A picat curentul! Concurs!

Prieteni ai „Stropului de Suflet” (sau ai Stroapei de Suflet?)!

Eu sunt Dana si profit de faptul ca am acces la blogul ei ca sa va spun – la rugamintea ei – ca nu v-a uitat, ii este dor de voi, are multe sa va spuna, dar in sat a cazut reteaua de curent!! evident ca nici NET-ul nu se simte prea bine… ( a venit iarna, ne-a luat prin surprindere, nici nu ne miram!)

Ca sa nu va plictisiti intre timp, va spun ca Stropidesuflet s-a lasat ispitita sa-si povesteasca inceputurile ei in ale NET-ului in cadrul unui concurs – concurs la care a luat locul I – si v-as pune eseul ei in continuare, chiar daca voi, prieteni vechi, cunoasteti o parte din poveste din primele  postari ale blogului:

     „Să scriu… să nu scriu…adică de ce n-aş scrie? Şi ce dacă sunt bunică! Sunt o bunica internaută, deci arunc bastonul, îndrept spatele şi…concurs, neconcurs, am şi eu ocazia să strig cu toată… tastatura, cum am descoperit eu secretul tinereţii fară batrâneţe: ei da,  INTERNETUL !

     Uf! Trebuie să spun câţi ani am (Helloo! Puştimea cu care mă întreţin pe net, mâna la ochi!) Asta e! Am 60 de ani (dar să vă intre bine în cap: pe internet, pot sa am orice vârstă vreau…) . Prima întâlnire cu internetul? Acum doi ani! 

      Mă pensionasem si stând la ţară,  nu puteam toca frunză la câini, aşa că, nemaiavând motivaţia serviciului,  am devenit urgent maestru de ceremonii in ogradă: „conduceam” vaca la păşune, ţapul la frizerul vetreinar, porcii la jir.. . apoi in bucătărie: crătiţi, oale şi tigăi , umplute, răsturnate, spălate, iar umplute, ce mai! de dimineaţa până seara, numai activitaţi „intelectuale”. Tocmai când eram pe punctul de a intra şi eu în rândul babelor cu ştate, în viaţa carora nu mai este nici o altă perspectivă in afara acelui loc „unde nu e nici întristare şi nici suspin” şi o cruntă deprimare, veni cumnată-mea, orăşeanca, cu o alternativă pentru timpul meu liber: un calculator pe care ea nu-l mai folosea. In viaţa mea nu stătusem in faţa unui PC. Habar n-aveam cu ce se mănâncă! Ce-i drept, întâi m-am uitat cruciş la el, apoi curmeziş, şi-n cele din urmă am lasat vaca şi-am luat „taurul de coarne”  înfruntând zâmbetele ironice, neâncrezătoare ale tuturor celor din jurul meu, cu o cărticică in faţă şi cu cumnata explicând prin telefon, dar mai ales cu un interes si o implicare crescândă. Şi uite-aşa, am învăţat abc-ul calculatorului! Ei, noaptea, firesc, că ziua… ! Şi cu cât vedeam lumea virtuală, cu atât mai mult mă minunam: la inceput ca viţelul la poarta nouă, dar curând, am început să mă simt ca Alice în Ţara Minunilor! Incet-încet, vocabularul meu neaoş agro-zootehnic, s-a îmbogăţit, şi alături de tocană, mătură et company, au apărut mai noile: joystick, load,  copi-paste,overstrike… de auzindu-mă o vecină într-o conversaţie cu un iniţiat, m-a întrebat: „şi-n cine zici că a dat strechea maică?” Nici măcar n-am râs, fiindcă în urmă cu doar câteva luni, probabil şi eu aş fi întrebat la fel.

      A urmat imprimanta (pe care am instalat-o singură, urmînd instrucţiunile cărţii tehnice),  apoi aparatul foto digital..Doamne! Ce de poze!  Şi fără bani!

      Sau cand am descoperit Google Earth! Să poţi lua la pas oraşele lumii, sau să poţi călători printre galaxii, a fost dincolo de orice imaginaţie a mea!!

     .In timp, am constatat ce uşor se pot face cumpărăturile online câştigând timp, evitând aglomeraţiile, nervii, având posibilitatea de a alege si având toate informaţiile fără ca eu şi vânzătorul să ne enervăm reciroc în timp ce alţi inşi furioşi îşi cer dreptul la a fi serviţi, fără a căra cu umerii „reumatismati”, ditamai sacoşele. Si-n timp ce vecinii mei renunţă la cumpărături de teama gripei porcine, eu imi pot face cumpărăturile online!

