Nemaipomenitele întâmplări ale Dariei (2)

Soarele nu se înălţase prea mult şi Daria era deja la marginea pădurii dornică să-şi întâlnească noul prieten. Nerăbdătoare se uita de jur împrejur dar… nimic. Alături, pe o floricică o gărgăriţă mică şi frumoasă o privea mirată:
– Ce cauţi tu aici singurică? întrebă gărgăriţa.
– Imi aştept prietenul: pe Codiţă. L-am cunoscut ieri. Răspunse Daria mirată că şi gărgăriţa vorbeşte.
– Codiţă? Aaa, îl cunosc, este un ursuleţ tare bun. O dată am căzut în apă şi Codiţă m-a lăsat să urc pe blăniţa lui să-mi usuc aripioarele grele de apă, ca să pot zbura din nou.
– Adevărat? Dar crezi că o să vină?
– Mor-mor-mor!Sunt aici! Din câţiva paşi Codiţă fu lângă ele şi întinse prietenos o lăbuţă pe care Daria se grăbi să o prindă în mânuţa ei.
– Lăbuţă şi Botic ne aşteaptă. Le-am povestit despre tine şi nici nu m-au crezut că eu chiar am prietenă o fetiţă. Mergem?
– Da, dar nu o să ne rătăcim?
– Nu, nici vorbă, cunosc foarte bine drumul. Îşi luară rămas bun de la gărgăriţa şi grăbiră pasul spre casa ursuleţilor. Pădurea devenea din ce în ce mai deasă şi arborii căzuţi le îngreunau drumul. Din când în când câte un animăluţ se oprea să îi salute:
– O fetiţă în pădure? Cum aşa? Întrebă ariciul, care prevăzător, tocmai se pregătea să se strângă şi să se facă un ghem de ace, gata să se apere, dacă cineva ar fi vrut să îi facă vreun rău.
– Este prietena mea! Spuse mândru Codiţă
– Adevărat ariciule şi nu te mai ascunde sub ţepi că noi nu îţi facem nici un rău completă şi Daria.
Intr-un copac o veveriţă ţopăia veselă pe o creangă.
– Hei! Dar unde mergeţi măi copii? Ia staţi puţin că cobor acum la voi. Şi ţop-ţop din creangă în creangă mişcându-şi codiţa când în stânga, când în dreapta ca să nu cadă, Riţa-veveriţa într-o clipă fu lângă ei:
– Mergem să ne întâlnim cu Lăbuţă şi Botic!
– Da? Ce frumos! Uite, luaţi nişte alune că poate vă este foame. Ştiu eu aici în pădure un alun care face nişte alune maaari şi gustoase Era atât de drăgălaşă Riţa-veveriţa, încât Daria nu se putu abţine şi o luă în braţe strângând-o cu drag în braţe.Ce tare îi bătea inimioara !!! Oare îi era teamă? Veveriţa o mângâie şi ea peste faţă cu codiţa ei stufoasă.
– Haaaap-ciuuuu! Haaaap-ciuuu! strănută Daria! M-ai gâdilat la nas. Râseră toţi, mâncară câteva alune, apoi şi-au văzut de drum.
– Mor-mor-moooor! Iat-o pe cumătra vulpe! Se uită pizmaşă spre noi. Nu prea ne iubim.
– Ştiu, ştiu. Mi-a povestit mama mea ce a păţit bătrânul urs păcălit de vulpe.
– Da, e tare vicleană. Nu ştii niciodată ce gândeşte cu adevărat..
– Mie imi este frică de vulpe! Scânci uşor Daria înghesuindu-se în blăniţa ursuleţuli.
– Stai fără grijă. Nu are curaj să se apropie de mine. Ii este tare frică de tata-ursu şi oricum am ajuns la căsuţa noastră!
– Dar nu văd nimic! Unde este?
– Chiar aici, dar este ascunsă după copacii aceştia doborâţi, ca să nu fie văzută.
– Lăbuţăăăă! Botiiiic! Am sosit! Strigă Codiţă.
In faţa lor, crenguţele începură să se mişte şi dintr-un loc ascuns se iviră cât ai zice peşte, doi ursuleţi la fel de micuţi şi drăgălaşi ca şi frăţiorul lor….
(va urma !)
Poate vor să citească şi prietenii mei:Teo Negura, Cati, Luna Patrata,Gabi, Carmen , Gabriela NeaguTheodora, Alice Georgiana,  ,Vania, Zina ,Cella, Dispecer Blogosferă, Flavius ObeadaGabriela Elena, Gabriela Savitsky Maminineta Maria Postu, Mirela PeteMunteanul, Nelinistitu’ Adrian Voicu Popa ȚeapăRokssana, Scorpio, Shayna, Simona Ionescu

