CUTIA CU BOMBOANE DE CIOCOLATA

    Zorii abia  se iviseră când Lavinia se trezi din somn şi, frecându-şi ochişorii ei mari şi  verzi ca marea,  încerca să-şi amintească visul frumos  ce  o purtase parcă toată noaptea într-o lume de basm…
Lângă fereastră globuleţele brăduţului pe care de cu seară înainte  – Seara de Ajun –  îl împodobise  împreună cu mama şi cu  Cristina – surioara ei mai mare –  sclipeau în lumina beculeţelor colorate.
 Il aşteptaseră pe Moş Crăciun până târziu în noapte, dar somnul le-a doborât şi-au adormit…
   In somn, Lavinia  a visat că Moşul intra în oraş , într-o  sanie de argint trasă de reni  cu frâuri roşii  împodobite cu pietricele în zeci de culori,  atât de sclipitoare încât  făceau cărare de lumină. Se făcea că a oprit la căsuţa lor. A coborât din sanie, s-a scuturat zgomotos de zăpadă şi  a bătut la uşă . Fetiţele i-au deschis şi Moşul le-a zâmbit laaaarg. Era  atât de bătrân încât barba îi ajungea până la brâu, dar privirea era prietenoasă, veselă şi nespus de blândă. În spate avea un sac plin cu jucării şi o mulţime de dulciuri pe care l-a descărcat sub brăduţul lor.
     Acum , când se trezise i se părea că a fost chiar adevărat şi ca să se convingă sări din pat şi alergă spre brăduţ!
  _ Oooooo! Moş Crăciun chiar a veniiiit!  Cristiiina,  trezeşte-te,  a  fost Moş Crăciun la noi ! Uite ce de daruri ne- a lăsaaaaat!
     Cristina se trezi brusc şi din doi paşi fu şi ea lângă brăduţ şi alături de Lavinia începu să desfacă pachetele unul după altul.  Hotărî  ca fiind mai mare, să împartă ea darurile între ele şi începu : asta ţie – asta mie, asta ţie- asta mie… şi tot aşa până când ochii negri şi scrutători  îi căzură pe o  cutie cu bomboane de ciocolată : era  atât de frumoasă ! O luă  cu amândouă mâinile  şi şi-o apropie . Imediat o aromă unică  de cacao şi nucă de cocos, cum nu mai simţise  niciodată  îi gâdilă nările atât de plăcut încât i se umplu gura de apă şi o determină să hotărască:
    – Eu iau cutia cu bomboane de ciocolată, iar tu Lavinia pe cea cu jeleuri.
  _ Dar nu vrei să le împărţim  jumatate-jumătate? întrebă Lavinia.
–          Nu, nicidecum!
–          Dar  miroase atât de bineeeee! Vreau şi eu.
–          Da, intr-adevăr  miroase foarte frumos, dar uite ce frumos sunt colorate jeleurile tale. Si am hotărât, aşa rămâne.
Ca si cum ar fi înteles că se petrece ceva deosebit, Muţunache, căţelusul  lor,  zgâria de zor  uşa cu lăbuţele cerând insistent să participe şi el la un aşa eveniment. Fireşte că l-au lăsat. A intrat ca o săgeată  ţopăind  în două lăbuţe  când la o fetiţă când la cealaltă.
    Cristina şi-a luat  darurile şi bineânţeles cutia cu bomboane de ciocolată cu gândul să o pună într-un loc numai de ea ştiut. Abia aştepta să  le mănânce. Aroma lor  îmbietoare nu îi dădea pace, dar mama le aştepta cu micul dejun pregătit, aşa că o ascunse într-un dulăpior  în care nu erau decât lucrurile ei.
    Rămasă singură,  Lavinia stătu o clipă, apoi  gândind la sora ei, desfăcu  jeleurile şi le puse jumătate-jumătate în două punguţe.N-ar fi putut mânca fără să îi dea şi ei.  Mulţumită, îi dădu  lui Muţunache o prăjiturică, că prea făcea tumbe frumos numai ca să primească şi el ceva, apoi se pregăti pentru masa de dimineaţă.
     A fost  tare plăcut  în timpul mesei: fetiţele au povestit părinţilor ce au primit, au râs, au glumit, dar cum fiecare era nerăbdătoare să guste din bunătăţile aduse de Moş Crăciun,  au terminat destul de repede. In tot timpul mesei, Cristina nu a avut în nări decât aroma aceea minunată  ce răzbătea prin cutia în care aşteptau să fie mâncate  bomboanele de ciocolată şi fără  să mai stea pe gânduri se duse drept la dulăpior. Dar… vaaaai!
  – Nu e cutia meaaaa! Strigă Cristina  cu toată puterea să o audă parcă toată lumea!
 – Mamaaaaa! Lavinia mi-a luat cutia  mea cu bomboane de ciocolatăăăăă!!!!
  – Nu-i adevărat ! se apără Lavinia! Eu nu am luat-o! Poate ai uitat unde ai pus-o. Hai mai bine să o căutăm împreună.
  Au răscolit toată casa, dar n-au găsit-o. Muţunache participa şi el alergând de colo colo.  Obosită de atâta căutare şi supărată, convinsă că numai Lavinia i-a luat-o, Cristina, îl luă pe Muţunache în braţe şi necăjită se aşeză cu el într-un fotoliu. Ca un adevărat prieten, Muţunache încerca să o mângâie  frecându-şi boticul de faţa fetiţei. Deodată, aroma aceea  minunată, unică  pe care Cristina o simţise când a apropiat prima dată de ea cutia cu bomboane,  îi inundă nările. Incepu să miroasă  scurt şi des şi… ochii îi căzură pe o bucăţică de ciocolată lipită de blăniţa lu Muţunache. Dintr-o dată înţelese totul: prinsese hoţul
–          Ce-ai făcut căţel rău şi hoţ?
Muţunache  fugi strategic sub patul  de unde se zăreau rămăşiţe din cutia ce fusese numai cu câteva minute în urmă  întreagă şi atât de parfumată!
    Ruşinată că-şi acuzase pe nedrept surioara, Cristina se duse spre Lavinia să-i povestească  ce s-a întâmplat. Impăciuitoare, surioara ei o întâmpină cu punguţa cu jeleuri pe care o pregătise pentru Cristina.
      Oare întâmplarea aceasta să fi fost pedeapsa lui Mos Crăciun pentru Cristina , fiindca nu a vrut să împartă darul cu sora ei?
      Voi ce credeţi?

