Păpădie-jucărie

Păpădie, păpădie, 
Pentru Sara jucărie!
Mii şi mii de umbreluţe
Stau la fată în mânuţe.

Suflă-n ele… şi-au zburaaat! –
– Unde, unde aţi plecat ?
Staţi că vin şi eu cu voi!
Sau… veniţi voi înapoi!

Dar s-au duuus acolo sus
Şi-acum… nu-s şi nu-s!
Lacrima-i coboară-n gene
Şi încruntă din sprâncene.

– Hai, nu plânge fată mică!
Uite! Vine o pisică.
Joacă-te cu ea la soare,
Că ea, sigur, n-o să zboare.

   Poezia este dedicată micuţei Sara, fiica lui Alex.

Reclame

Aşa-s bunicii!

Răsună văzduhul de râsete zglobii
Când trec în joacă cete de copii.
Bunicii se opresc cu drag să-i vadă
Şi-o lacrimă furişă stă gata să le cadă.

Sunt copleşiţi de duioşie, blând privesc,
Discret se-nchină şi smerit şoptesc:
O, Doamne, cât sunt de frumoşi!
Apără-i Doamne şi ţine-i sănătoşi!

CE ESTE PACEA (poezie pentru copii)

( imagine preluată de pe internet)Intr-o lume a violenţei în care traiesc şi copiii, printre strigătele agresive ce însoţesc jocul cu pistoale, puşti, mitraliere, săbii, tunuri şi tancuri (fireşte, de jucărie, să nu care cumva să nu înveţe viitorul adult cu ce să ucidă, cum să provoace suferinţă, cum să nască ură şi răzbunare, cum să distrugă…) poate este bine să mai strecurăm, cu riscul de fi consideraţi penibili, şi câte un cuvânt despre PACE, pe care să o asociem cu duioşia, cu dragostea, cu mângâierea caldă a razelor de soare, cu faptul că totuşi putem fi şi buni şi aceasta chiar nu dăunează grav sănătăţii.
Ce este pacea?

– Mămico, CE E PACEA?
– Este lumina-n noapte,
E zâmbetul curat,
E raza ce-ncălzeşte
Năsucul îngheţat.

– Dar spune-mi CINE-I PACEA ?
– Este o zână bună,
Ce-aduce bucurie
Şi strânge-n jurul mesei
Pe toţi ce-i vrem să fie.

– Mămico, CUM E PACEA ?
– Este ca mâna mamei
Când mângâie fetiţa,
Este sărutul cald
Când doare rău bubiţa.

-Dar UNDE-I CASA PĂCII ?
– E-n orice suflet bun
Si trebuie să-ţi spun
C-aşa mică cum eşti,
Şi tu s-o găzduieşti.