Ionel şi toba lui

Ionel primi o tobă
Bum. bum, bum
Bum ta-ra-ta-tum!
Şi nu mai auzi o vorbă
De atât bum-bum.
Bum ta ra ta tum!

Toată ziua-auzi prin casă
Bum bum bum
Şi pe hol şi chiar la masă
bum ta ra ta tum
De-ţi bubuie în ureche
Bum bum bum
Ca un ţârâit de streche !
bum ta ra ta tum!

Sar pisicile năuce
Miau-miau-miau
Ar fugi şi s-ar tot duce
Miau-miau-miau
Miau-miorlau,miorlau!

Bunicuţa dă să fugă
Şontâc, şontâc, şontâc
Toba parcă dă să-mpungă.
Bum bum bum
Bum ta ra ta tum

Orişiunde se ascunde
vai vai vai
Numai toba se aude !
Bum bum bum
Bum ta ra ta tum

Chiar viteazul Azorică
Ham, ham, ham
S-a ascuns sub pat de frică
Ham- ham-ham-
Mâr şi ham ham ham !

Dacă-o prinde o face praf
Mâr, mâr mâr
Şi-o -nghite cu pilaf
Cleaf, cleaf ,cleaf
Să se liniştească casa
Şi să îi priască masa!
Aha! Aha! Aha!
Ha-ha-ha-ha-ha!

Anunțuri

42 de gânduri despre „Ionel şi toba lui

  1. Aha…sar pisicile nauce! Deja le vad, niste scumpe zanatice, usor speriate, dar suficient de jucause ca fie antrenate in bucuria bum-ta-ra-ta-bum-ului lui Ionel!Ca sa nu mai vorbim de viteazul Azorica…ha ha ha! E o poezie cu sonoritate! Cred ca se poate nu numai ilustra absolut fermecator, ci si pune pe note. Copiii ar fi in culmea fericirii sa o acompanieze cu…tobele, bum-ta-ra-ta-bum! M-ai binedispus! Te felicit pentru fiecare vers pe care copiii si adultii care INCA se joaca , le citesc cu drag! 🙂

    • Mirela, ai intuit exact gândul meu: vreau să devină un cântecel. De fapt am şi inclus-o la categoria „Cântecele pentru copii”. Stiam că îndată ce o vei citi îţi vei şi imagina cum vor arăta desenele. Vezi că ai de lucru cam multişor!

      • Aurora, cantecelul va fi o bucurie pentru copii si pentru cei care-i asculta!
        Ma bucur ca am de lucru, doar stii. Ma intristeaza doar absenta muncii mele preferate, adica desenatul, pictatul, creatia artistica! Depcamdata, iarna cea argintie! O seara minunata! 🙂

  2. Foarte bine ilustrată toată zarva creată de Ionel. Parcă şi văd toate animalele din curte fugind care încotro. Unui asemenea toboşar nu-i poţi sta în cale. Chiar dacă Azorică ar încerca să ia atitudine, de frică mi-e că va rămâne doar cu gândul lui viteaz. 🙂 Iar Ionel va continua să-i terorizeze pe toţi cu bum. bum, bum… bum ta-ra-ta-tum. Până la urmă, dacă-i va dispărea toba, în mod sigur Ionel va găsi o tigaie. 😀

    • Carmen, şi dacă erai un scenarist, tot n-ai fi reuşit să-ţi imaginezi scena mai bine ! Cât despre ideea cu tigaia… fii liniştită, Ionel a şi prins-o! De data asta a fost rândul meu să mi-l imaginez pe Ionel alergând prin casă şi bâtând cu un făcăleţ în tigaie.

  3. Auoleu, ce taraboi! Aura, cine oare poate sa manuiasca mai bine interjectiile si onomatopeele ca tine? Iti spun eu, nimeni. Esti unica :). Ai creat o poezie plina de viata si de haz ce ar merge foarte bine ilustrata la o serbare pentru gradinita. E de ras cu lacrimi. Personajele sunt foarte bine conturate de aceeasi senzatie de dezordine ce e totusi egalata doar de ritmul bine sustinut si de muzicalitatea versurilor. Felicitari!

