Un alt fel de sclavie

Sant contrariata si revoltata! Si asta mi se trage numai de la plimbarile mele pe ulitele satului. Azi, abia ce ma indepartasem de casa, ca-l intalnesc pe Tudor, un barbat la vreo 55-6o de ani, casatorit cu Geta, o femeie tare de treaba, harnica, priceputa si care o viata intreaga nu a facut nimic altceva in afara muncilor campului, si a treburilor gospodaresti. Ma saluta, ii raspund si am proasta inspiratie sa-l intreb ce face Geta. Parca i-am pus foc pe nari! Dintr-o data, pasnicul Tudor, devine leu-paraleu si-ntr-o cascada de cuvinte incepe sa-mi povesteasca cum nevasta-sa si-a iesit din minti si a apucat-o pe alte cai. Intr-o clipa imi trec prin minte tot felul de grozavii: de la o boala psihica pana la certuri aprinse si chiar „abateri de la morala”. Il privesc oarecum neancrezatoare, dar n-apuc sa-l intreb nimic fiindca explicatiile curg:
– Matusa-sa de la Botosani, i-a dat o armonica veche sa faca ce-o vrea cu ea. Si ce crezi, nevasta-mea a chemat pe unu de i-a reparat-o si a invatat sa scartaie la ea singura.
– Bravo ei! Zic eu entuziasmata.
– Bravo pe dracu! Cine a mai pomenit sa te duci de la vaca la armonica?
– Ei, uite, Geta ta! Si ce te deranjeaza? Eu in locul tau m-as mandri cu asa ceva!
– Mandru? Hai bre, iti bati joc de mine?
– Ba deloc.
– Eu zic ca da. Nu crezi ca rade tot satul de ea?
– Poate, din ignoranta!
– Ignoranta, neignoranta, eu stiu una: traiesti in satra, vorbesti tiganeste.
– De acord, dar aici nu este vorba de satra ci de placerea unui om care nu deranjeaza pe nimeni, ba chiar poate sa infrumuseteze si viata altora.
– Fugi dom-le de-aici. Pai daca ma intreaba Fane vecinul, ce face nevasta-mea, eu pot sa-i spun ca se prosteste la armonica?
– Si de ce nu? Tu cand ai chef sa mergi la carciuma sau sa joci carti, table, popice, sau mai stiu eu ce, te duci si stai cu orele de capatai, fara sa fie nevoie sa dai socoteala nimanui, asa-i?
– Pai da, da eu sant barbat. O femeie are mereu de lucru in casa!
– Mai sa fie? dar femeia nu este ca si barbatul tot fiinta umana? N-are si ea aceleasi drepturi, n-are si ea nevoie de relaxare, de odihna?
– Pai cum sa aiba aceleasi drepturi? Cum sa faca ce fac eu? Doamne fereste! Sa se „relasese” la televizor sau cu femeile la vorba pe ulita. Odihna? Ce, n-are paturi? Noaptea nu-i ajunge?
– Da de cand stabilesti tu ce o relaxeaza pe Geta? De unde si pana unde stii tu ce o odihneste pe ea? Esti vreun dumnezeu si n-am aflat eu? Nu e totuna pentru tine daca sta la televizor, in drum sau cu acordeonul sau armonica, ce-o fi ?
– Stii ceva, doamna, aici e sat si asa ceva nu s-a mai pomenit, ca o taranca sa cante le „istrumenturi”. Ce, ea e d-alea deochiatile? Mai bine vorbim „alcevasilea” ca nu vreau sa ma cert cu dumneata…
Am abandonat discutia fiindca mi-am dat seama ca nici un argument al meu nu-i va schimba convingerile si dupa un salut inghetat am grabit cat am putut pasul, sa nu-l mai aud, sa nu-l mai vad. Din pacate nu este singurul care gandeste asa, ci mai bine de 70% din locuitorii satului. Probabil ca si unii dintre cititorii mei vor zambi imaginandu-si-o pe Geta alergand de la grajdul vacii la armonica atarnata undeva la sopron, unde sa nu-l incomodeze pe atotputernicul Tudor, marele detinator al dreptului de a distribui bilete de voie pentru orice stare sufleteasca, fizica sau morala. Da, poate la prima vedere pare caricatural, dar ganditi-va ca este vorba de o fiinta umana, inzestrata ca oricare alta cu gandire si simtire. Si ea se bucura sau sufera, are dorinte si pasiuni, iubeste, viseaza!! Eram intr-o seara in poarta casei cu Geta. La un moment dat, s-a auzit un tril. Geta s-a oprit din vorba, mi-a facut semn sa nu care cumva sa fac vreo miscare si dupa cateva clipe, cu ochii plini de lacrimi mi-a soptit : canta privighetoarea! Si-atunci, va mai mirati ca infruntand opinia radio-santului si ocarile unui sot limitat si egoist, a invatat singura sa cante la armonica?
Asta e! Intre oras si sat exista inca, o prapastie numita mentalitate, mentalitate care instaureaza un fel de sclavie a femeilor, mutilandu-le sufleteste, confiscandu-le dreptul de a se manifesta in afara prejudecatilor!
Ma obsedeaza o intrebare pe care mi-am mai pus-o candva: in ce secol traim?