       Mie, care la doi paşi am şanţul (forumul cu putere de verdict al ţaţelor) şi maidanul , ca singur loc de desfaşurare al tuturor festivităţilor satului, internetul mi-a adus in casă marile scene ale lumii politice şi artistice!

      Am intrat pe site-urile unor celebritaţi, am putut comunica uşor cu prietenii şi rudele din străinătate!

      Nu mai era nevoie să caut şapte ceasuri în şapte cărţi de bucate o prăpădită de reţetă de mancare, pe care internetul mi-o oferă în doi timpi şi trei mişcări!

      Informaţii de toate felurile!  Dintr-o data, lumea a fost la picioarele mele! Deprimarea…. s-a duuuuus! Bătrânţea? A rămas undeva, la coada vacii! Dar fericirea… ei, da, credeţi-mă că nu exagerez, fericirea a venit după un an, când la iniţiativa unui nepot am devenit mare proprietar de blog: https://stropidesuflet.wordpress.com , unde chiar va invit să zăboviţi o clipă. Vechea mea pasiune de a scrie poezii si povestiri pentru copii a găsit împlinirea, fiindcă internetul m-a facut cunoscută  multor  oameni, , am fost contactată de edituri , am publicat şi iata-mă la 60 de ani  vizând statutul de boboc…scriitor.   Scriu, comentez, imi primesc prietenii vizitatori, ne confruntăm in idei, ne împărtăşim experienţe! Nu mai am „O” vârstă! Sunt din nou tânără şi simt că trăiesc, mă bucur de fiecare zi! Nici nu deschid bine ochii şi alerg la Socrate al meu  (aşa mi-am botezat eu, batrânul şi inţeleptul meu calculator) să văd cine şi ce a mai spus! Mi-am facut o multime de prieteni! Nici ei nu au „O” vârstă! Punem cap la cap idei şi realizăm lucruri minunate!

       Şi ca să răspund concret la intrebare: prima mea intalnire cu internetul a avut loc in ianuarie 2008, aveam 58 de ani şi a fost ca şi cum m-am nascut a doua oară, fiindcă practic, am luat viaţa de la început cu entuziasmul specific numai tinerilor, entuziasm care nu m-a mai părăsit din momentul inceperii mariajului meu fericit cu internetul ! Şi pentru că spre deosebire de generaţia tânără care s-a născut călare pe calculator şi li se pare ceva firesc să existe  aşa ceva, eu care pot aprecia cum este viaţa fără şi cu P.C., pot spune sub juramânt că pentru mine, internetul nu este o reţea, şi nici măcar un modus vivendi, ci este o entitate care trăieşte in inima mea, o susţine şi o ajută să bată voiniceşte!”

Concursul a fost initiat de BRD/ePayment – Victor Kapra, la adresa http://www.victorkapra.ro/2009/12/09/concurs-brdepayment-cand-ai-intrat-pentru-prima-data-pe-internet/

Anunțuri

26 de gânduri despre „A picat curentul! Concurs!

  1. Felicitări Stropi de suflet! Eşti de admirat, iar naraţiunea te încîntă la fiecare rînd. Mă bucur pentru tine. La orice vârstă cred că se pot învăţa lucruri noi şi se pot încerca activităţi noi.
    Oricum eu te citesc de multă vreme şi apreciez că ai un stil plăcut şi un blog de suflet. Ţine-o tot aşa!

  2. Sunteti minunata! Ma bucur ca ati intrat pe internet, altfel nu va cunosteam. Felicitati pentru castigarea concursului si felicitari si pentru ca ati fost publicata. Si toata stima pentru ce si cum scrieti!

    • Mirela, inutil! Orice va fi impotriva ei, va sterge. Ia masuri prin administratie. Noi ” blogolumea” ne aratam revolta ca se intampla astfel de lucruri. Sa posteze, dar sa fie cu trimitere la sursa! Asa ar fi corect, zic eu.

  3. Felicitari pentru victorie! Si am auzit ca vine si curentul; Ca bonus, nu m-am putut abtine… (desi recomand, in continuare, varianta lui Cosbuc)

    Fără curent pe uliţă

    S-a-ntâmplat ca ieri să cadă
    Curentul. Pân’-acum a stat.
    Stropii rău s-au supărat
    Şi blesteme zbor grămadă
    Peste sat.

    Kilovatul nu mai vine
    Şi pe râu e numai fum,
    Satu-i liniştit acum
    Că trăieşte tot mai bine,
    E parfum!

