Păpădie, păpădie,
Pentru Sara jucărie!
Mii şi mii de umbreluţe
Stau la fată în mânuţe.
Suflă-n ele… şi-au zburaaat! –
– Unde, unde aţi plecat ?
Staţi că vin şi eu cu voi!
Sau… veniţi voi înapoi!
Dar s-au duuus acolo sus
Şi-acum… nu-s şi nu-s!
Lacrima-i coboară-n gene
Şi încruntă din sprâncene.
– Hai, nu plânge fată mică!
Uite! Vine o pisică.
Joacă-te cu ea la soare,
Că ea, sigur, n-o să zboare.
Poezia este dedicată micuţei Sara, fiica lui Alex.
Stropi de suflet la vedere 
🙂 superbe versuri! parca am vazut aievea întâmplarea despre care scrii cu atata sensibilitate!
carmen, nu ai decât să redevii copil şi-ţi voi scrie versuri personalizate! Ce zici? Ai vrea să mai fii copil?
Sărut mâna, doamna Aurora! Vă mulţumesc din suflet pentru această minunată surpriză! Citind poezia, parcă o şi vedeam pe Sara cum alerga prin iarbă, după puful de păpădie.
Şi ea vă mulţumeşte pentru poezie, gângurind din guriţa ştirbă.
Vă doresc o zi minunată! 🙂
Alex, nu ai pentru ce! Mi-a făcut mare plăcere şi mă bucur că stimulat de versuri, te-ai putut proiecta în timp şi ai putut să-ţi imaginezi fetiţa cu câţiva anişori mai mare!
Bună dimineața, Aura!
S-ar zice că în ultima vreme, tot căutăm ceva printre ierburi, gâze și flori!
Și pe mine m-a ademenit acel ceva , candid și uimitor , din simplitatea păpădiei.
Este norocoasă micuța Sara!
http://incertitudini2008.blogspot.com/2012/05/simtul-realitatii.html
Gina, păi gând la gând cu bucurie! La mine a pornit de la Alex care a pozat o multime de păpădii! La tine, fiindcă păpădia, aşa banală cum pare este totuşi regina pajiştilor!
Minunata poezie Aura!Un miniroman concentrat cu deznodamant neasteptat ce m-a amuzat.
Darius, eşti generos. Iţi mulţumesc.
Mi-ai amintit de doua fete cucuiete,in rochiţe albe cu platcuţă, razboindu-se cu pufi de păpădie!!
…..CE DOR IMI E DE ELE…..
Nuşule, dacă ai şti cât îmi este mie dor de ele şi de duzii cu cele mai savuroase fructe de pe glob (!!!) şi de pufi de păpădii şi de toate care au fost în copilăria noastră!!!!!
Frumoasă poezioara, iar tabloul creat e mirific. Primăvară, păpădii, fetiţe, pisicuţe… zău că vreau şi eu acolo. 🙂
Seară frumoasă îţi doresc!
Ce vesel și frumos ai descris păpădia din umbreluțe – steluțe, dar și mai minunat e modul în care se simte încruntarea fetiței în fața efemerei păpădii, care își flutură puful în adieri de vară!
Frumoasele tale poezii, sau marele tău talent, dragă Aura! Cred că ai mai adunat cât pentru o fermecătoare carte! 🙂
Pingback: Viaţa-n imagini (100512)
Pingback: Clipe încremenite (080512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Clipe încremenite (100512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Lătrături ocoşe (100512) « Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Alt joc cu poze – 11.05.12 « Florina Lupa Curaru
Pingback: Pe chibrituri: C.P.L. Gherla « Blog de Filumenistă
Minunata poezie, Aurora dragă ! Ești mare meșteră. Îmi amintești de Elena Farago, cu un plus de prospețime. Felicitări !
Să ai zile frumoase ! 🙂
Pingback: STIUCA CU MAIONEZA - Retete culinare pe inteles » Zinnaida
Pingback: Clipe încremenite (120512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Viaţa-n imagini (120512)
Pingback: Lătrături ocoşe (120512) « Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: O nouă ilustrație personală. Life in pictures « Mirela Pete. Blog
Copilaria e atat de vulnerabila si atat de pretioasa…Niciodata nu ar trebui ca sa fie ranita nici macar de zborul de papadie.Micile durereri ale copilariei dor mai mult decat cele ale oamenilor mari,De aceea adultii au datoria, bucuria, onoarea de pazi copilaria de lacrimi si suferinta.Si aceasta poezie e o arma duioasa care protejeaza copilaria!
Pingback: Alt joc cu poze – 13.05.12 « Florina Lupa Curaru
Pingback: Pe chibrituri: Paza contra incendiilor « Blog de Filumenistă
Pingback: Viaţa-n imagini (140512)
Pingback: Clipe încremenite (140512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Clipe încremenite (160512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Lătrături ocoşe (140512) « Ulise al II-lea cel Ocoş
Stiu sigur un tatic fericit, foarte generos gestul tau, Aura, bravo! 🙂
Aşa este, dragă Teo! Şi să vezi ce poezie nouă ne-a făcut cadou doamna Aurora, la mine pe blog. Tot pentru micuţa mea Sara. Îi mulţumesc din suflet! M-am bucurat nespus pentru aceste daruri de suflet. 🙂
Pingback: Din Viena. Palatul Schönbrunn (II). MFC « Mirela Pete. Blog
Pingback: Veste poveste « Link-Ping
Pingback: Parfumul nobleţii « Mirela Pete. Blog
Faine de tot versurile. Și ingenue, așa cum doar sufletul neprhănit al copiilor poate simți. 🙂
Pingback: Salcâmi înfloriți în flacoane de poveste parfumată « Mirela Pete. Blog
Sensibila poezie, parca ieri suflam si eu in papadii si unele zburau pe sus iar altele-mi ramaneau in par pana-acasa ca niste licurici prin firele unei maturici.. alergand am gasit si eu pisica din final care este intr-adevar ceva ce nu se risipeste-n zare si mangaie atunci cand doare 🙂
minunata poezia 🙂
Pingback: STIUCA CU MAIONEZA - Retete culinare pe inteles
Pingback: CELE DOUASPREZECE FETE DE IMPARAT SI PALATUL CEL FERMECAT - 3
Imi place muult poezia! E tabloul copilariei!
Nu pot decât să mă bucur şi să îmi motiveze revenirea în blogosferă.
Poezia reprezinta copilaria!
Mulţumesc pentru rândurile aşternute. Copiii şi tot ce este legat de copilărie constituie tema poezioarelor mele.
Pingback: STIUCA CU MAIONEZA - Retete culinare pe inteles