Anunțuri

33 de gânduri despre „Un alt fel de sclavie

    • Fii bine venit la cules de stropi de suflet !
      Da! De fapt, toate istorioarele de pe blogul meu sant reale si chiar poeziile pentru copii (cu mici exceptii) au la baza intamplari, sau personaje reale.
      Ce te-a contrariat? „Iesirea din turma” a Getei? atitudinea lui Tudor sau revolta mea?

  1. Intre oras si sat exista inca, o prapastie numita mentalitate, mentalitate care instaureaza un fel de sclavie a femeilor?
    Nu cred ca mentalitatea e foarte diferita.
    Diferenta consta in numarul de persoane care au renuntat de conceptul de sat.
    Tudor a avut argumentul suprem „traiesti in satra, vorbesti tiganeste.”
    Nu-ti place in satra te muti din ea, satra n-o vei schimba niciodata singur.

    • Bine ai revenit !
      Oare am inteles gresit? Vrei sa spui ca daca te nasti intr-o familie de tarani si n-ai continuat studiile, dar ai o pasiune pentru muzica (spre exemplu) si dupa ce ai terminat de muls vaca sau de arat ogorul,iti permiti luxul sa canti la armonica, harpa, taragot sau pian, este o tradare a conceptului de sat? Sau n-ar fi permis decat fluierul si neaparat in urma oilor?
      Exista o evolutie care nu poate fi oprita nici de nostalgici si nici de conservatorii care nu reusesc sa tina pasul cu noul!
      Nu schimbi satra singur, dar intotdeauna exista un inceput. Si chiar daca nu doresti schimbarea, e drept sa-ti inabusi o pasiune numai fiindca nu este acceptata ideea in comunitate, desi practic nu poate face rau nimanui?Astept!

  2. 1. Daca satul considera asta tradare a conceptului atunci asta este, tradare.
    2. Intotdeauna exista un inceput, corect. Dar ca acel inceput sa existe trebuie sa ti-l asumi. Fara sa te plangi, fara sa arati cu degetul, pur si simplu fa-o pentru ca asa crezi ca e corect indiferent de ce spune satul si fara sa cauti vinovati. Daca nu poti sa o faci dezinteresat de ce crede satul in care traiesti o faci degeaba. Pentru ca daca tu nu crezi si sustii ceea ce vrei sa fii/faci nimeni nu o va face in locul tau
    3. Daca ideea nu e acceptata in comunitate iar tu nu esti capabil sa ti-o sustii atunci e deja inabusita, conceptul de „rau” e stabilit de comunitate.