Reclame

Plouă în pădure

Plouă, plouă în şuvoaie
Şi-n pădure-i hărmălaie:
Fără duş, fără copaie
Animalele fac baie.

Aricei şi pui de lup
Prin băltoace fac zdup-zdup;
Vulpişori şi veveriţe
Cu săpun dau pe codiţe.

Ursuleţii cei mai mici
Din lăbuţe fac plici-plici!
Se împing şi se stropesc…
Tiiii! Ce se mai veselesc!

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!

 
De atâta hoinărit,
Ursuleţul obosit
S-a culcat şi-a adormit.
Dar deodată, în ureche
I-a ţipat, de rea, o streche.
Strigă ursul speriat:
-Aoleu! Ce s-a-ntâmplat?
Tată-ursu, ajotoooor!
– Ha-ha-ha! Eu râd să mor!
Zice strechea cea năroadă
Şi îi sare fix sub coadă.
Sare ursu-ntr-un picior
Scărpinându-se de zor !
– Nu ai milă nici un pic !
Tu nu vezi cât sunt de mic?
Oare ţie ţi-ar plăcea
Să te-atace cineva?

Revin la această postare fiindcă am primit două sugestii: una de la Sorin care îmi propune să pedepsesc totuşi strechea şi ţinând cont de aceasta, pentru cei care vor acest final, adaug o ultimă strofă, gândind că totuşi micuţii cititori vor găsi şi alte metode pentru ca strechea cea rea să fie pedepsită:

Când râdea strechea mai tare
Uite-aşa din întâmplare,
O cioară în zbor veni
Văzu strechea şi-o-nghiţi!

Fireşte, ursuleţul a adormit imediat, fericit, dar nu mai pun în versuri şi asta fiindcă atunci nu ar mai avea copilul cu ce sâcâi pe cel care îi citeşte!
Şi o a doua sugestie, primită de la Zina, care mi-a dat ideea de a explica ce este o streche. Deci:
STRECHEA ESTE O INSECTĂ DE MARIMEA UNEI ALBINE (uneori mai mare) CU CORPUL PĂROS, NEGRU SCLIPITOR ŞI ESTE FOARTE VATĂMĂTOARE PENTRU ANIMALE PENTRU CA ISI DEPUNE OUĂLE SUB TEGUMENTELE ACESTORA. Unii îi spun TĂUN dar diferă de acesta.

SPECTACOL ÎN PĂDURE

Inspirată de acest admirabil desen al Mirelei Pete, am scris în versuri povestioara:
SPECTACOL ÎN PĂDURE
Nu vă fie cu mirare
Că vă spun o întâmplare
Din zăvoi. Şi spun curat
Că este adevărat.

Un arici venit în fugă,
S-a urcat pe-o buturugă
Şi strigând în gura mare,
Cheamă lumea la serbare.

Lume-lumeee! Adunareaaaa,
Ascultaţi-mi toţi chemarea!
In pădurea fermecată
Avem scenă-adevărată!

Hai veniţi toţi la spectacol
Nu este nici un obstacol.
Gratuit vă veţi distra,
Garantez. Pe-onoarea mea!

Zoo-lumea incitată
Intr-o clipă-i adunată
Dar privesc nedumiriţi!
Nu cumva sunt păcăliţi?

-Ia ne spune măi arici
Artiştii nu sunt aici?
– Cum să nu? Priviţi la voi
Şi la toţi cei din zăvoi.

– Dacă vrem să ne distrăm
Şi de rele să uităm
Devenim cu toţi artişti
Nu e bine să fim trişti..

Orchestre de păsărele
Vor umple arenele.
Buha-şi umflă penele:
– Şi eu voi cânta cu ele!

