Din postarea de acum câteva zile, „Visul Luciei”, am desprins versurile de mai jos, pe care le-am mai aranjat puţin, astfel încât să dau posibilitatea de a citi o poezie despre un om de zăpadă, si celor care nu au rabdare să citeasca mai mult.
Eu sunt omul de zăpadă
Şi sunt viu.Cine să creadă?
Ochii mei sunt doi tăciuni,
Dar te-asigur că sunt buni.
Ardei este nasu-n vânt,
Dar şi eu pot să strănut.
Iar cu gura desenată
Pot vorbi şi noaptea toată.
In cap port mereu castron
Pentru vrăbii, bun de tron.
Şi de plouă nici că-mi pasă
Sub castron sunt ca în casă.
Am, picioare sub halat
Şi le mişc cum s-a-nserat
Cand copiii s-au culcat
Şi mă duc la colindat.
Stropi de suflet la vedere 
E foarte dragalas omul de zapada 🙂
Brontozaurel, bine ai revenit. Omul meu de zapada va fi bucuros sa se joace cu tine.
Foarte frumoasa poezia.
Ti-am dat o leapsa, se numeste „obiective 2010”, vezi la mine pe blog
Gratcartoons, mulţumesc că te-ai gândit la mine, ţi-am raspuns pe blogul tău.
Vizual, portretul. Si cu umor
Carmen, multumesc. Parerea ta este importanta pentru mine. Chiar foarte importanta!