Aceasta povestire o alatur ciclului „Poveste parfumate” initiat de Mirela Pete, la tema Parfumul zeiței Ciocolată « Mirela Pete. Blog    in varianta pentru copii
 

 http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/parfumul-zeitei-ciocolata/

Rokssanahttp://rokssana.wordpress.com/2011/11/18/parfumul-zeitei-ciocolata-2/Lilihttp://innerspacejournal.wordpress.com/2011/11/18/ciocolata/

CARMENhttp://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/ciocolata-putere-de-seducere.html

Citahttp://cita-topa.blogspot.com/2011/11/ciocolata-regina-patiseriei-si-printesa.html

Shaynahttp://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/19/parfum-de-ciocolata/

Max Peterhttp://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-de-ciocolata.html

 Vania
http://ivanuska.wordpress.com/2011/11/20/parfum-de-ciocolata/

 Costin Comba, CELLARoxana, Mirela PeteCalinCARMEN, Dictatura JustitieiLunapatrataTeo Negura, G1b2i3, Tu1074, Adrian Voicu, Clipe de Cluj, Gabriela Savitsky, Androxa, Napocel, Nea Costache, Ioan Usca, AltcerseninSorinGabriela Neagu

Reclame

Nemaipomenitele întâmplări ale Dariei (2)