Un pui mic de căprioară
Venit pentru prima oară,
Ii priveşte rugător.
Tare-ar vrea să cânte-n cor.

Iepurică vesel tare
Are-acasă trei chitare
Şi-n spectacol va cânta
Cu toată familia .

Veveriţa se gândeşte
Să se-mbrace ştrengăreşte
Şi-nvârtindu-se-n trapez
Să pară un titirez.

Se şi vede la-nălţime
Aclamată de mulţime
„-Ve-ve-ri-ţa a-cro-ba-tă
Vrem să fi-e pre-mi-a-tă!”

Doar ţestoasa în armură,
Ca să nu tacă din gură
Spune că nimic nu-i place!
E bătrână, n-ai ce-i face!

– Hei, ţestoasă, hai la joc
Intră-n scenă, că e loc
Haide ieşi din carapace
Fiindcă altfel nu-ţi dăm pace!

Şi s-o vezi pe coana mare
Cum mai bate din picioare
Sar papucii în copac
De zici că e pui de drac.

Lângă broască vine lupul
Apoi ursul şi bursucul
Labele îşi strâng frăţeşte
Mândră hora se porneşte.

Ce frumos e în zăvoi
Când spectacolul e-n toi.
Dar de li s-o face foame
Crezi că toţi mânca-vor poame?

Ce părere aveţi?  Gabi CimpocaAna UscaCarmen Negoiță,    Bogdan OninCaius, Cella, Clipe de Cluj, Costin Comba, Gabi123, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela SavitskyGiana, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Irina Comba, Luna Patrata, MelamiNea CostacheRokssana, Haicasepoate,Supravietuitor, TheodoraVaniaVerovers, Vis si realitate Daurel Cati, Teo Negura , Coolnewz, Zina, Alex MaziluGeorge Valah,  Mirela Pete,

Serafina

Cu drag, dedic această poezioară prietenei mele Mirela, ca urmare a postării ei recente Serafina visatoare

Cu blăniţa ei pufoasă
Ne pozează bucuroasă
In poziţii fel de fel,
Că doar e… fotomodel.

Ochii din două smaralde
În alint vor să se scalde,
Iar cu botişorul roz
Cântă ca un virtuoz

Un miaaaaau înduioşător,
Foarte acaparator
Ca toţi să o privească
Si desigur… s-o iubească!

Cu mişcările-i feline
Cucereşte pe oricine,
Că-i frumoasă, bat-o vina!
Ea, pisica SERAFINA!

Prietenul la nevoie se cunoaşte

 Această scenetă, a fost scrisă la rugămintea unei comentatoare-educatoare Nuşa, pentru a o folosi la categoria de vârstă 3-5 ani.

 Personajele in ordinea apariţiei:
– mama ursoaica
– micul ursuleţ
– iepuraşul
– vulpişorul
– lupul
– veveriţa
– corbul
– bursucul
– mama vulpe
– mama iepuroaică
( Un luminiş de padure. Intr-un colţ, un bârlog din care tocmai iese mama ursoaica si micul ursuleţ)
Mama ursoaica
Eu plec acum dupa hrană.
Am luat un coş şi-o cană.
Le voi umple cu bucate,
Din padure adunate.

Tu să stai cuminte-aici
Ca toţi ursuleţii mici.
Să nu pleci, că rătăceşti
Drumul n-ai să mai găseşti

Ursuletul:
Sunt cuminte şi te-ascult,
Dar să nu întârzii mult!

Ursoaica: Pa
Ursuleţul: Pa, pa…
(Îşi fac semne cu labutele în semn de salut)

Ursuleţul se aşează în deschizătura bârlogului şi se uită cum se îndepartează ursoaica pe cărare . Deodată, zăreşte un iepuraş şi se ridică vesel :
Iepuraş, ce faci aici
Printre tufe de urzici?

Iepuraşul:
Caut nuieluşe verzi,
Să le ronţăi, tu nu vezi?
Am plecat demult de-acasă
Mai bine fac cale-ntoarsă.