    • Satul a declarat „tradator” si pe primul taran care si-a adus curent electric in casa. Acum toti beneficiaza intr-o veselie de binefacerile electrocasnicelor! Satul a blamat primul taran care si-a cumparat calculator declarandu-l „dezertor” si „puturos”, iar acum se inghesuie la usa lui sa-l intrebe cate si mai cate se pot afla pe internet: de unde sa cumpere samanta , care sant cele mai bune ingrasaminte, etc… Comunitatea intotdeauna accepta schimbarile cu greu, dar in cele din urma capituleaza. Este un razboi intre vechi si nou si ca in orice razboi exista raniti si chiar pierduti pentru totdeauna. Sant pentru pastrarea traditiilor, dar nu pentru schilodirea personalitatii oamenilor! Da, sa nu fie acceptat ceeace dauneaza (asa cum multi romani au importat printre multe, foarte multe bune si relele vestului) dar sa lase sa intre ceeace este folositor.

      • Aici nu stabilim vinovati si nici cine are dreptate sau nu. Si nu cred ca facem nici istorie.
        Aici e vorba de asumarea ideilor/idealurilor.
        S-ar mai fi produs evenimentele de care amintesti daca initiatorul s-ar fi resemnat si si-ar fi acceptat statulul de sclav al satului?

        Ps; iar titlul postului cred ca o dezonoreaza pe Geta atata timp cat nu este relatata si reactia ei referitor la aceasta situatie.

      • TheNutz, iti multumesc pentru comentariile tale, care prin consistenta lor imi anima blogul. Mi-ai si dat o idee pentru o noua categorie, dar despre asta voi vorbi la timpul potrivit pe o postare cu trimitere la tine, fiind sursa de inspiratie .
        Titlul postului nu o dezonoreaza pe Geta, fiindca rezulta clar ca ea si-a urmat imboldul de a canta la armonica, si canta in ciuda tuturor barfelor si atitudinii potrivnice a lui Tudor. Pentru asta, are toata admiratia mea! Nu-si neglijeaza indatoririle dar nici nu renunta la personalitate.In sclavie sant cele ce se comporta dupa cum li se dicteaza si nu dupa cum simt!
        Voi dezvolta raspunsul in postarea urmatoare, fiindca simt nevoia sa fac niste precizari legate de lumea satului. Oricum, iti multumesc din nou pentru implicare si te astept . Este o placere sa dialoghez cu tine.

  3. Acum ceva timp, intr-un reality show, am vazut doua pustoaice (de 14 ani, respectiv de 17 ani, de undeva dintr-un sat), care isi manifestau raspicat aversiunea fata de citit. Pentru ca „nu aveau de ce”. Pentru ca nu le folosea la nimic. Iar familia era de acord cu ele. Scopul lor in viata era sa se marite, sa-si gaseasca „un baiat bun”, sa gospodareasca si sa creasca copii. Pentru ca asa e normal. Cand altcineva le-a spus ceva de genul:”e adevarat, e nevoie si de oameni la sapa, dar nu credeti ca puteti ajunge mai sus”, au blamat-o si s-au uitat la ea ca la o nebuna. Si fetele si parintii acestora. In schimb, la lasarea serii se „boiau” si se „toparleau” de mama-mama sa mearga la discoteca, pentru ca „asa se face la noi, trebuie sa fim moderne, sa nu ne facem de rusine”. Pentru ele rusinea insemna sa nu aiba oja cu sclipici pe unghiile nespalate si ruj roz de 2 lei pe buze, nicidecum sa nu „stie sa vorbeste romaneste”…

    Dar, trebuie sa povestesc, in acelasi timp, ca am avut colege de liceu, fete de la tara, care, pe langa faptul ca faceau naveta, ziua mulgeau vacile si ajutau la camp, iar noaptea invatau. Erau intotdeauna cel mai bine pregatite. „Tata isi doreste sa evoluam”, spuneau ele…
    Asa ca… peste tot, si la tara si la oras, sunt oameni intre oameni. Cunosc si parinti „oraseni” care-si sfatuiesc copiii sa mearga la munca, pentru ca oricum scoala nu le va folosi la nimic…
    Vai de copiii parintilor ignoranti! Vai de sotiile partenerilor cu mintea ingusta.
    Multi au luat de exemplu preotul, medicul si invatatorul din sat si si-au indrumat copiii sa „ajunga ca ei”, unii cu sacrificii uriase. Imi doresc sa existe mai multi „Nicolae Moromete”…
    http://www.imaginelife.ro/diverse/diverse-de-dragoste/draga_nicolae_moromete/

