Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA

DSC04232
IARNĂ GREA
Norii adunaţi grămadă
Scutură fulgi de zăpadă,
Imbrăcând natura toată
Intr-o mantie curată.

Pomii crengile-şi apleacă
Sub poveri de promoroacă
Şi aşa de nea albiţi
Par să fie înfloriţi.

Pe un stâlp de telegraf
Croncăne o cioară grav
Supărată că sub cer
Nu e loc decât de ger!

Jumătate îngheţat,
Azor latră-nfuriat
Un străin ce stă-n livadă!
Dar… e omul de zăpadă.

Anunțuri

80 de gânduri despre „Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA

  1. superb omul vostru de zapada! :)) imi inchipui ce veselie a fost la voi in curte, in vacanta nepoteilor! Se pare ca doar Azorel nu a inteles nimic din toata veselia :)))
    Happy WW, Aurora draga! sa ai parte de o seara minunata! pupici

  2. Ce bretonaș frumos are roșcovanul ! Să fie replica lui Morcoveață ?! Chiar dacă e iarnă grea, cred că nu-i pasă, i-ai pus fular și căciuliță.
    Happy WW, Aurora !

  3. Auraș, la voi a nins recent? La noi doar acum o lună. E atât de hibernală și creatoare de imagini poezia ta, încât omul de zăpadă pare a rosti aceste frumoase versuri! Ca de obicei, o reușită e și acestă poezie. Te pup, zi splendidă îți doresc! 🙂

  4. Aurora, cum la noi nu-i zapada, iata un bonhomme de neige virtual, muzical, simpatic si antrenant… 🙂 Ba apare si-o cioara care-i da târcoale si-apoi zboara… 🙂

    – – –
    Sanatate, inspiratie si-o iarna mai usoara, mai scurta… 🙂

  5. uite, omul de zapada
    tare e dornic sa vada
    prin ce sansa… fistichie
    e erou de poezie!

    sa-i spun sau sa nu-i spun? cuget…
    sansa? pai cu „stropidesuflet”
    chiar de e zapada afara
    faci din iarna – primavara!

    • Vasile Dumitru,
      Şansa lui cea fistichie
      A constat într-o… tichie
      Care neavând stăpân
      căuta un cap mai bun
      care chiar să o păstreze
      Şi-amândoi să se distreze.
      Of! Tichia-i fără noroc:
      Capul s-a topit pe loc
      Şi-acum iar e-n căutare
      De un cap… ceva mai tare.
      &&&&&&&&
      Mulţumesc de compliment
      Eşti amabil şi atent!
      Primăvara m-am născut
      Şi fireşte aşa sunt!

      • cioara, stalpi, zapada, ger
        si latrat de Azorel!
        gandul mi se face roata
        la iernile de-alta data!

        promoroaca-n pomi gramada,
        stropi de suflet in livada
        nori in mantie de nea,
        primavara-n mintea mea! 🙂

      • Asta zic si eu că-i glumă,
        (Ca să nu îi spun minciună!)
        Cum n-ai rime-n buzunar
        Când le torni ca din hambar?!

        Si de-ţi place-a duela
        Este bine şi aşa.
        Intră, e deschisă uşa:
        Eu ţi-am aruncat mănuşa!

      • rime? n-am! am doar cuvinte
        ce se-aseaza potrivite
        ca pe-o sarma randunele
        si ma uit cu drag la ele!

        uite, este dimineata
        trebuie sa plec la piata
        cumpar fructe si verdeata
        si borcanul cu dulceata.

        de mai multe zile-ncoace
        o idee nu-mi da pace!
        omul asta de zapada
        are-un nume sa se vada?

        daca mai dai un raspuns
        o sa fie de ajuns
        „Zapeziada” sa fie
        asta lunga poezie!

        Asadar te-ai prins, cred, sper:
        Numele lui e HOMER!

        🙂
        Buna dimineata!

      • Bună seara îţi răspund
        fiindcă nu pot să ascund
        că „panoul” s-a blocat
        şi-a rămas… nestudiat!
        &&&
        Deci, Homer azi l-ai năşit
        Pe amicul „zăpezit”.
        E frumos, să ne trăiască,
        Rima să ne ocrotească!

        De zăpadă ce să zic!
        Nu se vede nici un pic.
        Ba mai fu şi ceva ploaie
        „Zăpeziada” e-n… şiroaie!

      • totu-i alb, pe trotuare
        si in parc, si-n departare
        asadar finul Homer
        in week-end nu e somer!

        recunosc, n-am stranutat
        am scapat, deci, de luptat!
        week-endu-i frumos sa fie
        cu pace si poezie!
        🙂
        buna dimineata!

      • Vai de mine! Am uitat!
        Biet Homer a aşteptat
        Să fie felicitat
        Că fu şi el botezat!

        Greşeala am să mi-o-ndrept
        Şi-o să vin în pas alert
        C-o şampanie spumoasă
        Şi… am săl aduc în casă!

        Ii fac loc în frigider
        Ca să aibă confort: ger!
        Dimineaţa îi dau cvas
        Şi seara îl pup pe nas!

