Navigând printre bloguri, am găsit la http://silving.org/2013/01/28/musical-snail-melcul-muzical/ acest melc muzical pe care l-am invitat pe blogul meu şi căruia i-am făcut o poezie:
MELCUL MELOMAN ŞI AEROPLANUL
Pe cărarea şerpuită
De copaci frumoşi umbrită,
Trece melcul meloman
Privind la aeroplan:
– Geaba zbori aşa de sus!
Doar te văd şi te-ai şi dus!
Tu n-ai timp să vezi nimic
Şi nu ai nici un amic!
Treci prin viaţă ca năluca
Vezi Pământul cât e nuca.
Pe când eu, mergând agale
Salut tot ce-mi iese-n cale.
Am prieteni şi văd tot
Pe-ndelete-atât cât pot.
Ierburile îmi fac loc
Iar cu florile mă joc!
Imi port casa în spinare
Şi-orice zi e sărbătoare.
Eu sunt vesel, cânt mereu
Aşa-ncet, în felul meu.
Niciodată nu-s grăbit
Dar sunt tare fericit !
Viaţa -mi e la infinit
Un cântec fără sfârşit!
Stropi de suflet la vedere 
Incet-incet, dar e plimbaret melcul meu 😀 Ca doar ce treaba/ graba are decat sa se plimbe si sa cânte? 😉
Eh, ar fi trebuit şi el să fie mai prudent iarna. Să nu mai umble creanga dintr-o ţară (blog) în alta! Dar de… tentaţia de a vedea lumea este mare, deci să-i urez bun vent melcului tău şi să-i ofer condiţii optime!
Superba poezie!!!!!!
Stie canta si descanta si se bucura de casa sa….sa avem si noi pace in case si inimi.
ps;sa nu-mi spui ca Andaluza are crescatorie de melci si-i creste progresiv in ritm alert de rock?Ai grija, ca cine stie ce pune ea la cale printre atatea proiecte miao-avangardiste.Doar stii,e fistichie si pretentioasa pana si la gusturi culinare.Hm…
darius,
cum ai ghicit? Credeam că am să-ţi pot ascunde faptul că Andaluza şi-a făcut crescătorie de melci. Culmea este că are program de dans cu ei şi nu-i mănâncă decât pe cei care nu reuşesc să înveţe să danseze rock!
Tot timpul este un vacarm la ferma ei! Muzica este dată la maxim şi melcii zbiară înnebuniţi de plăcerea dansului! Tropăie de mama focului de li se zgâlţăie casa din temelii. Ca la cutremur nu alta, în timp ce Andaluza îi ia la rând pe fiecare in ritmuri apocaliptice. Mă gândesc să ţi-o trimit în vacanţă!
de stau si ma gandesc bine
cred ca seamana cu mine!
merg incet, ma uit la flori
si ma cert cu ce-i prin nori!
nu-s nici melc, nici meloman
dar am fost „aeroplan”
si-am „zburat” in tinerete!
acu-s melc… de batranete!
Citesc cu atita placere schimbul de mingi rimate – frumos si as spune natural rimate – dintre dumneavoastra si Aura, au subiect, au zburdalnicie, au poanta, produc revelatii si unora mai copti – ca mine – dar si copiilor, au ritm, nu sunt “scremute” (scuze pentru termen), curg in modul cel mai firesc! (cita stiinta trebuie pentru acest “firesc”!) Multumesc amindorura pentru momentele de copilarie duioasa si vesela pe care mi le prilejuiti!
Vasile Dumitru,
Ce te faci aşa bătrân?
Vrei să te cred Moş Crăciun?
Ba-n toiag, ba melc cărunt,
Ba c-ai fost, cândvaaa… demuuult !
Nici nu vreau să te ascult!
Am văzut eu “moş” ca tine
Spunând numai “vai de mine!”
Dar când fu la o adică,
Se-nsură cu o fetică!