Ursuleţul se indreaptă spre iepuraş ţopăind:
Stai că vin să ne jucăm
Să sărim, să ne-alergăm,
Dacă vrei… ne gâdilăm!
(Ursuleţul se duce la iepuraş şi începe să-l gâdile. Râd amaindoi si tot alergând se îndepărtează de bărlog. Amândoi observă un vulpişor care plânge.
Ursuleţul si iepuraşul:
De ce plângi vulpişorule?

Vulpişorul:
Plâng că tare-s speriat.
De mama m-am departat,
Şi-acum drumu-am rătăcit
Şi nu mai e de găsit.
Alergam un puf să-l tund
Şi-am căzut pe spini în fund.
(Plânge)

Ursuleţul:
Nu mai plnge, eşti cu noi
Găsim drumul înapoi.

Iepuraşul se uită în jur speriat:
Care drum, că nu mai ştiu?

Ursuleţul se uită şi el în jur şi-si leagănă capul ţinându-l în lăbuţe:
Văleleu! Tu ai dreptate,
Bârlogul cred că-i departe!

Toţi trei plâng:
Ce ne facem noi acum?
Nu se vede nici un drum.

Plâng toţi şi strigă:
Mamaaaa! Maaamaaaaa! Mamaaa…

Se aude: „Hauuuu, hauuuu-uuuu .. ” )cele trei animaluţe se înghesuie unul în altul tremurând de frică şi scâncind), Apare lupul care îi vede şi li se adresează foarte răstit:
Ce zbieraţi zgaibe pitici?
Nimeni nu v-aude aici!
Ştiu părinţii c-aţi plecat
Şi-n codru v-aţi afundat?

Toţi trei: Nu.

Lupul:
Aaaa! De aceea tot strigaţi
Atâta de disperaţi.
Dar cum artată mamele voastre?

Toţi trei în cor:
Mama mea-i cea mai frumoasă
Şi cu faţa luminoasă.
Mama mea e cea mai bună.
Cred ca mama e o zână.

Lupul (se scarpină în cap):
Da, aveţi şi voi dreptate,
Aşa sunt mamele toate.

Veveriţa intră în scenă şi se apropie de ei zicând:
Am să va ajut şi eu,
Să le caut, nu e greu.
Am să sar din cracă-n cracă.
Pentru mine e o joacă.

Lupul si micutii:
Mulţumim, du-te. du-te…

Veveriţa pleacă şi intră corbul:

Si eu mă ridic în zbor
Să le caut. Văd că-i zor
Mamele să anunţăm,
Puii înapoi să-i dăm.

Lupul şi micuţii:
Mulţumim, pleacă repede în zbor!

Iese corbul şi intra in scena bursucul:
Staţi aşa! Oi fi greoi,
Dar v-ajut şi eu pe voi.
Am s-alerg cât pot acum,
Poate le-ntâlnesc pe drum.

Micuţii se apropie de lup fără teamă, iar lupul îi mângâie pe creştet, dojenindu-i uşor. In acest timp, reintră in scenă veveriţa şi corbul strigând:
Le-am găsit, le-am găsit, vin acum alergând!

Apar în fugă şi-şi îmbrăţişează fiecare micuţul: mama ursoaica, mama vulpe şi mama iepuroaică. In urma lor intră şi bursucul.

Vulpea către vulpişor:
Te-am căutat peste tot
Şi am plâns de nu mai pot.
Iţi luasem chiar un tort,
Dar acum te-ai lins pe bot.
Până nu te faci cuminte
Mănânci doar cartofi şi linte.

Mama iepuroaică, către iepuraş:
Nici nu ştiu ce să mai zic!
Uite-aşa, cât eşti de mic,
Tot te urechez un pic,
C-ai fost rău şi ai plecat
Fără voie la plimbat.

Mama ursoaică, adresându-se celor trei micuţi :
Aţi greşit şi e ruşine.
Să pleci singur, nu e bine.
Drumul poţi să îl greşeşti,
Când eşti mic, te rătăceşti!

Cele trei mame către lup, corb, veveriţă şi bursuc:
Fără voi, nu aveam cum să-i găsim.
Dragi prieteni, mulţumim.

Toate cele zece personaje, se prind de mâini şi spun in cor:

Toată lumea recunoaşte:
Că un prieten, la nevoie se cunoaşte.