    Doar Stropi este supărată.
    Ea în casă stă fierbând,
    Tristă, ba şi înjurând
    Societatea vinovată
    Vrând-nevrând.

    Scrâşnesc dinţi ca roata morii;
    Cuvintele în roi pornesc,
    Cum prin gard se gâlcevesc
    Vrăbii gureşe, când norii
    Nea vestesc.

    Cititorii-s puşi pe sfadă,
    Stau pe-ncăierate puşi:
    Cei mai mici, de drag aduşi,
    Scâncesc, revoltaţi, grămadă
    Tare indispuşi.

    Dar iată-ntr-un colţ răsare
    O scânteie, nu ştiu cum.
    Curentul de-ar veni, oricum,
    Ne gătim toţi de linşare,
    Chiar acum.

    Societatea-i condamnată!
    Vinovaţii-abea – abea
    Dacă-ntregi vor mai scăpa,
    De mulţimea indignată –
    Dac’o vrea.
    Directorul de la centrală
    Fuge-nspăimântat din sat,
    Şi e foarte timorat,
    Ca să scape de mardeală
    Uită că-i bărbat.

    Cade-n brânci şi se ridică
    Dând pe ceafă puţintel
    Un clop din lână de miel,
    Are păr făcut măciucă
    Pe sub el.

    Şi tot fuge, tot înoată,
    Dar deodată cu ochi vii,
    Stă pe loc – să mi te ţii!
    Vede zgomotoasa gloată
    De copii!

    El degrabă-n jur chiteşte
    Vreun ocol, căci e pierdut,
    Dar copiii l-au văzut!
    Toată ceata năvăleşte
    Pe-ntrecut.

    “Uite-i ceafa, vai, măi, frate,
    Mare cât o zi de post
    Aoleu, ce urs mi-a fost!
    Au sub dânsa şapte sate
    Adăpost!”

    Unii-l iau grăbit la vale,
    Alţii calea i-o aţin
    Cu bâte groase de pin;
    S-au jurat să-i dea la şale
    La creştin!

    Vine Stropi grăbită tare
    În cojocul gros al ei:
    “A venit curentul, hei!
    Nu-i mai puneţi “la culcare”
    Pe derbedei!”

    • He, he, Nevermore! Ti-ai terminat cartea, si esti pus pe sotii? Te relaxezi jucandu-te de-a parodia? Bineeee…

      Vrei sa stii ce s-a-ntamplat,
      De indata ce-am aflat?
      Am trecut la meditat
      Sa gasesc un vinovat
      Si iata ce-am constatat:
      Doar Cosbuc e vinovat,
      Tu, doar ce te-ai inspirat
      Din poezia cu pricina
      Care poarta toata vina.
      Deci oricum n-am sa gresesc
      De incerc sa-ti multumesc,
      Fiindca-oricand e bun venit
      Un gand vesel si cinstit
      .De la un baiat istet
      Care mai e si glumet,
      Si din cate am aflat,
      Mai este si talentat

  4. …ce alta pledoarie mai convingatoare s-ar putea construi fara argumentele descrise de tine pentru sustinerea Internetului. Apoi vin si cuvintele din articolele blog-ului sa incununeze demonstratia.

    • Catalin, azi m-am gandit la tine! Dar dupa o pauza asa mare de internet , am avut mult prea multe de cotrobait prin el si nu am avut ragaz sa dau o fuga pe la tine prin „batatura”, desi imi propusesem. Se pare ca telepatia inca imi functioneaza! A reparat-o internetul! Multumesc pentru urare, deja am tras marsarierul anilor si apas tare pe accelerator.

  5. Aura draga, ai tot respectul din partea mea! Esti un exemplu pentru generatia ta si nu numai! Te imbratisez cu drag si, daca nu isi revine netul in timp util, sa ai sarbatori minunate aleturi de cei dragi tie!

    • Cami, nepotica mea online, ai venit in vizita tocmai cand ma intrebam pe unde mai umbli, si ce mai faci!Si n-ai venit cu mana goala, ai venit cu un geamantan de vorbe frumoase! Si eu te imbratisez cu toata dragostea! Multumesc pentru urari. La fel si tie.

  6. Aura, nu trebuie sa te scuzi. Poate ar trebui eu sa ma scuz ca nu am asa mult timp la dispozitie si abia reusesc sa mai incropesc cate un articol, de-asta ajung mai rar pe blogurile care mi-s dragi. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s