Melcul meloman şi aeroplanul

Navigând printre bloguri, am găsit la  http://silving.org/2013/01/28/musical-snail-melcul-muzical/ acest melc muzical pe care l-am invitat pe blogul meu şi căruia i-am făcut o poezie:

melcul meloman

MELCUL MELOMAN ŞI AEROPLANUL

Pe cărarea şerpuită
De copaci frumoşi umbrită,
Trece melcul meloman
Privind la aeroplan:

– Geaba zbori aşa de sus!
Doar te văd şi te-ai şi dus!
Tu n-ai timp să vezi nimic
Şi nu ai nici un amic!

Treci prin viaţă ca năluca
Vezi Pământul cât e nuca.
Pe când eu, mergând agale
Salut tot ce-mi iese-n cale.

Am prieteni şi văd tot
Pe-ndelete-atât cât pot.
Ierburile îmi fac loc
Iar cu florile mă joc!

Imi port casa în spinare
Şi-orice zi e sărbătoare.
Eu sunt vesel, cânt mereu
Aşa-ncet, în felul meu.

Niciodată nu-s grăbit
Dar sunt tare fericit !
Viaţa -mi e la infinit
Un cântec fără sfârşit!

Anunțuri

32 de gânduri despre „Melcul meloman şi aeroplanul

    • Eh, ar fi trebuit şi el să fie mai prudent iarna. Să nu mai umble creanga dintr-o ţară (blog) în alta! Dar de… tentaţia de a vedea lumea este mare, deci să-i urez bun vent melcului tău şi să-i ofer condiţii optime!

  1. Superba poezie!!!!!!
    Stie canta si descanta si se bucura de casa sa….sa avem si noi pace in case si inimi.

    ps;sa nu-mi spui ca Andaluza are crescatorie de melci si-i creste progresiv in ritm alert de rock?Ai grija, ca cine stie ce pune ea la cale printre atatea proiecte miao-avangardiste.Doar stii,e fistichie si pretentioasa pana si la gusturi culinare.Hm…

    • darius,
      cum ai ghicit? Credeam că am să-ţi pot ascunde faptul că Andaluza şi-a făcut crescătorie de melci. Culmea este că are program de dans cu ei şi nu-i mănâncă decât pe cei care nu reuşesc să înveţe să danseze rock!
      Tot timpul este un vacarm la ferma ei! Muzica este dată la maxim şi melcii zbiară înnebuniţi de plăcerea dansului! Tropăie de mama focului de li se zgâlţăie casa din temelii. Ca la cutremur nu alta, în timp ce Andaluza îi ia la rând pe fiecare in ritmuri apocaliptice. Mă gândesc să ţi-o trimit în vacanţă!

  2. de stau si ma gandesc bine
    cred ca seamana cu mine!
    merg incet, ma uit la flori
    si ma cert cu ce-i prin nori!

    nu-s nici melc, nici meloman
    dar am fost „aeroplan”
    si-am „zburat” in tinerete!
    acu-s melc… de batranete!

    • Citesc cu atita placere schimbul de mingi rimate – frumos si as spune natural rimate – dintre dumneavoastra si Aura, au subiect, au zburdalnicie, au poanta, produc revelatii si unora mai copti – ca mine – dar si copiilor, au ritm, nu sunt “scremute” (scuze pentru termen), curg in modul cel mai firesc! (cita stiinta trebuie pentru acest “firesc”!) Multumesc amindorura pentru momentele de copilarie duioasa si vesela pe care mi le prilejuiti!

      • Vasile Dumitru,
        Ce te faci aşa bătrân?
        Vrei să te cred Moş Crăciun?
        Ba-n toiag, ba melc cărunt,
        Ba c-ai fost, cândvaaa… demuuult !

        Nici nu vreau să te ascult!
        Am văzut eu “moş” ca tine
        Spunând numai “vai de mine!”
        Dar când fu la o adică,
        Se-nsură cu o fetică!

        (Sper totuşi că Doamna ta,
        Dacă-mi va citi cumva
        Aste versuri şugubeţe,
        (nu se vor a fi isteţe!)
        Să-nţeleagă că-i o glumă
        Şi că nu atac de fel
        Statutul de soţ-model!)

      • Dana,
        Când zâmbesc şi „spectatorii”.
        Parc-aud cântul viorii!
        Deci mai spune, hai mai zi,
        Că „nu ştiu alţii cum or fi”…
        Dar eu când sunt lăudată….
        Zău că mai citesc o dată!

      • Ia te uita intamplare
        neintamplata sub soare!
        Dana, sper ca nu visez
        si mie te adresezi?

        ma inclin si-ti multumesc
        si la cafea te poftesc;
        inca nu mi s-a-ntamplat
        sa am „ghiersul” laudat!

        dar e simplu de ghicit
        cine e „invinuit”:
        melcul meloman, cu brio
        ne-a unit! suntem un „trio”!

        Multumesc pentru aprecieri! Sunt convins ca undeva, adanc, in fiecare dintre noi este un copil! Nu fac decat sa ii scriu cuvintele! O seara buna iti doresc!

  3. ce dragut s-a autocaracterizat (prin „penita” ta) melcul! pun pariu ca oricine ar vrea sa-si schimbe viata, pe viata lui!
    Aurora draga, ai concentrat in aceste versuri tot ce este mai important cuiva pentru a fi fericit: sa fie multumit cu ceea ce are, sa fie vesel, prietenos, sa vorbeasca frumos, sa cânte si sa-si petreaca timpul liber in mijlocul naturii! Principii absolut sanatoase!