(Sper totuşi că Doamna ta,
Dacă-mi va citi cumva
Aste versuri şugubeţe,
(nu se vor a fi isteţe!)
Să-nţeleagă că-i o glumă
Şi că nu atac de fel
Statutul de soţ-model!)
Dana,
Când zâmbesc şi „spectatorii”.
Parc-aud cântul viorii!
Deci mai spune, hai mai zi,
Că „nu ştiu alţii cum or fi”…
Dar eu când sunt lăudată….
Zău că mai citesc o dată!
Ia te uita intamplare
neintamplata sub soare!
Dana, sper ca nu visez
si mie te adresezi?
ma inclin si-ti multumesc
si la cafea te poftesc;
inca nu mi s-a-ntamplat
sa am „ghiersul” laudat!
dar e simplu de ghicit
cine e „invinuit”:
melcul meloman, cu brio
ne-a unit! suntem un „trio”!
Multumesc pentru aprecieri! Sunt convins ca undeva, adanc, in fiecare dintre noi este un copil! Nu fac decat sa ii scriu cuvintele! O seara buna iti doresc!
ce dragut s-a autocaracterizat (prin „penita” ta) melcul! pun pariu ca oricine ar vrea sa-si schimbe viata, pe viata lui!
Aurora draga, ai concentrat in aceste versuri tot ce este mai important cuiva pentru a fi fericit: sa fie multumit cu ceea ce are, sa fie vesel, prietenos, sa vorbeasca frumos, sa cânte si sa-si petreaca timpul liber in mijlocul naturii! Principii absolut sanatoase!
Carmen, melcul meu este un înţelept! El ştie că tot ce este frumos în viaţă trebuie savurat ! Hai să ne facem melci! Vrei?
sigur ca vreau, cu tot dragul, daca voi avea posibilitatea sa colind luma alaturi de tine! te pup
Da, da! in pasul melcului cu siguranţă nu ne va scăpa nimic privirilor!
cu-o fetica? pfii, ce-mi place!
unde e? sa vie-ncoace!
mai fetica, unde esti?
vino sa iti spun povesti
cu un mos-craciun ca mine
si-o consanzeana ca tine
dar stiu unele rimate
scrise pe nerasuflate
de un curcubeu in zori
stropi de suflet in culori!
uite, azi iti voi citi
„melcul meloman”, de vii!
dar nu vine… singuratic
crosetez in iarna rime
si modelul e pragmatic:
vine oare sau nu vine?
„Moşule” ce sprinten eşti!
Văd că-ţi arde de poveşti,
Cu Ilene-Cosânzene
Şi-altele pe lângă ele!
Te şi văd cum singuratic,
Stai în noapte pe jăratic
Croşetând vise-ndrăzneţe…
Şi tu-mi spui de bătrâneţe?
Şi de vine sau nu vine…
Cine să ştie mai bine?
Poate luna sau o stea
Ce-o trimit în calea ta
Gândul să ţi-l lumineze
Rimele să-mperecheze!
Şi când versu-ai terminat…
Să mi-l dai neapărat.
Aaaoleu! Nenorocire!
Nici nu mi-am venit in fire
Si am dat peste „raspuns”!
Aura, Nu ti-e de-ajuns
C-ai scris o homeriada
Din curtea ta cu zapada?
Beau cafea, ma frig la buze
Si incep sa ma amuze
Batalia dintre noi
Unde nu suntem eroi!
Unu-i Homer iubitor
De un ger scartaitor
Unu-i melcul meloman
Rasucit ca un volan
Si ma-nterb din care nor
Scoti eroul viitor!
Azi e marti! Trei ceasuri rele
Joaca-n hora, parca-s iele
Aici, pe tastele mele.
Din „compuneri” ma opresc
Si „zi buna” iti doresc!
Imi mai torn cafea in cana
Si o salut si pe Dana!
Ziua bună să ne fie
Cu rime şi bucurie!
