărie,
Găsesc orice jucărie:
Oale, crătiţi şi tigăi,
Le lovesc! Par zurgălăi!

Zdrăngănesc două capace!
Tii! Ce sunet! Zău că-mi place!
Şi cu lingura cea mare,
Bat acum într-o căldare!

Dar de ce-o fugi pisica?
Că doar nu i-am zis nimica!
Ia te uit-un robinet!
Îl deschid… văleuuu! Ce jet!

Uraa! E rost de-o plimbare
Şi cu rucsacu-n spinare
Sar in oala-ncapătoare
Si-acum sunt navigatoare
În bucătăria mare!

Mă miram de ce bunica
E-aci toată ziulica!
Dar ce faţă la bunica!
Oare o doare burtica?