URARE PENTRU NOU NĂSCUT

   Tot navigând prin blogosferă, am întâlnit într-una din  zile un blog  http://buceginatura2000.wordpress.com/   pe care proprietarul (Adrian Ciorba) îl prezintă ca fiind  (citez) „unul dintre cele mai bune instrumente de protejare a Parcului Natural Bucegi”, fapt pe care l-am constat şi singură urmărindu-i cu regularitate interesentale  postări şi admirabilele fotografii care însoţesc fiecare postare. Este un blog pe care îl recomand tuturor, cu ferma convingere că nu veţi beneficia numai de o plăcută lectură cu  imagini de excepţie  ci şi de informaţii deosebit de folositoare despre Valea Superioara a Prahovei în general şi Parcul national Bucegi în special.
Am scris despre acest blog, pe de o parte fiindcă chiar se merită a fi vizitat, pe de altă parte pentru că am vrut să fac un dar de suflet proprietarului blogului, cu prilejul venirii pe lume a băieţelului său! De ieri, 14 ianuarie 2012 Adrian Ciorba este pentru a doua oară proaspăt tătic!Să-i trăiască şi să fie sănătos!
Nou născutului i-am dedicat câteva versuri, din toată inima:

URARE PENTRU NOU NĂSCUT

Auzi cum munţii răsună
De cântec şi de voie bună:
Azi s-a născut un băieţel,
Şi urările curg pentru el.

Masivul Bucegi vesel îi spune:
Bine-ai venit băiete pe lume!
Să-ţi fie viaţa frumoasă,
S-aduci bucurie în casă!

Vârful Omu, se înalţă semeţ
Urându-i: să fii îndrăzneţ!
Şi Sfinxul cu drag îl salută:
Pe lume să ai baftă multă!

Freamătă codrii şi-i cântă duios:
Să creşti mare şi să fii sănătos!
Şi strigă din slăvi Sfântul Soare
S-ajungi în lume OM MARE

La mulţi ani Enya!

Trandafir pentru Enya din grădina mea:

  Pentru că astăzi este ziua de naştere a Enyei, frumoasa şi talentata fetiţă a Mirelei Pete, îi doresc multă sănătate, să crească mare şi să devină o celebritate în lumea artelor.
Dedic această poezie Enyei:

La mulţi ani, frumoasă, dulce fată!
Ai 12 ani, ce vârstă minunată!
E vârsta când lumea începe cu tine
Şi tot universul simţi că-ţi aparţine.

Să-ţi fie viaţa lină, ca zborul de condor
Şi visele frumoase ca cerul fără nor!
În cale-ţi cerul, stele să iţi cearnă
Şi trandafiri-n drum, petale să-ţi aştearnă.

Mereu să-ţi fie harul ocrotit de zei,
Şi-n drumul afirmării să straluceşti ca ei.
In curcubeu să-nmoi penelu-ţi măiestrit,
Culoare să aştearnă aşa cum ai dorit.

Fruntea, laurii mereu să ţi-o-ncunune
Şi-n lumea artelor să fii celebru nume,
Iar mama să-ţi fie-alături să te ocrotească
Şi îngerii din ceruri de rele te ferească!

Şi încă un trandafir, de data aceasta pentru minunata mea prietenă Mirela:

Poezie pentru Miriam

Nu vă fie cu mirare!
Fetiţa,  de-acum e mare,
Ii place să  deseneze,
Să scrie şi să viseze.
 
Dar atunci cand era mică
Indrăgea o păturică
Ce-o-nvelea pân-la năsuc
Când se culca în pătuc. 

Dacă era păturica
Nu-i mai trebuia nimica
Nici cântat, nici legănat!
Stătea cuminţică în pat
 
Şi atingerea pufoasă
Era mângâiere aleasă.
Se simţea chiar dezmierdată
Iubită şi apărată…
 
Că de venea cineva
Pe care fata nu-l vrea,
Sta sub ea şi nu mişca
Ca puiul sub cloşca sa.