    • Ara, fată dragă, frumoasă şi deşteaptă ! Cine ?Simplu: Ionel, pisica şi Azorică !
      Dar Doamne! M-ai lăudat atât că mă faci să cred că am scris „divina comedie”. Totuşi… imi face mare plăcere să cred că ai dreptate. Tu chiar mă faci să pun din nou mana pe stilou si sa scriu încă una!!

      • Divina comedie… :)). Ar putea rivaliza cu… Gargantua si Pantagruel! Te rog sa fii invitata mea: ia stiloul si scrie. Altfel eu ce comentez? :). Ma faci sa rosesc eu cu laudele… Cu drag, Ara

  4. Pingback: Serafina visătoare. Fotografii de Enya « Mirela Pete. Blog

  5. IN casa binecuvantata cu copii, daca nu e taraboi, e tristete. Eu prefer taraboiul pentru ca asta inseamna un copil vesel, sanatos si fericit.
    Iar Ionel e Ionel, bine ca nu mai e la moda sa servesti musafirii cu dulceata 🙂 🙂
    O zi minunata sa ai .. tam tam bum bum….

    • Geanina, fiecare copil are amintirile lui dragi legate de o anume jucărie. Ionel are un căţel, o pisică şi o tobă cu care mă bucur că face atâta gălăgie încât reuşeşte să aducă aminte şi celor mari că odată au avut şi ei o copilărie cu tot bagajul ei de frumuseţe şi candoare.
      Şi ţie- şi vouă- linişte şi iubire !

  6. Multumesc pentru poezie este f.f.f. frumoasa, muzicala si dupa cum am spus am sa o recit impreuna cu copiii mei . Mai astept si alte minunatii pentru copilasii de trei ani , ne ajuta sa na corectam micile deficiente de pronuntie a sunetelor .Multumim si iti uram multa sanatate.

  7. Pingback: ADELA « Madi şi Onu Blog

  8. Pingback: SIBIU – BISERICA ORTODOXĂ (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  9. Pingback: TOAMNĂ CALINĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  10. Saru’mina,picuri de suflet!
    Imi amintesc si eu citeva din poezelele copilariei,dar mai mult imi amintesc de ascunzisurile din parc,de scorburi poduri si pivnite unde am gasit lumi noi.
    Neavind copii n-am trecut prin fazele specifice,iar relatia mea cu copii incepe sa se manifeste doar atunci cind am cu cine sa ma inteleg.
    PIIING!-Undeva
    PIIING!-Diverse
    PIIING!-Gradina Zmeilor
    Mult bine,
    Alexandru.

    • Alexandru, nu te mai strădui să-ţi aminteşti poezelele copilăriei! citeşte-le pe cele scrise de mine!
      M-ai distrat peste poate cu „Piiiing!… ” dar… m-am conformat şi am făcut-o cu multă plăcere!

  11. Pingback: “L-am omorât şi asta e!” « Noaptebunacopii's Blog

  12. Pingback: PROVOCARE DE WEEKEND « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

    • Păi Teo, ce mai aştepţi? Ia prima tobă care îţi iese în cale… şi dă-i bătaie ! Şi dacă faci treaba asta la ţară eşti ca şi asigurat de un alai de spectatori . In doi timpi şi trei mişcări iese un spectacol interactiv, pitoresc de tot !

  13. Pingback: Traficantul – Provocare de weekend « Cristian Dima

    • Cristi, m-ai făcut să râd în hohote fiindcă deja mi-am imaginat cum arată „orchestra” : tu, Teo şi Ionel, care mai de care mai gălăgios şi mai în „contra vântului” cântând fiecare pe limba lui într-un vacarm de nedescris, şi în urma voastră „dâgâ-dân, dâgâ-dâng” venind şi coana mare cu o tingire într-o mână şi cu polonicul în alta făcând hărmălaia şi mai mare pe motiv că solicită… linişte

    • Mirela, pentru că urarea este pentru amândouă o spun şi eu într-un glas cu tine: SĂ FIE! Observ că foloseşti diminutivul cu care sunt alintată în familie şi doar de cei foarte apropiaţi ! Te ămbrăţişez!

  14. Pingback: Carpe Diem « Madi şi Onu Blog

  15. Pingback: Genunchiul cu prieteni « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  16. Pingback: Gustav Klimt II « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s