imagine luată de pe internet
Toamna lasă brume reci
Peste câmp şi peste case…
Nici vorbă ca să mai pleci
Fără haine groase!
Tremurând, doi şoricei
Vor un pic de soare
Că frigul le-a pus cârcei,
La nas şi picioare!
Vai de ei, bieţi şoricei,
Au răcit prea tare.
Doamna Buha pentru ei,
Cere ajutoare.
O rădaşcă mai bătrână
Le-mpleteşte ciorapi noi,
Fiindcă are nişte lână
Din cojocul unor oi.
Bucuria este mare,
Şoriceii-s fericiţi
Că de-acum au la picioare
Căldură şi-amortizoare!
Stropi de suflet la vedere 
ai cam schimbat ritmul de câteva ori dar te iert, e marți! 🙂
am ciorapi de lână
am și cojocel!
concluzia-i bună:
și io-s șoricel!
Ai grijă cum te prezinţi
Că motanul are dinţi
Şi de simte-un şoricel
Işi va-nfige colţii-n el!
Foarte frumos!
Mulţumesc!
LL=large like… 🙂 bine, bine – soriceii au ciorapei, da’ n-au caciulite si manusi – eventual cu un singur degetel… 🙂
cu drag amical, Mélanie
Aş fi vrut să le pun şi căciuliţe şi mânuşi, dar m-au refuzat! Vor să le achiziţioneze numai din Paris ! Mi-au zis că cele româneşti miros a oaie! Cu acelaşi drag, Aura
Si fulare pe nasuc cin’ le pune?
Vai saracii soricei,
Ca sunt mici si vai de ei.
N-au nici veste, nici palton
Nici caciulite de monton.
Pfiu, nu are nimeni grija soriceilor. Oare graunte au in camara lor?
Minunate versuri. 🙂
Pentru căţeluşe, nu tricotezi?
Pentru Penelopa un fular de lână
Când îi este rece, la gât să îl pună!
Tricotez de-ndată chiar şi şosetuţe
Să intre în ele fix patru lăbuţe!