Poezia este un premiu pentru  fetiţa Miriam Stănescu, şi ea câştigătoare  la  concursul de scrapbooking  iniţiat pe blogul activităţicopii

Poezie pentru David

 El este David !

Cine ar putea să fie
La noi în bucătărie?
Parcă oale se ciocnesc
Şi capace se lovesc…

Zdrang! O tigaie se-aude
Aruncată nu ştiu unde!
Mă apropii să privesc
Şi când văd… înmărmuresc.

Printre oale-un ghemotoc
Încearcă să-şi facă loc,
Scenă să improvizeze
Fiindcă vrea să se distreze.

E David, un băieţel
Isteţ foc şi frumuşel,
Dar nu ştiu de ce îi place
Cu vasele să se joace

Şi în loc de maşinuţă,
Preferă o străchinuţă,
Iar în loc de căluşel
Preferă un ceaunel.

Şi cum le-a lăsat în pace
Merge altfel să se joace:
Continuând să se distreze
Începe să butoneze.

Victime? Calculatorul,
Lanterna sau telefonul.
Telecomanda e şi ea
Folosită asemenea.

Stau acum şi mă gândesc
Viitorul să-i ghicesc:
Oare informatician să fie
Cu hobby-n bucătărie?

Poezia este un premiu pentru copilul David, câştigătorul  concursului de scrapbooking  iniţiat pe blogul activităţicopii

O floare numită Sonia-Erica

poezioară pentru micuţa Sonia-Erica, fetiţa bloggeriţei justbride

Erau atâtea flori pe lume !
Dar mamei mele una îi lipsea
Şi fiindcă tati, tare o iubea,
A hotărât  să caute şi el cu ea.

Mult n-a trecut şi într-o zi de mai,
Găsiră floarea şi în mare-alai,
Prieteni şi bunici strigară: evrika!
Şi floarea … eram eu: SONIA-ERICA.

Oglinda

Poezie dedicată nepoţelelor mele, Giulia şi Daria.

Suntem două surioare
Şi ne iubim foarte tare,
Dar privind în faţa mea,
Mai văd două asemenea.

Stau şi mă privesc mirată:
Sunt tot eu, ori altă fată?
Lângă mine-i sora mea
Şi-ncă una, ca şi ea!

Măi să fie!? Ameţesc!
Nici nu pot să mai privesc.
-Giulia, tu eşti mai mare;
Spune, ce se-ntâmplă oare?

Râde Giulia şi-mi spune:
-Daria, copil minune,
E-o oglindă, draga mea,
Care poate să redea
Tot ce stă în faţa sa !

Scoate limba, dă cu tifla,
Poţi s-arunci în sus cu chifla
Şi-n oglindă e la fel,
Fiindc-arată tot, fidel!

27.09.2009 ora 22 Mi s-a nascut un nepoţel

Da, duminică la ora 22 mi s-a născut un nepoţel. Îi spun bune venit pe lume, să fie sănătos şi să crească mare, să ajungă şi el bunic!
Fără pretenţia de a da statut de poezie, am sa scriu – cum altfel decât în versuri? -câteva intuite impresii de nou nascut :

Ora 22, 27 septembrie 2009
Deşi e toamnă, nici gand să plouă.
Luna peste oraş razele şi-a nins
Şi stelele pe boltă, făclii s-au aprins.

Lumea toată îmi pare sărbătoare
Să-ntâmpine cum se cuvine-o floare,
O floare de copil, un băieţel,
Un pui de om, blonduţ şi frumuşel.

„Oa-oa-oa! V-anunţ că am sosit!”
Strigă puiţul, privind în jur uimit.
„Până ma dumiresc, mai stau cu mama
Să văd şi eu cam cum stă treaba.