  4. cu-o fetica? pfii, ce-mi place!
    unde e? sa vie-ncoace!
    mai fetica, unde esti?
    vino sa iti spun povesti

    cu un mos-craciun ca mine
    si-o consanzeana ca tine
    dar stiu unele rimate
    scrise pe nerasuflate

    de un curcubeu in zori
    stropi de suflet in culori!
    uite, azi iti voi citi
    „melcul meloman”, de vii!

    dar nu vine… singuratic
    crosetez in iarna rime
    si modelul e pragmatic:
    vine oare sau nu vine?

    • „Moşule” ce sprinten eşti!
      Văd că-ţi arde de poveşti,
      Cu Ilene-Cosânzene
      Şi-altele pe lângă ele!

      Te şi văd cum singuratic,
      Stai în noapte pe jăratic
      Croşetând vise-ndrăzneţe…
      Şi tu-mi spui de bătrâneţe?

      Şi de vine sau nu vine…
      Cine să ştie mai bine?
      Poate luna sau o stea
      Ce-o trimit în calea ta

      Gândul să ţi-l lumineze
      Rimele să-mperecheze!
      Şi când versu-ai terminat…
      Să mi-l dai neapărat.

      • Aaaoleu! Nenorocire!
        Nici nu mi-am venit in fire
        Si am dat peste „raspuns”!
        Aura, Nu ti-e de-ajuns
        C-ai scris o homeriada
        Din curtea ta cu zapada?
        Beau cafea, ma frig la buze
        Si incep sa ma amuze
        Batalia dintre noi
        Unde nu suntem eroi!
        Unu-i Homer iubitor
        De un ger scartaitor
        Unu-i melcul meloman
        Rasucit ca un volan
        Si ma-nterb din care nor
        Scoti eroul viitor!
        Azi e marti! Trei ceasuri rele
        Joaca-n hora, parca-s iele
        Aici, pe tastele mele.
        Din „compuneri” ma opresc
        Si „zi buna” iti doresc!
        Imi mai torn cafea in cana
        Si o salut si pe Dana!

      • Ziua bună să ne fie
        Cu rime şi bucurie!
        Dar ce-aud? tu chiar te-ai fript?!
        Unde oare te-ai gândit?
        La Homer, sau… Homeriţa
        Ce avea scurtă fustiţa?
        Nu insinuez nimic,
        Doar m-amuz şi eu un pic!
        Ups! Las gluma, că din nor
        Văd eroul următor
        Care vine, vine, vine…
        Pleosc şi zdrang pe blog la mine!
        E-un arici! Ba şi o raţă
        Şi o gâscă şugubeaţă!
        Tiii! din norul acesta plouă
        Cu eroi, câţi stropi de rouă,
        Fiindcă iată şi boboci
        Piuind pe multe voci!
        Asta-i ploaie cu bolboci!
        Deci Vasile nu mai sta
        Ieşi afară dumneata
        Să-i întâmpini pe eroi
        Că sosesc doi câte doi!
        Ia şi pe Dana cu tine
        Şi primiţi-i cât mai bine!

      • 🙂
        Homerita blogarita
        chiar are scurta fustita?
        devine interesant!
        ia sa ma dau mai berbant
        si sa ma umflu in pene…
        dar am obosit… de lene!

        blogul asta, intre timp
        e ca muntele Olimp
        cu eroi dansand in hora
        pe rime de… Aurora!
        In loc de „homeriada”
        eu propun „olimpiada”

        cu eroii prichindei!
        eu scriu unul, tu scrii trei!

      • cand eram copil, prin hore
        de la nuntile din sat
        alergam printre picioare
        de nuntasi, ritm leganat!

        uite, acum se-ntoarse roata
        hora-n rime am legat
        piticotii alearga-ntruna
        cum faceam si noi, alt`dat!

      • Nostalgia-n versuri vine,
        Rima saltă-n horă bine
        Piticoţii-s fericiţi
        Noi suntem bineveniţi.

        Doar că hora-mi rime n-are
        Fiindcă vers-mi n-are sare.
        N-are sare nici piper
        Că nu am nici un reper:

        Corăbiile-s înnecate
        Voia bună e la spate:
        Calculatorul stricat
        Şi versul… abandonat!

  5. Pingback: Asigurare post-hibernală | Ulise al II-lea cel Ocoş

  6. E târziu, dar niciodată nu merg la culcare până nu trec pe la tine, Auraș dragă! Silving e o minunăție de om, suntem colege de Club parfumat și ne apreciem reciproc, eu mă bucur de toate creațiile ei.
    Iar poezia ta dă un farmec în plus desenului Irinei (Silving).

    Pe cărarea şerpuită
    De copaci frumoşi umbrită,
    Trece melcul meloman
    Privind la aeroplan:

    Pe cărarea muzicală
    Trece melcul meloman
    Să vă spun eu o zicală.
    Tot ajunge la liman!

    Gata, am scris și poezii azi. Mi-a plăcut la nebunie poezia ta, m-a și inspirat! Te pup, noapte bună! 🙂

  7. Pingback: Melcul muzical -cu nuntă | SILVING

  8. Pingback: Vedere de pe pod | Florina Lupa Curaru

  9. Pingback: Asigurare post-devalizare « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  10. Pingback: Pe chibrituri: Paza contra incendiilor « Blog de Filumenistă

  11. Cu melcul lui Silvi am calatorit printre bloguri, poezii, ginduri, glume, idei… Sa ma mai mir de ce am o stare de bine citind sprintarele cuvinte generate de-o imagine atit de vie si viu colorata ?
    Multumesc pentru tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s