Curios din cale-afară
Un căţel micuţ de ţară,
Întreba dulăul-tată
De-i la fel în lumea toată,
Fiindcă auzise el
Cum că într-un orăşel,
Oriunde priveşti pe stradă
Câinii au covrigi în coadă.
Se zburli dulăul tot,
Dându-i una peste bot:
– Tare prostănac mai eşti
De crezi astfel de poveşti!
Leneşul când e flămând
Şi de muncă n-are gând,
Crede că în altă parte
Îl va duce altu-n spate!
Vrei covrigi? Ai să-i găseşti
Oriunde ai să munceşti.
Dacă nu-ţi vei face treaba,
Nimeni nu-ţi va da degeaba!
Stropi de suflet la vedere 
Pingback: O zi din viaţa ta « Cristian Dima
Vrei covrigi? Ai să-i găseşti
Oriunde ai să munceşti.
Dacă nu se face treaba,
Nu-ţi dă nimeni pe degeaba!
La asta m-am gândit şi eu în http://cammely.wordpress.com/2010/11/05/lider-si-p/
Simpatica poezie! Se termina cu un talc, ca o fabula de Grigore Alexandrescu! Felicitari si la mai multe poezii! Cu bine!
Pingback: Fapta bună | Ioan Usca
Moralizatoare poezia ta si ai dreptate! 🙂
Trebuie sa mai faci o poezie, raspunsul catelului, care la fel cum auzise de oraselul unde cateii umbla cu covrigi in coada, a mai auzit si de multe orase, intr-o tara, unde unde se munceste, dar toti stau si ravnesc sa-si cumpere un covrig, sau pensionarii asteapta sa prinda cevaoferte sau daca se poate…gratis. 😦
Mi-a placut poezia.
Este reusita! 😀
Draga mea prietena, fermecatoarea ta poezie o voi comenta mai tarziu……..
………………………
Astazi voi reciti Adrin Paunescu…si stiu cat l-ai iubit si cat l-ai pretuit.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Mirela, am plâns, am plâns deşi, pentru mine şi ştiu că şi pentru mulţi alţii, Adrian Păunescu continuă să trăiască în inimile şi memoria noastră ca poet, ca geniu, ca om şi român care şi-a iubit ţara infinit mai mult decât un regiment întreg de politicieni ai zilei. Aş vrea să mai vâd un om care să poată strânge la un loc atâta lume care sâ îl ovaţioneze până la delir din proprie dorinţă, aş vrea să mai văd un om care să reuşească să înflăcăreze şi să toarne iubire în suflete, iubire de ţară, iubire de părinţi, iubire pentru valorile româneşti, aşa cum făcea românul ADRIAN PAUNESCU…
Titanul, poetul Adrian Păunescu era prin el ridicat în slava cerului. Ceea ce fac televiziunile acum este numai o încercare palidă de a repara tot răul pe care l-au făcut ignorându-l pe când era în viaţă.
Steau lui va străluci pe bolta cerească, va străluci pe cerul literaturii, va străluci peste tot ce este romanesc .
Fie-i drumul în nemurire presărat cu florile iubirii.
………………………………..
”Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.”
………………………………….
Poetul va trai veșnic, Aura!
Mirela, ştiu, poeziile lui vor trăi veşnic, dar plâng fiindcă li s-ar fi putut adăuga încă multe, enorm de multe. Maestrul mai avea încă atâtea de spus!
Asta să îţi fie drept morală,
Căci cu mine nu-i de şagă.
Cine-n viaţă nu munceşte
Încet, încet se prăpăreşte!
Căţelul tău e ca năbădăiosu` meu, care întrebat ce vrea să se facă când va fii mare răspunde nonşalant: „Pensionar” 🙂
Calde îmbrăţişări!
Tati, eşti neinformat.
Astăzi unii au palat
N-au muncit o zi în plus
Şi iau şpagă cei de sus.
Asta este replica căţeluşului la morala dulăului – tată. 😀
Parcă mă simt din nou la grădiniţă cu poeziile tale, buni. Te îmbrăţişez cu drag!
Carmen, nepoţică dragă,
din păcate ai dreptate:
hoţii au multe palate,
dar poate dulăul-tată,
le va confisca odată!
Hai, întoarce-te în copilărie, buni e aici cu bratele deschise !
În sistem este prea mic
Dulăul nostru tătic.