    • Ai dreptate Noapteaiguanei, sant oameni intre oameni. M-am alaturat exclamatiilor tale:”Vai de copiii parintilor ignoranti!, Vai de sotiile partenerilor cu mintea ingusta!” Intalnesc la tot pasul situatii din acestea si-mi este foarte greu sa nu ma implic. Nu vreau sa spun ca eu gandesc fara cusur, ca logica mea este cea mai buna, dar cand vad oameni inzestrati, ce nu-si pot da frau liber aptitudinilor, numai pentru ca altii hotaresc in locul lor asemeni stapanilor pentru sclavii lor, mi se pare strigator la cer.

  4. spiritul de turma. un sot ce se credea barbat, dar care, nici pe departe nu era. daca ar fi fost un adevarat barbat, ar fi spus cu cat se poata de multa mandrie despre noul „hobby” al sotiei lui. si sunt ferm convinsa ca daca el ca barbat si ca sot ar fi declarat deschis si pe fata despre asta, si-n plus, s-ar fi declarat cu adevarat un norocos ca o are pe geta, gura lumii se-nfunda.
    dar nu, tudor e genul de barbat care asculta si pleaca urechea la cei din jur. usor influentabil, instabil, cu un spirit de turma exagerat de inradacinat, cu prejudecati si mentalitati invechite… cu o viziune ingusta a vietii…
    pt el… familia e compusa din sotie si copii. iar sotia e pe post de „fabrica de facut copii” si „robot multifunctional” pt treburile gospodaresti.
    repet, robot. adica… fara suflet, fara sentimente, fara aspiratii, fara drept la opinie, etc.
    pacat ca… in ziua de azi, mai exista astfel de mentalitati. 😦

    • Un cald bun venit pe blogul meu, unei fete atat de frumoasa!
      Gand_licitat, ai surprins atat de bine personajele mele, incat am impresia ca-i cunosti personal, sau poate ca reprezinta prototipul unei categorii prezente inca (din pacate) atat in peisajul rural cat si in cel urban. „Robot”.Intr-adevar acesta este idealul de sotie in viziunea lui Tudor si a celorlati asemeni lui.

  5. Eu cred ca adevarata victima in aceasta poveste este Tudor. Geta va continua sa cante la armonica, nu am vazut nici o tendinta represiva pornita din partea „stapanului” ei. Dar acest „dumnezeu” a fost sortit sa traiasca o viata in obscuritate, sub jugul unor mentalitati care i-au fost impuse de altii care poate au fost lipsiti chiar si de inteligenta pe care el, eventual, ar poseda-o. Nu stiu nici cat de adanca este prapastia dintre sat si oras, astfel de specimene care exista peste tot sunt una din cauzele pentru care putem spune, in continuare „avem o tara superba; pacat ca este locuita”.

    @The Nutz, in lupta cu mentalitatile vom pierde mereu din cauza celor care gandesc ca tine, care nu au curaj sa priveasca mai departe de coama dealului la poalele caruia traiesc. Giordano Bruno a fost ars pe rug pentru ca a sustinut adevaruri unanim recunoscute azi, iar acum, dupa mai bine de 400 de ani, insasi Biserica isi pune cenusa in cap pentru eroarea pe care a savarsit-o. Ar trebui sa intelegem toti ca fara astfel de oameni, fara Giordano Bruno si fara Geta (de ce as considera comparatia fortata?!!) am trai cu toii tot in epoca de piatra.

