OMIDA

omida

OMIDA

O omidă mare, grasă,

Gândind că-i mândră crăiasă

Îşi făcuse un palat

Intr-un măr foarte înalt.

 

Curând, puse stăpânire

Pe tot pomul şi-n neştire

Ronţăia frunze şi muguri

Şi crenguţe, rânduri-rânduri.

 

Se făcuse şi mai grasă,

Mai urâtă, mai păroasă

Şi-n timp ce pomul striga

Să-l ajute cineva,

 

Omida se tot fălea

Mândră de isprava sa:

– Ia priviţi ditamai mărul

Cum l-am ros cu dinţişorul!

 

Dar nici nu sfirşi de zis,

Că lumina i s-a stins,

Fiindcă-n zbor o rândunică

O-nghiţi ca pe-o furnică!

Anunțuri

27 de gânduri despre „OMIDA

  1. Bine te regăsesc, dragă Auraș!
    Și bine a făcut rândunica! Mi-e atât de groază de omizi, încât abia mă uit la creaturile acestea, fie și în poze. Oricum, poezia ta sigur e pe placul copiilor și-a adulților, așa că, trăiască rândunica. Și eu ”știu” câteva omizi care se cred foarte frumoase, he he he!
    Te îmbrățișez cu tot dragul! 🙂

  2. E super poezioara, Aurora! Am si eu o poezie despre Omida, normal ca a ta m-a dus cu gandul la a mea, dar a mea .cum spune Mirela, se vrea frumoasa :D.
    Imi place mult poezioara ta!! „mai grasa, mai urata, mai paroasa” :)))) haha.Si randunicile sunt asa niste dragute!

    • Vizita ta, nu poate fi decât o surpriză foare, foarte plăcută. Rândunicile, da, sunt nişte frumoase şi elegante în fracul lor negru şi cămaşă albă ! Omida, am prezentat-o în calitatea ei de dăunător.

  3. Sarut mana, doamna Aurora! Bine ati revenit. Ce frumoasa si amuzanta poezie. I-am citit-o Sarei si parea sa inteleaga cum sta treaba cu omida. Deocamdata mi-a raspuns … pe limba ei, dar va promitem ca va veni ziua cand vom invata negresit toate poeziile!
    Sa aveti o seara minunata! 🙂

    • ha-ha! Alex, vrei să spui că Sara începe să devină o „fidelă consumatoare” a poeziilor mele? E o provocare serioasă pentru mine. N-am decât să mă apuc serios de scris şi să încerc să nu mai fac pauze!!!

  4. Sunt urate si paroase, dar stii ca, de n-ar fi ele, nu am mai putea admira culorile irizate ale aripilor fluturașilor ? Și că multe plante ar rămâne nepolenizate, deci fără urmași, dacă nu ar mai exista fluturi ?
    In natura nimic nu e complet alb, nici complet negru. Nici in viata oamenilor, de fapt…

  5. Simpatica poezie,…se visa asadar mandra craiasa,si cand ma gandesc cate astazi pitipoance se viseaza astfel…mancand banii bogatasilor parveniti peste noapte …deh ,parvenitismul are filiera lui de „rozatoare” de la mic la mare,creste si se ingrasa in familionul lui mereu nesatul nu gluma….pe cand in tara asta o randunica destoinica ca cea din poezie?Ar trebui mai multe desigur ca s-a umplut pomul de omizi …tot mai grase,mai paroase ,mai urate…haha

    • Darius, se pare că „omizile” cu două picioare au devenit tot mai de nesuportat pentru cei mai mulţi dintre noi fiindcă au început să apară tot mai multe „rândunele” care au început să ia atitudine, dornice să facă ordine oadată pentru totdeauna.

  6. Gandul meu nu se poate opri din asternut imagini cand iti citesc poeziile! Ai un talent aparte ca prin versuri usor de inteles sa faci publicul de orice varsta sa vizualizeze scenariul, sa personifice necuvantatoarele, sa se bucure de rima si ritm si totodata sa reflecteze asupra moralei. Parca vad omida grasa, paroasa, falindu-se si apoi… finalul fulgerator hotarat de gratioasa randunica…. Orice fapta primeste rasplata cuvenita… Mi-a placut mult! Si, bonus, am ras cu pofta la duelul in versuri de mai sus.

  7. bine ai revenit Auras!
    ce poezie haioasa! imi amintesc ce teama mi-era de omizi in copilarie! :)) si dadeam de ele în liliacul pe care-l ador si acum si sub dud. Doamne ce mai tipam. Nici astazi nu sunt mai curajoasa :))
    te pup draga mea. Sa ai un inceput de toamna cat mai placut! pupici si imbratisari

    • Mulţumesc de întâmpinare. Nu am o revenire „tumultuoasă” ci mai degrabă timidă, dar … este totuşi un nou început!
      Să nu spui că nu eşti curajoasă! Un om care îşi ia valiza şi pleacă în lumea largă, numai printre străini, aşa cum ai făcut tu, este un curajos şi un luptător. Imbrăţişări şi gânduri bune!

  8. Pingback: Pe urmele împăratului Galerius, în Thessaloniki « Mirela Pete. Blog

  9. Pingback: Atelier. Două desene cu pisici « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s