Sunt alţii mult prea mari
Ce rod oase în zadar.
Se trag sforile de sus
Pentru orice os în plus.
Cuţu mic şi isteţel
Tare s-ar băga şi el.
De ce 8 ore să muncească
Când ar putea să lenevească?
La câte oase va câştiga
Şi-un palat îşi va trăgea. 😀
Uite că nu mai pot să mă opresc din scris, buni. Mă molipseşti cu poeziile astea pentru pici. 🙂
Carmen, păi nepoţica nu trebuie să semene cu bunica? Palatele alea au fundaţia din nisip! vor cade! N-au suflet in zidurile lor!
in afara de faptul căci creaţia dvs. e o fabulă, cum ar fi să scoateţi o carte pentru copii? versurile au tonalitate, e ca melodie fără negativ … daca intelegeti la ce ma refer
John Doe, greul nu constă în a scoate o carte (mai ales când ai bani să plăteşti editarea) greu mi se pare să cucereşti cititorii … A fi autor de cărţi pline de praf şi uitare în librării mi se pare o glorie mult prea jalnică. Am nevoie de certitudinea că ceea ce scriu nu va fi uitat imediat după citire, am nevoie de păreri autorizate şi am nevoie de mare, mare sinceritate. Iţi mulţumesc mult pentru gând şi pentru scânteia de speranţă pe care ai lăsat-o în urma ta.
am revenit si aseara dar inca nu se aprobase comentariul, o sa va raspund la mail de indata ce ajung la calculator acasa, o seara buna
Pingback: Am crezut că pot | Gabriela Savitsky
Pingback: AMURG DE TOAMNĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: Poveste de vis (12) « Blogul lui Teo Negură
Nu-i cum zice dulăul, la Moscova primeşte fiecare canid câte-un biftec pe zi…
Vania, să nu spui aşa ceva în gura mare că dau năvală bronzaţii noştri (şi nu numai) în Krasnaia ploşcead (caracterele tastaturii nu-mi permit scrierea cu litere slave) şi precis că nu mai rămâne nici un biftec.
Pingback: Boala lui PARKINSON « Madi şi Onu Blog
Pingback: Dexign: noul site, la inaugurare. Design de brand « Mirela Pete. Blog
Pingback: Cristian Dima
Pingback: Tu unde te incadrezi? « Gabriela Elena
În acestă noapte, poezia este în prim plan. Deşi ar trebui să fie tot timpul aşezată la loc de cinste, în viaţa noastră. Trăim prin poeezie, chiar dacă se încearcă să fim ca acel măgar pe care încerca stăpânul să îl determine să se obişnuiască, săracul, cu inaniţia…
Gânduri bune şi numai bine în toate!
Pingback: DACĂ E DUMINICĂ, E… FOLK (31) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Şi pisica-i curioasă
Se plimbă din casă-n casă,
Pentru a vedea de este
Pisiceala o poveste.
Aşa mirosise ea
Prin ferestrele de catifea,
Când trăgea niţel
De codiţa unui şoricel.
Se-alinta felina dulce
Prin răsfăţ bine o duce,
Agilă şi prefăcută
Dă din coadă şi ne cântă.
Ne cântă şi ne încântă
Prin gesturi şi e plăcută,
Nu munceşte, se speteşte
E tăcută ca un peşte.
Vreau un soricel zglobiu
Să-l scarpine pe muşteriu,
Să-l trimită-n colţ de casă
Unde viaţa e frumoasă.
Te îmbrăţişez cu mare, mare drag!
Geanina, din dorinţa de a-ţi răspunde în versuri pe măsură, am amânat pentru când mi-aş fi făcut timp, dar de sâmbătă încoace tot primesc musafiri fiindcă soţul meu este un Mihai şi nu reuşesc să mă adun. Iţi mulţumesc mult pentru poezioară, este drăgălaşă foc. Mă bucur mult că la mine vii în vizită cu suflet de copil . Şi eu te strâng în braţe şi te alint.
La mulți ani și toate gândurile noastre bune pentru tine și soțul tău!
Te îmbrățișăm cu toată dragostea,
Geanina și Cristian
Auraș, am trecut doar să-ți las un gând bun și …vorbim mâine! Îmbrățișări! 🙂
Mirela, îţi mulţumesc pentru vizită şi… vorbim. Un gând frumos pentru tine.