  6. Voi incerca sa raspund destul de scurt (desi este imposibil), asa ca dupa cafeaua fierbinte consider ca se impune si cate o cana de vin ca sa vorbim mai cu spor. TheNutz, ai afirmat in unul dintre comentarii ca „aici nu se stabilesc vinovati”. Desi, intr-un comentariu anterior a proclamat ostracizarea persoanei care nu accepta regulile respectivei societati. Daca insa o luam cu inceputurile societatii asa cum sunt vazute de filosofia contractualista, fie ca esti de acord cu Hobbes si Locke sau cu Rousseau, societatea a luat nastere tocmai din nevoia oamenilor de a trai intr-un colectiv. In orice colectiv, incepand cu familia si ajungand la conceptul de natiune sau chiar mai sus (doar traim in era globalizarii), vor exista divergente de opinie si diferente de mentalitate. Si atunci ce faci? Pleci? Unde…? O asemenea atitudine ar fi asemanatoare cu cea a copiilor care isi iau jucariile de la groapa cu nisip si pleaca imbufnati acasa. Sau, mai rau, cu aruncarea in exil dispusa de un conducator – doar ca in aceeasi persoana s-ar reuni si tiranul si exilatul.
    Al doilea lucru asupra caruia nu pot fi sub nici o forma de acord cu TheNutz este afirmatia „Daca satul considera asta tradare a conceptului atunci asta este, tradare.” Manifestarea instinctului de turma este mult prea pregnanta, influentata tocmai de acea mentalitate care nu iti permite sa privesti mai departe. Si daca tot am citat din TheNutz, gasesc ca este potrivit sa citam si din Eminescu „Ce e rau si ce e bine/ Tu te-ntreaba si socoate”. Poate trebuia sa scriu TU, cu majuscule.
    Ca sa scurtam, „Daca ideea nu e acceptata in comunitate iar tu nu esti capabil sa ti-o sustii atunci e deja inabusita, conceptul de “rau” e stabilit de comunitate”. Acelasi instinct de turma, aceeasi lipsa de vointa de a schimba mentalitatile. Conceptele sunt intr-adevar stabilite de comunitate, dar mereu in interiorul acesteia sunt oameni care au puterea sa intoarca lucrurile, sa rastoarne mentalitatile si sa deschida noi cai. In plus, ca o gresala primordiala in rationament, TheNutz, o idee nu poate fi niciodata inabusita. O actiune da, puterea gandului niciodata. Horea, Closca si Crisan au murit pentru o idee. Rascoala lor a fost inabusita cu greu, dar ideea a persistat si mereu s-au gasit urmasi care sa o continue, sa o parte mai departe. Inca sunt foarte multe de spus, cred ca din acest diferend de opinii ar fi iesit un post maricel, poate mai potrivit pentru a fi publicat aici decat un comentariu lung si plictisitor. Oricum, concluzia este ca societatea va avea intotdeauna niste varfuri care sa strapunga bezna mintilor turmei. Cum se va desfasura lupta nu se stie niciodata, unii si-au pierdut viata, altii au fost alungati, altii au fugit de buna voie. Dar numai cei care au fugit, numai cei care pentru ca nu le-a placut au plecat din satra fara sa incerce sa schimbe ceva au fost catalogati drept lasi.

  7. ostracizarea persoanei care nu accepta regulile respectivei societati? aici am ras
    Acum, de unde din poveste sau din comentarii ai dedus cum ca Geta ar fi o luptatoare si o razvratita a societatii? Sau ca face

    ceea ce face tocmai pentru a atrage atentia asupra unor probleme din randul acelei societatii ?
    Avand cunostinta despre ceea ce se petrece in acel mediu in general, mai mult ca sigur ca Geta se afla intr-un ingrozitor disconfort psihic, social si familial.

    Si atunci ce faci? Pleci? DA! Pleci daca ai optinea asta! Daca nu faci ceea ce crezi ca e corect si ignori parerile comunitatii asumandu-ti consecintele sau renunti la ele. Urat din partea ta daca ai o idee salvatoare si nu o impartasesti!
    Daca tie iti plac martirii care mor si sunt apreciati peste sute de ani pentru sacrificiu, mie nu imi plac si consider chiar de

    neurmat exemplul lor, pentru ca nu moarte lor a dus la schimbarea lucrurilor ci adeverirea viziunilor acestora. Si au ajuns personaje la care te uiti tu cu admiratie si le dai exemplu ca sa le inchizi gura unora si altora ignorand realitatile vremii si vremurilor.