Dar ce frumoasă e! Ce ochi albaştri!
Sunt luminoşi asemeni unor aştrii.
Şi ce sân cald! Miroase a lăptic!
Ia aşteptaţi! Veau să mai sug un pic.

Dar uite lângă mami e înc-un băieţel.
Nici că pot crede ce mult semăn cu el!
Aa! E frăţiorul meu, e Tavi, spune mama.
Oa! Cât mă bucur! Oaaa! Pe toată gama.

Cine mă ia în braţe? Cine-i aşa vânjos?
Desigur că e tata, că prea e serios!
Dar ce zic eu? Că s-a emoţionaaaat….
Şi eu, n-am spus nimic, doar am cântat!

Oa-oa-oa! C-atât ştiu eu să zic.
Ce? Nu vedeţi căt sunt de mic?
Ba nu, mai ştiu că mă numesc
Mihai-Mădălin şi … am să cresc!”

Aşa să faci: să creşti mare!

Poezie pentru Mihaitza

 Castigator al concursului initiat de Simona pe http://oraselulcopiilor.wordpress.com/2009/08/17/poezia-personalizata/ Mihaita are drept premiu o poezie personalizata in care trebuie sa se tina cont de caracterizarea scurta facuta de mama lui. Am considerat necesar si un scurt preambul, dupa care urmeaza poezia.
Ia priviti la Mihaita
Cum troneaza pe olita:
Nici doi ani n-a implinit
Si e campion vestit!
Blogolumea il aclama
Si pe el, dar si pe mama
Care i-a dat ajutor
Sa iasa invingator:
In doua vorbe l-a descris
Si mi-a dat tema de scris!

MIHAITA
Mihaita e un baiat
Mititel si rasfatat.
Peste toate stapaneste
Si face doar ce gandeste.

Bunicii, mama si tata
Sunt supusii lui si gata!
Nimeni nu misca in front
Cand ii striga, raspund prompt.

Iar baiatu’ atent la toate
Rade intr-una pe-nfundate.
Tare-i place sa se joace,
Nimanui sa nu-i dea pace.

Rade micul Mihaita
Si daca e in baita,
Si la joaca, si la masa!
Rasul lui umple o casa!

Cat ar fi de suparati
Obositi si prea stresati,
Bunicuti mama si tata
Se insenineaza-ndata.

PRIMA IMPRESIE

Versurile acestea sunt pentru o comentatoare a postarilor mele, Noapteaiguanei. „Prima impresie” este a baietelului ei, DAVID, din prima zi de viata, 22 iulie 2008:
auras     David  El e DAVID

   Zi de vara, ce cald e-afara…
Ia sa ies de-aici pe seara!
Este 22 iulie doua mii opt
Si sunt satul de-atat inot!

Nu mai pierd timp: zis si facut,
Hei-rup si gata… m-am nascut!
N-a fost usor, m-a cam durut
Si am strigat OAAAA! cat am putut.

Uf! Tare sunt nestiutor;                                              
Sa vezi ca nu-mi va fi usor.
Si nu stiu spune mai nimic.
Oa, oa, atata stiu sa zic.

A! Uite gazda la care-am stat!
Este asa cum am visat.
E-atata de frumoasa! O iau de MAMA
Pe ceilalti nici nu ii bag in seama.

Ah! Ma ia in brate, ce placut,
Sa tot o iei de la-nceput.                                
Obrazul meu, i-atinge sanul cald,
Si simt in fericire cum ma scald.

Simt un miros placut si ma agit                     David 2
Tot caut cu gurita ce-i, si am gasit.
Mmmm!Ce gustos, ce mai papica!
Dumnezeire, sfant lapte de mamica.

Ce fericita pari… la ce gandesti?
Ma sorbi din ochi cand ma privesti.
De ce spui David, David, tot mereu?
A, da, am inteles, soptesti numele meu!

O mama! Te iubesc asa de mult!
Sa vezi cat am sa te ascult!

PS. Sa-mi amintesti dac-o sa uit!