Saru’mina.Dupa ce am citit poezia si replicile,gindesc in versuri.
Ne-ai stropit pe toti cu sufletul tau de Aur a.
S-ar putea sa gasesti imagini placute si la mine.In loc de citatie (ping).
Alexandru, m-ai topit cu acest comentariu ca o îmbrăţişare. Mulţumesc mult.
Ce as mai putea sa spun , are dreptate tata dulau dar …….
Sunt tare trista a murit un mare om care mia incantat ani tineretii Adrian Paunescu ,fie ca steaua lui sa straluceasca alaturi de cea a lui Eminescu.
Nuşa, ştim cu toţi cine are dreptate şi trebuie să sperăm şi mai ales să contribuim fiecare la a da dreptăţii locul cuvenit.
.Pentru tine:
Nu-i loc pentru iubire pe pamant
Ofelia pe ape s-a-necat
Actorii joaca Hamlet – rolul sfant
Sub zodia fatalului pacat
Veneam din tara-n tara-nspre a mea
Si undeva, nici nu mai stiu precis
Un vames imi ucise poze ta
Iubirea e un lucru interzis
E un cires, e un cires
Cires sublim, cires sublim
Care ne-asteapta sa-i fim hoti
Sa-l jefuim – noi, noi, voi, voi, ei, ei, toti, toti
Dar tu, iubirea mea, poti sa si mori
Eu te pastrez intreaga, ochi si nervi
Degeaba te tot vand negutatori
Sclavia lor n-ai vreme s-o observi
De gen neutru e acest destin
Care pe oameni vrea sa-i tina reci
Dar noi in masculin si feminin
Ne impartim, ne-o imparti in veci
Iubirea-i o anexa pentru multi
Rulota unei vesele masini
Dar noi, salbateci, tineri si desculti
Ne vom iubi trecand prin foc si spini
Iubirea nu e targul indecent
In care dam ce ni se da-napoi
Legalizati in orice parlament
Aceasta conspiratie in doi
http://www.astrismusic.com/audio/cenaclul_flacara_-_ciresul-455096/
Mirela, Iţi mulţumesc. Poezia aceasta nu face decât să-mi cimenteze certitudinile privind valoarea imensă a poetului iubirii Adrian Păunescu
Pingback: BRAŞOV – PIAŢA SFATULUI – SCHIMBUL DE GARDĂ (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
…..Sunt multi care viseaza sa ajunga in Tara lui Mura-n gura unde , cica, ar umbla cainii cu covrigi in coada si….musai…sa fie si muieti posmagii…!!!
Din pacate,de-o vreme,se-ntampla ca unii sa arate ca si cum ar fi gasit-o!!!
Liana, of, aşa este dar eu ştiu că învâţul are şi dezvăţ !
off topic, sper ca nu este nici o problema pentru ca am pus un rss feed că tre blogul dvs, in sidebar pe logul meu
John Doe, se cuvine chiar un mulţumesc !!!
:)) foarte faina poezia. Bravo. 🙂
Zerocratu, bun venit! Un bravo care mă motivează să nu mă opresc.
Pingback: BRAŞOV – PIAŢA SFATULUI – SCHIMBUL DE GARDĂ (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: Rătăcire « Cristian Dima
Minunata poezia cu o morala desavarsita. Aura, ce bine criptezi tu anumite mesaje, inclusiv cu tenta politica in fabulele tale. Adaug cateva versuri pentru catelul tau, doritor de covrigi in coada.
Replica pentru catelus de la o pisica batrana:
Tot mergand din loc in loc
Poate dai peste noroc
Si ajungi in vreo ograda
Dintr-o tara unde nu sunt
Caini pe strada…
Si de va fi gerul crunt
Un stapan te va purta
Cu lesa si cu vesta…
Caci vezi tu, mai pui,
Pretul libertatii este
Egal cu-al unei pedepse:
Sa nu mai umblam hai hui!
Ara, nu ştiu cât îţi place poezia mea, dar ştiu cât îmi place mie ce ai scris. Imi dai voie să preiau ideea din fabula ta pentru o alta pe care să o fac eu?
Imi place foarte tare 🙂 si evident ca sunt de acord cu o preluare :D. CUm as putea sa nu?
Ara, mulţumesc! Oriunde va fi viitoarea fabulă va avea specificatia că este după o idee a ta.