Dar ce-aud? tu chiar te-ai fript?!
Unde oare te-ai gândit?
La Homer, sau… Homeriţa
Ce avea scurtă fustiţa?
Nu insinuez nimic,
Doar m-amuz şi eu un pic!
Ups! Las gluma, că din nor
Văd eroul următor
Care vine, vine, vine…
Pleosc şi zdrang pe blog la mine!
E-un arici! Ba şi o raţă
Şi o gâscă şugubeaţă!
Tiii! din norul acesta plouă
Cu eroi, câţi stropi de rouă,
Fiindcă iată şi boboci
Piuind pe multe voci!
Asta-i ploaie cu bolboci!
Deci Vasile nu mai sta
Ieşi afară dumneata
Să-i întâmpini pe eroi
Că sosesc doi câte doi!
Ia şi pe Dana cu tine
Şi primiţi-i cât mai bine!
🙂
Homerita blogarita
chiar are scurta fustita?
devine interesant!
ia sa ma dau mai berbant
si sa ma umflu in pene…
dar am obosit… de lene!
blogul asta, intre timp
e ca muntele Olimp
cu eroi dansand in hora
pe rime de… Aurora!
In loc de „homeriada”
eu propun „olimpiada”
cu eroii prichindei!
eu scriu unul, tu scrii trei!
Deci olimpiadă zici
Cu eroi pitici-voinici!
Bine, fie, bun şi-aşa
Să înceapă… muzica
Şi să continuăm hora
Cu Vasile şi Aurora.
cand eram copil, prin hore
de la nuntile din sat
alergam printre picioare
de nuntasi, ritm leganat!
uite, acum se-ntoarse roata
hora-n rime am legat
piticotii alearga-ntruna
cum faceam si noi, alt`dat!
Nostalgia-n versuri vine,
Rima saltă-n horă bine
Piticoţii-s fericiţi
Noi suntem bineveniţi.
Doar că hora-mi rime n-are
Fiindcă vers-mi n-are sare.
N-are sare nici piper
Că nu am nici un reper:
Corăbiile-s înnecate
Voia bună e la spate:
Calculatorul stricat
Şi versul… abandonat!
Pingback: Asigurare post-hibernală | Ulise al II-lea cel Ocoş
E târziu, dar niciodată nu merg la culcare până nu trec pe la tine, Auraș dragă! Silving e o minunăție de om, suntem colege de Club parfumat și ne apreciem reciproc, eu mă bucur de toate creațiile ei.
Iar poezia ta dă un farmec în plus desenului Irinei (Silving).
Pe cărarea şerpuită
De copaci frumoşi umbrită,
Trece melcul meloman
Privind la aeroplan:
Pe cărarea muzicală
Trece melcul meloman
Să vă spun eu o zicală.
Tot ajunge la liman!
Gata, am scris și poezii azi. Mi-a plăcut la nebunie poezia ta, m-a și inspirat! Te pup, noapte bună! 🙂
Pingback: Melcul muzical -cu nuntă | SILVING
Melcul muzical cu nunta :
http://silving.org/2013/01/28/melcul-muzical-cu-nunta/
Un melc inspirational 🙂
Pingback: Vedere de pe pod | Florina Lupa Curaru
m-am intors in timp cu poeziile tale!
Spunsieu, frumos ai spus! Mi-ai înseninat chipul!
Pingback: Asigurare post-devalizare « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Pe chibrituri: Paza contra incendiilor « Blog de Filumenistă
Cu melcul lui Silvi am calatorit printre bloguri, poezii, ginduri, glume, idei… Sa ma mai mir de ce am o stare de bine citind sprintarele cuvinte generate de-o imagine atit de vie si viu colorata ?
Multumesc pentru tot.
Mala Teaha, bun venit pe blogul meu! Nu ai pentru ce mulţumi. Stropii de suflet sunt la vedere ! Nu, nu trebuie să te miri!