Arhive categorie: Cotidiene
URARE PENTRU NOU NĂSCUT
Tot navigând prin blogosferă, am întâlnit într-una din zile un blog http://buceginatura2000.wordpress.com/ pe care proprietarul (Adrian Ciorba) îl prezintă ca fiind (citez) „unul dintre cele mai bune instrumente de protejare a Parcului Natural Bucegi”, fapt pe care l-am constat şi singură urmărindu-i cu regularitate interesentale postări şi admirabilele fotografii care însoţesc fiecare postare. Este un blog pe care îl recomand tuturor, cu ferma convingere că nu veţi beneficia numai de o plăcută lectură cu imagini de excepţie ci şi de informaţii deosebit de folositoare despre Valea Superioara a Prahovei în general şi Parcul national Bucegi în special.
Am scris despre acest blog, pe de o parte fiindcă chiar se merită a fi vizitat, pe de altă parte pentru că am vrut să fac un dar de suflet proprietarului blogului, cu prilejul venirii pe lume a băieţelului său! De ieri, 14 ianuarie 2012 Adrian Ciorba este pentru a doua oară proaspăt tătic!Să-i trăiască şi să fie sănătos!
Nou născutului i-am dedicat câteva versuri, din toată inima:
URARE PENTRU NOU NĂSCUT
Auzi cum munţii răsună
De cântec şi de voie bună:
Azi s-a născut un băieţel,
Şi urările curg pentru el.
Masivul Bucegi vesel îi spune:
Bine-ai venit băiete pe lume!
Să-ţi fie viaţa frumoasă,
S-aduci bucurie în casă!
Vârful Omu, se înalţă semeţ
Urându-i: să fii îndrăzneţ!
Şi Sfinxul cu drag îl salută:
Pe lume să ai baftă multă!
Freamătă codrii şi-i cântă duios:
Să creşti mare şi să fii sănătos!
Şi strigă din slăvi Sfântul Soare
S-ajungi în lume OM MARE
King – păunul Lianei (sora mea)
HRISTOS A INVIAT !
HRISTOS a INVIAT !
Slujba de Inviere s-a încheiat. Cu lumina luată de la preot, am mers spre casă găndind cu bucurie şi dorind tot binele posibil, la toţi cei dragi, la prieteni, la cunoscuţi . Ca un fulger ce brăzdează şi luminează cerul, un gând mi-a acaparat pentru câteva clipe mintea: cât de puţin timp suntem cu adevărat impreună cu aceia pe care îi iubim, cât de puţine lucruri ştim cu adevarat unii despre ceilalţi, de câte ori ignorăm gesturi pline de generozitate altruistă considerând că ni se cuvine, cât de puţin ne bucurăm cu adevarat de clipele vieţii, şi cât de mult, în acelaşi timp, suntem scufundaţi in propriile noastre gânduri, in grijile noastre, in temerile noastre, in judecăţile noastre, în treburi mărunte sau chiar într-o lenevoasă plictiseală .Din pacate, de cele mai multe ori realizăm acest lucru doar când viaţa ne pune în faţa unor grele încercări, sau (şi mai trist) atunci când este deja prea târziu.
Fie ca Sfintele Sărbători să ne readucă dragostea necondiţionată, înţelegea,înţelepciunea, pacea în suflet şi puterea de a ierta.
Cu dragoste şi preţuire , tuturor rudelor, prietenilor, cunoscutilor şi tuturor celor ce-mi citesc constant sau întâmplător blogul, transmit gîndurile mele frumoase.
HRISTOS A INVIAT !
Sărbători fericite !
Tuturor prietenilor mei din blogosferă :Clipe de Cluj, Xaba,Carmen, Vania, Cati, Gabriela Cimpoca, Gabriela Ilieş, Gabriela Savitsky, Caius, Ioan Sorin Usca, Flavius, Gina, Gabi123, Georgiana, Teo Negură,Grișka mustăți lungi, Mirela, Elisa, Silavaracald, Gabriela-Elena, Rocsana, Geanina, Cammely, Cristi, Vania, Zamfir, Nea Costache, Rocsana, George, Alex, Se-cret, dar şi tuturor cititorilor mei, le doresc SARBĂTORI FERICITE alături de cei dragi !
Miercurea fără cuvinte (2) Pentru azi: BUFET SUEDEZ! Serviţi vă rog!