    Daca ideea nu e acceptata in comunitate iar tu nu esti capabil sa ti-o sustii atunci e deja inabusita. o idee nu poate fi niciodata inabusita? please. Ce valoare are o idee in lipsa actiunii? Horea, Closca si Crisan au murit pentru o idee, o idee pe care o impartaseau si altii si impreuna au actionat. Daca nu si-ar fi sustinut-o si n-ar mai fi reactionat ai mai fi stiut de ei? Ar mai fi fost eroii tai pe care sa ii dai exemplu?

    concluzia este ca societatea va avea intotdeauna niste varfuri care sa strapunga bezna mintilor turmei, dar varfurile nu vor reunsi niciodata fara suficienti dezertori din randul acesteia.

    „numai cei care pentru ca nu le-a placut au plecat din satra fara sa incerce sa schimbe ceva au fost catalogati drept lasi.” pe bune? vorbesti de parca i-ai cunoaste si ai fi luat masa impreuna cu ei?

    ps: te rog pe viitor sa te rezumi la a comenta faptele si ideile fara a mai emite judecati de valoare referitoare la persoane

  8. Regret ca ultimul meu comentariu a agitat spiritele, TheNutz, dar asta este, unele adevaruri dor. Faptul ca ai ras in privinta ostracizarii este o problema de psihologie pe care nu am caderea si nici interesul sa o rezolv. In schimb voi incerca sa raspund punctual si cat mai pe scurt problemelor ridicate.
    Da, Geta este o luptatoare in cadrul unei micro-societati. Desi este judecata, desi cum bine ai remarcat, cu siguranta traieste in disconfort din pricina actiunii ei, ea lupta asa cum stie, cum poate. In primul rand lupta cu nemultumirea barbatului – nemultumire provocata atat de activitatea ei cat si de opinia celorlalti. Indirect, deja se prevede o lupta a Getei cu mentalitatea societatii in sanul careia traieste. Sper ca de data aceasta sa intelegi ceea ce vreau sa spun, pentru ca a treia oara imi va fi prea greu mie. Ma intrebi de unde am dedus ca Geta este o razvratita? E la mintea cocosului, si nu o spun cu intentia de a te jigni. Este vorba despre o razvratire inconstienta, interioara. Nu este Geta cea care sa puna mana pe secure si sa porneasca un razboi pentru idee. Dar ea este chiar izvorul ideii, din atitudinea ei, aflata in discrepanta cu mentalitatea generala se naste conflictul. Revoltatii, cei care arata cu degetul, cei care preiau ideea suntem noi, cei care discutam atat de infierbantati si de revolutionar aceasta problema. Pacat ca nu ai inteles nici acest lucru. Dar fie, hai sa admitem ca ai dreptate, daca Getei nu ii convine ca lumea o condamna pentru aceasta noua pasiune, sa isi faca bagajele si sa plece. Totusi, daca nu stii cine este Geta, hai sa iti spun eu… Nu o cunosc, dar este o femeie cu varsta cuprinsa intre 45 si 60 de ani, “tare de treaba, harnica, priceputa si care o viata intreaga nu a facut nimic altceva in afara muncilor campului, si a treburilor gospodaresti.” Oooo, da, TheNutz… pai sa isi faca Geta bagajele si sa plece la oras, “frate”, ca e mare tara! Doar are matusa la Botosani… Sa lase dracului si barbat, si gospodarie, si camp, si sat si mentalitatile acestuia, si totul. E solutie cat se poate de rationala, nu? Sa spunem ca la 30 de ani te mai incumeti, dar la varsta Getei, si cu pregatirea ei care poate tie ti se pare inalta, ma tem ca e o solutie stupida. Uiti si ca taranul roman asa a fost crescut, sa fie biciuit si injurat, sa isi plece capul si sa se comporte ca o vita. Placerea Getei de a canta compenseaza efectele „scandalului” pe care l-a provocat. Punct. Ei nu ii trebuie sa plece, ei ii trebuie sa cante la armonica, si isi indeplineste scopul.
