URARE PENTRU NOU NĂSCUT

   Tot navigând prin blogosferă, am întâlnit într-una din  zile un blog  http://buceginatura2000.wordpress.com/   pe care proprietarul (Adrian Ciorba) îl prezintă ca fiind  (citez) „unul dintre cele mai bune instrumente de protejare a Parcului Natural Bucegi”, fapt pe care l-am constat şi singură urmărindu-i cu regularitate interesentale  postări şi admirabilele fotografii care însoţesc fiecare postare. Este un blog pe care îl recomand tuturor, cu ferma convingere că nu veţi beneficia numai de o plăcută lectură cu  imagini de excepţie  ci şi de informaţii deosebit de folositoare despre Valea Superioara a Prahovei în general şi Parcul national Bucegi în special.
Am scris despre acest blog, pe de o parte fiindcă chiar se merită a fi vizitat, pe de altă parte pentru că am vrut să fac un dar de suflet proprietarului blogului, cu prilejul venirii pe lume a băieţelului său! De ieri, 14 ianuarie 2012 Adrian Ciorba este pentru a doua oară proaspăt tătic!Să-i trăiască şi să fie sănătos!
Nou născutului i-am dedicat câteva versuri, din toată inima:

URARE PENTRU NOU NĂSCUT

Auzi cum munţii răsună
De cântec şi de voie bună:
Azi s-a născut un băieţel,
Şi urările curg pentru el.

Masivul Bucegi vesel îi spune:
Bine-ai venit băiete pe lume!
Să-ţi fie viaţa frumoasă,
S-aduci bucurie în casă!

Vârful Omu, se înalţă semeţ
Urându-i: să fii îndrăzneţ!
Şi Sfinxul cu drag îl salută:
Pe lume să ai baftă multă!

Freamătă codrii şi-i cântă duios:
Să creşti mare şi să fii sănătos!
Şi strigă din slăvi Sfântul Soare
S-ajungi în lume OM MARE

La mulţi ani Enya!

Trandafir pentru Enya din grădina mea:

  Pentru că astăzi este ziua de naştere a Enyei, frumoasa şi talentata fetiţă a Mirelei Pete, îi doresc multă sănătate, să crească mare şi să devină o celebritate în lumea artelor.
Dedic această poezie Enyei:

La mulţi ani, frumoasă, dulce fată!
Ai 12 ani, ce vârstă minunată!
E vârsta când lumea începe cu tine
Şi tot universul simţi că-ţi aparţine.

Să-ţi fie viaţa lină, ca zborul de condor
Şi visele frumoase ca cerul fără nor!
În cale-ţi cerul, stele să iţi cearnă
Şi trandafiri-n drum, petale să-ţi aştearnă.

Mereu să-ţi fie harul ocrotit de zei,
Şi-n drumul afirmării să straluceşti ca ei.
In curcubeu să-nmoi penelu-ţi măiestrit,
Culoare să aştearnă aşa cum ai dorit.

Fruntea, laurii mereu să ţi-o-ncunune
Şi-n lumea artelor să fii celebru nume,
Iar mama să-ţi fie-alături să te ocrotească
Şi îngerii din ceruri de rele te ferească!

Şi încă un trandafir, de data aceasta pentru minunata mea prietenă Mirela:

Poezie pentru Miriam

Nu vă fie cu mirare!
Fetiţa,  de-acum e mare,
Ii place să  deseneze,
Să scrie şi să viseze.
 
Dar atunci cand era mică
Indrăgea o păturică
Ce-o-nvelea pân-la năsuc
Când se culca în pătuc. 

Dacă era păturica
Nu-i mai trebuia nimica
Nici cântat, nici legănat!
Stătea cuminţică în pat
 
Şi atingerea pufoasă
Era mângâiere aleasă.
Se simţea chiar dezmierdată
Iubită şi apărată…
 
Că de venea cineva
Pe care fata nu-l vrea,
Sta sub ea şi nu mişca
Ca puiul sub cloşca sa.

Poezia este un premiu pentru  fetiţa Miriam Stănescu, şi ea câştigătoare  la  concursul de scrapbooking  iniţiat pe blogul activităţicopii

Poezie pentru David

 El este David !

Cine ar putea să fie
La noi în bucătărie?
Parcă oale se ciocnesc
Şi capace se lovesc…

Zdrang! O tigaie se-aude
Aruncată nu ştiu unde!
Mă apropii să privesc
Şi când văd… înmărmuresc.

Printre oale-un ghemotoc
Încearcă să-şi facă loc,
Scenă să improvizeze
Fiindcă vrea să se distreze.

E David, un băieţel
Isteţ foc şi frumuşel,
Dar nu ştiu de ce îi place
Cu vasele să se joace

Şi în loc de maşinuţă,
Preferă o străchinuţă,
Iar în loc de căluşel
Preferă un ceaunel.

Şi cum le-a lăsat în pace
Merge altfel să se joace:
Continuând să se distreze
Începe să butoneze.

Victime? Calculatorul,
Lanterna sau telefonul.
Telecomanda e şi ea
Folosită asemenea.

Stau acum şi mă gândesc
Viitorul să-i ghicesc:
Oare informatician să fie
Cu hobby-n bucătărie?

Poezia este un premiu pentru copilul David, câştigătorul  concursului de scrapbooking  iniţiat pe blogul activităţicopii

O floare numită Sonia-Erica

poezioară pentru micuţa Sonia-Erica, fetiţa bloggeriţei justbride

Erau atâtea flori pe lume !
Dar mamei mele una îi lipsea
Şi fiindcă tati, tare o iubea,
A hotărât  să caute şi el cu ea.

Mult n-a trecut şi într-o zi de mai,
Găsiră floarea şi în mare-alai,
Prieteni şi bunici strigară: evrika!
Şi floarea … eram eu: SONIA-ERICA.

Oglinda

Poezie dedicată nepoţelelor mele, Giulia şi Daria.

Suntem două surioare
Şi ne iubim foarte tare,
Dar privind în faţa mea,
Mai văd două asemenea.

Stau şi mă privesc mirată:
Sunt tot eu, ori altă fată?
Lângă mine-i sora mea
Şi-ncă una, ca şi ea!

Măi să fie!? Ameţesc!
Nici nu pot să mai privesc.
-Giulia, tu eşti mai mare;
Spune, ce se-ntâmplă oare?

Râde Giulia şi-mi spune:
-Daria, copil minune,
E-o oglindă, draga mea,
Care poate să redea
Tot ce stă în faţa sa !

Scoate limba, dă cu tifla,
Poţi s-arunci în sus cu chifla
Şi-n oglindă e la fel,
Fiindc-arată tot, fidel!