Sunt invitaţi prietenii mei:Clipe de Cluj, Xaba,Carmen, Vania, Cati, Gabriela Cimpoca, Gabriela Ilieş, Gabriela Savitsky, Caius, Ioan Sorin Usca, Flavius, Gina, Gabi123, Georgiana, Teo Negură,Grișka mustăți lungi, Mirela, Elisa, Silavaracald, Gabriela-Elena, Rocsana, Geanina, Cammely, Cristi, Vania, Zamfir, Nea Costache, Rocsana, George, Alex, Se-cret
Incerc să reintru în blogosferă…
Incerc să trec pragul spre blogosfera pe care am abandonat-o un timp. Un timp care a adunat în el prea multe pete întunecate ca să pot descrie ceva. Vă spun doar că mi-a fost greu, nesfărşit de greu. Mulţumesc tuturor celor ce mi-au trecut în lipsă pragul blogului lăsându-mi mesaje şi mulţumesc în aceeaşi măsură celor care doar m-au vizitat . M-am gândit de multe ori la toţi prietenii mei nevăzuţi din blogosferă şi la faptul că deşi nu sunt lângă mine, ei există, îmi trimit mesaje şi mă susţin. Este extraordinar să simţi acest lucru în clipe grele. Nu am avut disponibilitatea sufletească necesară pentru a scrie, dar oricum, primul pas l-am făcut: am scris aceste rânduri şi cât de curând vor urma cu siguranţă altele.
Mărţişoare, cu drag!
Calendarul ne-a zâmbit:
Unu martie -a sosit
Cu trei saci de mărţişoare
Să primească fiecare.
Umplu şi eu trei desagi
Pentru cele ce-mi sunt dragi:
Mirela, Carmen, Cati, Elisa, Silavaracald, Gabriela-Elena, Rocsana, Geanina, Araceli, Georgiana,Daniela Alexandrescu, Florina, Mamineta, Cami Achim, Germina, Aniela, Mihaiela, Oana, Rokssana, Adela, Cammely
Miercurea fără cuvinte/ Uitat de toţi
AM REVENIT !
Revin după o pauză destul de mare şi simt nevoia să motivez.
In urmă cu aproape două luni, tatăl meu afăcut un accident vascular cerebral. De atunci, toţi cei ce ne-am aflat în jurul său, am gândit în fiecare zi care trecea că este ultima sa zi de viaţă. Fiecare noapte era perioadă de veghe. Zilele erau la fel de obositoare şi chinuitoare ca şi nopţile. O lumânare pâlpâia mereu in camera în care se lupta totuşi să trăiască. De prisos să descriu fazele prin care a trecut : de la stare comatoasă la accese violente , de la imposibilitatea de a articula un sunet, la strigăte ce pareau a iesi din beciurile inchiziţiei, de la pierderea identităţii, la dialoguri cu fiinţe imaginare sau de mult timp plecate dintre cei vii. Dar indiferent de starea psihică, tot timpul a fost imobilizat la pat, nemnaiputând sa-şi coordoneze nici o miscare, făcând îngrijirea sa mai mult decât dificilă,de multe ori epuizantă . Si totuşi spre uimirea noastră, dar mai ales a medicilor care l-au examinat şi urmărit evoluţia bolii, în ciuda vârstei foarte înaintate (95 de ani) a depăşit momentul critic, în sensul că deşi tot imobilizat, este perfect constient şi mai puţin solicitant (deci mai putem respira si noi), poate face faţă oricărei discuţii şi doreste să trăiască .
Acestea fiind spuse, presupun că veţi inţelege de ce am lipsit atât de mult. N-aş spune că acum sunt liniştită şi că pentru mine curge pe râuri miere şi magiun, dar incerc să-mi reiau cât de cât vechile indeletniciri atât de dragi mie.
Vreau să mulţumesc tuturor celor care au trecut – în lipsa mea – pe aici şi mi-au lăsat câte un semn că nu m-au uitat. Am înţeles că am prieteni şi că blogosfera este totuşi o lume aparte unde intotdeauna găseşti un punct de sprijin când eşti pierdut în spaţiu.
Tuturor, gândurile mele bune şi cu drag, o floare:
Imi anunţ întoarcerea „acasă” pe blog :
Mirela, Teo, Cristi, Carmen, Vania, Cati, Elisa, Zamfir, Nea Costache, Silavaracald, Gabriela-Elena