    Faptul ca tu nu ii apreciezi pe cei care sunt capabili sa moara pentru o idee confirma ceea ce am spus, din pricina acestor conceptii am ajuns unde suntem. Iar „rationamentul” tau, conform carora adeverirea viziunilor si nu moartea purtatorilor a dus la acceptarea ideilor, este pe cat de incomplet pe atat de ignorant. Pentru a avea partizani orice idee trebuie adeverita, trebuie acceptata si urmata. Acele idei au fost adeverite de atunci, au fost imbratisate de multimi, nu de doi sau trei oameni. Ideile respective nu au capatat greutate atunci cand iobagia a incetat sa mai existe, ci in momentul in care niste oameni s-au ridicat la lupta impotriva ei. Regret si faptul ca nu intelegi nici natura umana si nici natura gandului. Ca sa inabusi o idee pur si simplu trebuie sa ii elimini pe toti cei care o sprijina. Dar omul e inventiv… ideea va supravietui, va fi soptita, va fi transmisa prin mijloace pe care, ca asupritor, nici nu le poti banui. Si dupa o vreme, cand dormi linistit, o vei vedea deodata renascand ca pasarea Phoenix. In acel moment nu vei mai putea face altceva decat sa te scarpini nedumerit in cap si sa iti spui “Ce dracu’!?”… scuze, “what the hell” (am observat ca esti un modernist convins). Tu credeai ca ai inabusit ideea? Nu, ai inabusit doar actiunea la un moment dat, ideea a supravietuit. De asemenea, nici nu inteleg rostul intrebarii tale, ce este ideea in lipsa actiunii… E frumos sa vorbesti din carti, TheNutz, dar te contrazici. Mai intai sustii inactiunea (parasirea locului de conflict) sau, in cel mai bun caz, actiunea pentru izbanda acelei idei in alte locuri. Revenind la cazul concret, pentru ca de aici am plecat, sa se duca Geta sa lupte pentru dreptul ei de a canta la armonica! Dar sa mearga sa propovaduiasca mentalitatea ei sanatoasa in alte parti, poate chiar lupilor si ursilor… oriunde, dar nu acolo unde este casa ei.
    In fine, din tot comentariul tau macar concluzia este pertinenta, e adevarat ca varfurile nu vor putea sa obtina izbanda fara sustinere. Dar aici intervine capacitatea lor de lideri, puterea lor de convingere, talentul de a se apropia de om, de a-i dobandi increderea si de a ii deschide ochii. S-a reusit de foarte multe ori acest lucru, si daca nu am avea atatia care sa intoarca spatele unei lupte ar fi posibil inca o data. (Departe de mine, StropiDeSuflet, de a spune ca mentalitatea aceea nu se va schimba, dar acest lucru va fi realizat cu atat mai greu cu cat numarul „liderilor” va fi mai mic). Ca sa raspund si la ultima intrebare, si la ps, TheNutz, din fericire pentru respectul meu de sine noi doi nu am luat niciodata masa impreuna. Iar faptul ca am emis o „judecata de valoare” raportandu-ma la tine imi creste si mai mult respectul pe care mi-l port :). Inteleg daca preferi sa ti se rada in spate, dar asa am fost eu crescut, sa spun totul in fata. O seara cat mai placuta!

  9. stii ce e mai revoltator decat povestea asta? Incapacitatea inteligentei tale de a intelege ceea ce citesti. D’aia nu combatii ideile interlocutorilor ci pe interlocutori.
    Te respecti sper ca la fel de mult si cand te uiti in oglinda, cat despre cum ai fost crescut, ai crescut in jos.

