Păpădie-jucărie

Păpădie, păpădie, 
Pentru Sara jucărie!
Mii şi mii de umbreluţe
Stau la fată în mânuţe.

Suflă-n ele… şi-au zburaaat! –
– Unde, unde aţi plecat ?
Staţi că vin şi eu cu voi!
Sau… veniţi voi înapoi!

Dar s-au duuus acolo sus
Şi-acum… nu-s şi nu-s!
Lacrima-i coboară-n gene
Şi încruntă din sprâncene.

– Hai, nu plânge fată mică!
Uite! Vine o pisică.
Joacă-te cu ea la soare,
Că ea, sigur, n-o să zboare.

   Poezia este dedicată micuţei Sara, fiica lui Alex.

Reclame

Mărţişoare, mărţişoare !

Mărţişoare

Mărţişooooaeeee! Mărţişoooooreeee!
Fluturaşi şi inimioare
Flori în sute de culori,
Ciupercuţe, pantofiori
Căţeluşi şi pisicuţe
Ursuleţi, pui şi broscuţe
Şi-alte mii de forme mici
Pentru fete şi mămici,
Pe tarabe-n iarmaroc
Să aducă mult noroc!

Cu drag, tuturor EVELOR din blogosferă şi a celor ce vor trece printre stropii mei de suflet.

 

PĂMÂNT ETERN – Life in picture

PĂMÂNT ETERN

imagine preluată de pe http://travel.descopera.ro/

PĂMÂNT ETERN
O rază călătoare
pe o creastă de val,
un val călător
pe-o oglindă de mare,
o mare mişcătoare
pe un PĂMÂNT ETERN.

O rază mângâietoare
pe o petală de floare,
o floare-nmiresmată
pe-un lujer plăpând,
un lujer crescând
Hrănit de ETERNUL PĂMÂNT.

O rază călăuză
pe chipuri de oameni
veseli sau trişti,
pete de viaţă
în Univers,
doar aici
PE ETERNUL PĂMÂNT.

Life in picture este ideea  bloggerului Costin Comba

MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE: A venit toamna

Şi nu uitaţi că totul a început de la  Carmen  căreia vreau să îi spun că la noi
A VENIT TOAMNA

 Şi păsările simt că a venit toamna…

Gutuile îşi scutură parfumul. Chiar şi pisicului se pare că îi place!

  Clipe de Cluj,DEXIGN,Xaba, Napocel,Gabi Cimpoca, Gabi,
      Gina,    Daurel,Dispecer,Cella,Ioan Usca,   Vania, Silavarcald, Zina,Theodora, Ulise, Adi Voicu, Alex Mazilu, Fewstuff, Florina, G1B2I3Luna PatrataNea Costache, Papornita,Gabriela ElenaRokssanaSupravieţuitor, Teo Negură, Carmen,    Mirela  , Zamfir Pop .

LANSARE DE CARTE

Iată că a sosit şi momentul lansării cărţii scrise de mine şi ilustrată de talentata mea prietenă MIRELA PETE. Invitaţia făcută de Editura ARAMIS ca şi afişul vă dau toate datele, mie nerămânându-mi decât să vă spun că Parcul tineretului – unde se află Palatul copiilor – prin frumusetea lui, poate completa o seara plăcută.

  Afisul pus la intrarea Palatului copiilor,  suplimentează invitaţia :

Cântec femeiesc (de Adrian Paunescu)

  Fiindcă este ziua femeii şi sunt mult prea multe de spus, am gândit că poezia aceasta, care mie imi place foarte mult, va spune mult mai mult decât aş fi reuşit eu.

> Asa e mama si a fost
> bunica
> Asa suntem femei langa femei
> Parem nimic si nu-nsemnam nimica
> Doar niste ele ce-i slujesc pe ei.
>
>
> Ei neglijenti, iar ele foarte calme
> Ei incurcand ce ele limpezesc
> Ei numai talpi si ele numai palme
> Acesta e destinul femeiesc.
>
> Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
> Nimic maret, nimic impunator.
> Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
>
> Pun lucrurile iar la locul lor.
>
> Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
> Si pentru care plata nici nu cer
> De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
> Ar fi ajuns si dincolo de cer.
>
> Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
>
> Ba strica mult si ele-ndreapta tot
> Si de aceea nimeni nu le crede
> Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.
>
> Asa e mama si a fost bunica
> Si ca ele maine eu voi fi.
> Ce facem noi, femeile? Nimica,
> Decat curat si
>  uneori copii.
>
> Suntem veriga firului de ata
> In fiecare lant facut din doi
> E greu cu noi femeile in viata
> Dar este imposibil fara noi….
>

>
>