Bucataria bunicii – Paradisul jocurilor

Publicat pe de

 

La buni-n bucătărie,
Găsesc orice jucărie:
Oale, crătiţi şi tigăi,
Le lovesc! Par zurgălăi!

Zdrăngănesc două capace!
Tii! Ce sunet! Zău că-mi place!
Şi cu lingura cea mare,
Bat acum într-o căldare!

Dar de ce-o fugi pisica?
Că doar nu i-am zis nimica!
Ia te uit-un robinet!
Îl deschid… văleuuu! Ce jet!

Uraa! E rost de-o plimbare
Şi cu rucsacu-n spinare
Sar in oala-ncapătoare
Si-acum sunt navigatoare
În bucătăria mare!

Mă miram de ce bunica
E-aci toată ziulica!
Dar ce faţă la bunica!
Oare o doare burtica?

39 de gânduri despre „Bucataria bunicii – Paradisul jocurilor”

    • Bianca, Daria (nepoţica mea) este atat de dulce încât este interzisă apropierea de ea a diabeticilor! Legat de asistenţa din timpul bucătăritului, nu exista compatibilitate in aceasta exclusă relaţie. Riscul este mult prea mare. Risc să servesc la masă apă de salină în loc de supă sau să gasesc în tava cu friptură cine ştie ce răţuşcă de pluş, pusă cu cea mai buna intenţie şi exemplele ar putea continua fiindcă are o imaginaţieeeeee !!!!

      Răspunde ↓

  4. Pai, ea e la Targu Mures, eu sunt in Bucuresti. Probabil abia asteapta sa vina Craciunul.
    Pai are multe jucarii.. nu e ca acum 20-25 de ani, cand eram si eu copil si maica-mea suferea pentru mine, ca nu aveam jucarii (nu se gaseau). Dupa revolutie ai mei au fost in Rusia si s-au intors cu o groaza de jucarii, ca sa am si eu cu ce ma juca. Si-acum imi aduc aminte. 🙂

    Revenind la Mara: cred ca printre preferatele ei e o casa cu animalute (care canta/vorbeste) pe care i-am luat-o la 2 ani. Apoi mai e o masina, Herby, cu care se plimba cand iese afara. Apoi, stiu ca e innebunita dupa desenele cu trenuletul Thomas si masina Rory (cred ca are si jucarii de genul asta). 🙂

    Răspunde ↓

    • Cătălin. oicât de multe jucării ar avea un copil, se bucură enorm când primeşte ceva care să-i placa şi care să-i stârnească interesul. Mitul lui Moş Crăciun este atât de frumos, încât eu aş vrea să pot crede din nou cu toată fiinţa mea ca cineva îmi va putea îndeplini dorimţele adunate într-un an, un cineva iubitor şi total dezinteresat, un cineva faţă de care singura obligaţie ar fi să fiu bună şi cuminte. Este seara magică pe care toţi copiii ar trebui să o aştepte ! Eu zău că aş vrea să redevin copil şi, doar, pentru acest singur motiv! Stiu, la vârsta ta, îmi vei răspunde că orice om poate fi în viaţa altcuiva un potenţial Moş Crăciun! Nu vreau să te dezamăgesc, dar nu este aceeaşi trăire. Moş Crăciun este perfect, este aşa cum imaginaţia fiecărui copil vrea să fie şi în situaţia aceasta, plăsmuirea nu poate avea nici corespondent şi nici rival. Intr-adevăr, Mara se pare că este un copil privilegiat, dar cu toată multitudinea jucăriilor, s-ar putea să fie fascinată de ceva mic, în aparenţă neînsemnat, dar care poate deveni un miracol pentru un sufleţel de copil, pentru simplu motiv că este de la Moş Crăciun!
      ,

      Răspunde ↓

  5. Pai n-am afirmat contrariul, cu siguranta o sa se bucure foarte mult. Chiar daca are tot ce-i trebuie, de obicei se bucura din lucruri simple – cand se joaca cu o minge sau cand vede un catel, o pisica pe strada, etc. 🙂

    Răspunde ↓

  7. Aveţi dreptate la treaba cu gătitul în prezenţa prichindeilor, însă faptul că preparatele vor fi consumate şi de cei mici vă îmbie probabil să puneţi înzecit mai mult suflet. Iar bucuria de a-i vedea că mănîncă e o satisfacţie şi un sentiment de nedescris. Ei într-adevăr sunt imprevizibili şi trebuie urmăriţi în orice clipă.