    Nu te obosi sa mai raspunzi pentru ca nu ma voi mai obosi sa-ti citesc indeciziile.

    ps: comentariile tale pot intra lejer la postul: Un alt fel de sclavie (3)

    • Nu pentru pentru ca ar fi de datoria mea in calitate de gazda, nu pentru ca sant mai in varsta, ci pur si simplu din principiu, consider ca schimbul de opinii, oricat ar fi de diferite, nu trebuie sa degenereze in „atac la persoana” . M-am bucurat atat de mult atunci cand am vazut ca sant pareri contrare sustinute de argumente, incat am emis o a doua postare cu acelasi titlu, gandind ca ajut la eliminarea oricaror feluri de dubii. Daca recitesti primul meu raspuns, chiar ti-am multumit, pentru ca imi dadeai ocazia sa-mi argumentez pozitia, atitudinea vadit pro Geta, desi intentia mea a fost doar sa relatez. Poate Nevermore – dupa parerea mea, un foarte bun stapan al cuvintelor si de o sensibilitate mai putin intalnita la un barbat – nu ti-a inteles gandul, poate tu nu ai reusit sa exprimi exact ceeace ai gandit, cert este ca pana in momentul acuzelor dialogul vostru m-a captivat, era interesant sa vezi cum poate fi interpretata o situatie destul de grava – zic eu – de oameni cu opinii diferite.

      • si ce te face sa crezi ca sunt de alta parere decat a ta referitor la schimbul de opinii? Sau comentariile mele au fost atacuri la persoana?
        Daca n-am reusit sa ma fac inteles din cauza propriei incapacitati de exprimare in fata marelui stapan al cuvintelor nu stiu ce v-a oprit sa cereti detalii suplimentare. Probabil ca nu asa se procedeaza in schimbul de opinii. My bad!

      • TheNutz, nu comentariile ci anumite formulari, la care nici Nevermore nu ti-a ramas dator si l-am sanctionat si pe el pentru asta ! Nu-ti mai pune cenusa in cap! Ce incapacitate de exprimare? Am presupus posibile variante de interpretare gresita a spuselor celuilalt in dorinta de a va determina pe amandoi sa coborati tonul. Sant convinsa ca mai devreme sau mai tarziu va veti intalni pe un alt blog, sau tot aici si veti continua sa dialogati

  10. Ca sa nu transformam postul acesta si blogul tau, StropiDeSuflet, intr-un teatru de lupta, reamintesc ca in ultimul meu raspuns am si spus ca a treia oara mi-ar fi foarte greu sa repet ceva, pentru ca ar trebui sa cobor sub o limita pe care am refuzat sa o trec de ceva vreme. Pe de alta parte ar fi pacat ca TheNutz, simtindu-se, eventual, in inferioritate, sa intoarca spatele blogului tau, indreptandu-se ca si Geta din viziunea lui, catre alte zari mai albastre. Prin aceasta renuntare dovedesc si ca nu sunt un mare stapan al cuvintelor, o asemenea persoana ar trebui sa fie in stare sa explice pe intelesul lor nu numai imparatilor, ci si… opincilor. Drept e ca trebuie sa stii sa vorbesti si cu vladica, si cu opinca, dar timpul meu este destul de restrans cel putin deocamdata. Pe TheNutz il astept la o discutie atunci cand timpul imi va permite iar tensiunea lui va scadea. Oricum, imi ramane fericirea ca intr-o societate cu susul in jos eu am crescut in jos.

    • Prefer arenele de lupta unei paci apasatoare. Iubesc schimbul de opinii si nu inteleg cum ne scapa hormonii de sub control cand nu reusim sa ne aducem partenerul de dialog la acelasi numitor cu noi.
      M-a amuzat ultima fraza pe care eu am privit-o pur si simplu, separat de dialugul tau cu TheNutz.

  11. @StropiDeSuflet: Din pacate, nu doar satul romanesc sufera de asemenea mentalitati, ci si orasele mai mici. Tooata lumea cunoaste si judeca pe toata lumea.:(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s