      • Ah, Homer cel rasfatat,
        sampanie, ger, pupat!
        asa-i lumea, rasucita
        fara rime potrivita!
        unii-asuda la cuvinte
        sa le-adune potrivite
        altii stau degeaba-n ger
        mai ceva ca un mon-cher!
        cand e vremea de pupat
        si la lume laudat
        cel ce iese-ntai in fata
        ia borcanul cu dulceata
        iara cel ce-a asudat
        mai are de… asteptat! 🙂

      • Cred că trebuie să-nveţi
        Că aceia ce-s deştepţi
        Dau din coate
        Peste poate,
        Fac ce fac şi la pupat
        N-au deloc de aşleptat!
        Cel timid ce stă la coadă
        Şi cămaşa şi-o înnoadă
        Sfiicios şi încurcat,
        Ameţit şi timorat
        Va rămâne,ia aminte!
        Doar cu gândul la plăcinte

      • aaaaolica si valeu!
        il cunosc, ala e… eu!
        trebuie sa ma-nvat minte
        si deacuma inainte
        cand imi arde de placinte
        sa imi zic: mai, stai cuminte! 🙂
        Dar sunt, oricum, linistit,
        Domnul a oranduit
        ca sa aiba fiecare
        o placinta, a lui, sub soare!
        de-o fi buna sau de-i rea
        mai conteaza? e a mea!

      • Tu codaş? Cred că glumeşti!
        Rima, versul, nimereşti
        Tot ca şi un vânător
        Când ţinteşte un condor.
        Şi-atunci crezi că aş putea
        Să accept c-ar fi aşa?
        Nu oricine poate-nvârte
        Rime potrivind cuvinte!

      • cat sa fie, oare, ora?
        beau cafea cu Aurora
        si fac rime cu Homer
        ce se joaca afara-n ger!

        iarna, sincer, nu imi place,
        sunt mosul cu opt cojoace.
        prefer vara toropita
        cu greieri impodobita.

        ins-asa imbulgareala
        cu rime la nimereala
        zau ca m-a facut sa-mi para
        iarna asta – primavara!

      • Ora e târzie-n noapte.
        Cafeaua s-a terminat,
        Iar Homer în curte doarme
        Cu Lăbuş îmbrăţişat!

        Dar să nu fii întristat!
        Chiar mâine pe înserat
        In halat de catifea,
        Te invit iar la cafea!

        De e frig, am să fac focul.
        Muzei am să-i dau iar bir
        Bucuroasă să-mi iau locul
        Lângă bardul din Cugir.

      • bardul e un biet mosneag
        ce se sprijina-n toiag! 🙂
        blogu-si canta aurora
        ca un marinar la prora
        iar Homer si cu Labus
        obisiti de sanius
        la desene animate
        s-au retras. Asta da noapte.
        numai vantul jucaus
        se strecoara pe sub usi
        ca sa-aduca „noapte buna”
        din Cugirul de sub luna!

      • Dincolo de tastatură
        Şi de sticla-aceasta dură
        Toţi suntem adolescenţi
        Fără griji şi zâmbăreţi.

        Vâjâie afară vântul
        Dar îi desluşesc cuvântul
        Şi zâmbesc când se adună
        Ca să-mi spună „noapte bună”!

        Şi de-i vântul-mesager
        M-am gândit şi eu să-i cer
        Ca să bată încetişor
        Să-ţi fie somnul uşor!

  6. Asa om de zapada jovial,cum sa latre Azorel la el?!
    O poezie in care finalul da savoare si farmec…final neasteptat as zice eu!

    PS:Banuies ca omul s-a topit ,iar Azorel e tare multumit!

  7. Omul de zapada e foarte chipes 🙂
    Superb accesorizat…asa ca nu ma mir de ce Azorel il considera un om real.
    Frumoasa poezia!
    Happy WW!

  8. Ninge iara,si cred ca omul tau de zapada se va remetamorfoza !…
    Asa ca Azorel,mai are de furca cu asemenea naluci de zapada….ori prefera sa se intretina cu Andaluza la o serata muzicala?

    • Darius, cum să nu prefere Azorel , să stea cu Andaluza în ceas de seară? Doar ştii ce crai este!!! Mie mi-a povestit căţeluşa Zambilica a Papadopolinii după ce a scăpat de Bismark, o mulţime de povesti care m-au scandalizat !
      Aşa că omul de zăpadă, n-are decât să-şi caute alt partener de dialog.

  9. Pingback: Micul Prinţ | Ulise al II-lea cel Ocoş

  10. Pingback: Termitele turdene « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  11. Pingback: Probleme cotidiene | Ulise al II-lea cel Ocoş

  12. Pingback: Pe chibrituri: Peisaje « Blog de Filumenistă

    • Melly, m-am jucat şi eu! Era o plăcere să văd cum chipurile nepoţeilor radiau de veselie dinm ce în ce mai tare, pe măsură ce îl „sculptam”! Dacă modelezi un om de zăpadă, fă-i şuviţe de „păr” din coji de portocală!

      • Da am observat suvitele, iar asa cu ciupilica duce a … păcală 🙂

        Vom face un om de zapada tot asa la inaltimea micutei, si-i voi sugera sa punem coji de portocala, o idee geniala! sunteti extraordinara! acuma doar zapada sa vina, ca am si ce poezie sa-i recit… pana acuma i cantam catecelul cu „omul nostru de zapada veseli vrea ca sa ne vada”.

  13. Pingback: Moloz – de la demolare « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  14. Pingback: Sfatul sfătosului | Ulise al II-lea cel Ocoş

  15. Pingback: Urmele întâlnirii

  16. Pingback: Haiduci au fost, … « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  17. Pingback: Pasiune arzătoare | Amintiri din filumenie

  18. Pingback: Comunicare prin râs | Ulise al II-lea cel Ocoş

  19. Pingback: Pe chibrituri: Loteria Națională « Blog de Filumenistă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s