Soarele nu se înălţase prea mult şi Daria era deja la marginea pădurii dornică să-şi întâlnească noul prieten. Nerăbdătoare se uita de jur împrejur dar… nimic. Alături, pe o floricică o gărgăriţă mică şi frumoasă o privea mirată:
– Ce cauţi tu aici singurică? întrebă gărgăriţa.
– Imi aştept prietenul: pe Codiţă. L-am cunoscut ieri. Răspunse Daria mirată că şi gărgăriţa vorbeşte.
– Codiţă? Aaa, îl cunosc, este un ursuleţ tare bun. O dată am căzut în apă şi Codiţă m-a lăsat să urc pe blăniţa lui să-mi usuc aripioarele grele de apă, ca să pot zbura din nou.
– Adevărat? Dar crezi că o să vină?
– Mor-mor-mor!Sunt aici! Din câţiva paşi Codiţă fu lângă ele şi întinse prietenos o lăbuţă pe care Daria se grăbi să o prindă în mânuţa ei.
– Lăbuţă şi Botic ne aşteaptă. Le-am povestit despre tine şi nici nu m-au crezut că eu chiar am prietenă o fetiţă. Mergem?
– Da, dar nu o să ne rătăcim?
– Nu, nici vorbă, cunosc foarte bine drumul. Îşi luară rămas bun de la gărgăriţa şi grăbiră pasul spre casa ursuleţilor. Pădurea devenea din ce în ce mai deasă şi arborii căzuţi le îngreunau drumul. Din când în când câte un animăluţ se oprea să îi salute:
– O fetiţă în pădure? Cum aşa? Întrebă ariciul, care prevăzător, tocmai se pregătea să se strângă şi să se facă un ghem de ace, gata să se apere, dacă cineva ar fi vrut să îi facă vreun rău.
– Este prietena mea! Spuse mândru Codiţă
– Adevărat ariciule şi nu te mai ascunde sub ţepi că noi nu îţi facem nici un rău completă şi Daria.
Intr-un copac o veveriţă ţopăia veselă pe o creangă.
– Hei! Dar unde mergeţi măi copii? Ia staţi puţin că cobor acum la voi. Şi ţop-ţop din creangă în creangă mişcându-şi codiţa când în stânga, când în dreapta ca să nu cadă, Riţa-veveriţa într-o clipă fu lângă ei:
– Mergem să ne întâlnim cu Lăbuţă şi Botic!
– Da? Ce frumos! Uite, luaţi nişte alune că poate vă este foame. Ştiu eu aici în pădure un alun care face nişte alune maaari şi gustoase Era atât de drăgălaşă Riţa-veveriţa, încât Daria nu se putu abţine şi o luă în braţe strângând-o cu drag în braţe.Ce tare îi bătea inimioara !!! Oare îi era teamă? Veveriţa o mângâie şi ea peste faţă cu codiţa ei stufoasă.
– Haaaap-ciuuuu! Haaaap-ciuuu! strănută Daria! M-ai gâdilat la nas. Râseră toţi, mâncară câteva alune, apoi şi-au văzut de drum.
– Mor-mor-moooor! Iat-o pe cumătra vulpe! Se uită pizmaşă spre noi. Nu prea ne iubim.
– Ştiu, ştiu. Mi-a povestit mama mea ce a păţit bătrânul urs păcălit de vulpe.
– Da, e tare vicleană. Nu ştii niciodată ce gândeşte cu adevărat..
– Mie imi este frică de vulpe! Scânci uşor Daria înghesuindu-se în blăniţa ursuleţuli.
– Stai fără grijă. Nu are curaj să se apropie de mine. Ii este tare frică de tata-ursu şi oricum am ajuns la căsuţa noastră!
– Dar nu văd nimic! Unde este?
– Chiar aici, dar este ascunsă după copacii aceştia doborâţi, ca să nu fie văzută.
– Lăbuţăăăă! Botiiiic! Am sosit! Strigă Codiţă.
In faţa lor, crenguţele începură să se mişte şi dintr-un loc ascuns se iviră cât ai zice peşte, doi ursuleţi la fel de micuţi şi drăgălaşi ca şi frăţiorul lor….
(va urma !)
Poate vor să citească şi prietenii mei:Teo Negura, Cati, Luna Patrata,Gabi, Carmen , Gabriela NeaguTheodora, Alice Georgiana,  ,Vania, Zina ,Cella, Dispecer Blogosferă, Flavius ObeadaGabriela Elena, Gabriela Savitsky Maminineta Maria Postu, Mirela PeteMunteanul, Nelinistitu’ Adrian Voicu Popa ȚeapăRokssana, Scorpio, Shayna, Simona Ionescu