    Răspunde ↓

    • Bianca, ai dreptate, când ştiu că nepoţeii sunt beneficiarii preparatelor, sunt în stare sa fierb mâncarea la căldura sufletului. Si îţi dau dreptate şi în ce priveşte supravegheatul. Niciodată nu am gătit cu ei în preajmă.

      Răspunde ↓

    • Marite Han, atât ar mai trebui să dai nepoţilor mei ideea de a se aşeza în cratiţa cu varză! Cred că i-ar amuza aşa cum te amuză şi pe tine ideea că mie îmi plac numai . Ei da! Si pe oală şi pe oliţă, copii să fie. Ce ma distrează pe mine, este faptul ca destul de curând iţi va veni rândul la aruncat conţinut de oliţe, pamperşi, vei sta nopţile cu bebele în braţe ca să tacă … şi tot tacâmul! In timpul acesta, eu mă voi delecta pe net ! Ha-ha-ha!!!!

      Răspunde ↓

    • Elisa, floare albastră, de-ai şti câte minuni sunt în bucătăria bunicii…. Ehe, există o rotiţă zimţată cu mâner cu care precis buni taie plastilină, există o jucărie numită de buni „pisător” care face o harmălaieee… şi cîte- cîte nu sunt acolo!

      Răspunde ↓

  11. Draga Aurora!
    Ce dulceata de nepotica, ce bucatarie minunata…imi amintesc de bucataria bunicii, unde mereu „gaseam” cate ceva interesant de fcaut, si dres, si gatit (!!!) dar…IN OALA…nu mi-a dat prin minte sa intru! Foarte simpatica situatia care a generat o atat de minunata poezie, gratie harului tau!
    O sambata si duminica frumoase! 😛

    Răspunde ↓

    • Mirela, când spui „bunica” dintr-o data te copleşesc amintiri pline de duioşie, farmec şi nostalgie. Mi-ar face placere sa te primesc în bucătăria mea atunci când din cuptor ies aburi ce produc în gură ploaie din norii glandelor salivare. Urarea ta s-a împlinit! Am fost la munte şi vremea a fost superbă!

      Răspunde ↓

  12. Pingback: Metatext de duminică. Alt bricolaj prin blogolume « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  14. Pingback: Natura statica cu ciorbita delicioasa «

  15. Am vrut sa-ti comentez mai demult dar am fost tot pe fuga si n-am vrut sa scriu ceva in graba…
    Ca tot veni vorba de jucarii, eu tin minte ca atunci cand eram mica si stateam mult pe la bunicii mei, ei nu aveau atatia bani incat sa-mi cumpere cine stie ce jucarii scumpe si deosebite, nu primeam mare lucru cand era vorba de cadouri, insa jucariile de la bunica, ceea ce-mi oferea, mi-au fost cele mai dragi lucruri. Parintii imi tot cumparau diverse papusi si jucarii mult mai frumoase si noi… insa cumva nu eram asa atasata de ele. Tot pe alea vechi de la bunica le vroiam :). Pe alea le iubeam cel mai mult.

    Răspunde ↓

  16. Asa e. Mai nou am lasat-o un pic mai moale cu blogul pentru ca ma joc 😀 am un teanc de carti si le devorez si m-am indragostit de chitara. Dar revin, chiar daca ma mai fura peisajul 😛

    Răspunde ↓

Lasă un răspuns către StropiDeSuflet Anulează răspunsul