Motanul TOR şi calculatorul

pisi  si calculatorul
( imagine luată de pe internet)  http://themetapicture.com/a-cat-doing-what-cats-do-best/

M-a văzut motanul Tor
Că stau la calculator
Şi fără vreo aprobare
Mi se-aşează pe picioare.

Îl mângâi uşor pe cap
Gândind că îi fac pe plac
Dar se pare că nu-i place
Fiindcă Tor nu îmi dă pace!

Nu aşa! In nici un caz!
Tor se freacă de obraz,
Joacă rock  pe tastatură
Şi îmi vâră capu-n gură!

Îl împing uşor la loc,
Insă Tor vrea să mă joc
Şi în clipa următoare
Face maussul să zboare!

Îl alung, dar în zadar.
Coada-i parcă e radar
Că oricum o învârteşte
Tot pe nas mă nimereşte.

Mă ridic să-l dau afară
Dar din braţe simt că zboară
Şi se-opreşte în ecran
C-a văzut un şobolan.

Miaună cu-nverşunare
Sare şi stucheşte tare
Vrând să prindă şobolanul
Dar… mi-a zgâriat ecranul!

Priversc scena ca năuc.
Eu las totul şi mă culc,
Fiindcă la calculator
Este loc doar pentru Tor!

!

Reclame

Poezie pentru David

 El este David !

Cine ar putea să fie
La noi în bucătărie?
Parcă oale se ciocnesc
Şi capace se lovesc…

Zdrang! O tigaie se-aude
Aruncată nu ştiu unde!
Mă apropii să privesc
Şi când văd… înmărmuresc.

Printre oale-un ghemotoc
Încearcă să-şi facă loc,
Scenă să improvizeze
Fiindcă vrea să se distreze.

E David, un băieţel
Isteţ foc şi frumuşel,
Dar nu ştiu de ce îi place
Cu vasele să se joace

Şi în loc de maşinuţă,
Preferă o străchinuţă,
Iar în loc de căluşel
Preferă un ceaunel.

Şi cum le-a lăsat în pace
Merge altfel să se joace:
Continuând să se distreze
Începe să butoneze.

Victime? Calculatorul,
Lanterna sau telefonul.
Telecomanda e şi ea
Folosită asemenea.

Stau acum şi mă gândesc
Viitorul să-i ghicesc:
Oare informatician să fie
Cu hobby-n bucătărie?

Poezia este un premiu pentru copilul David, câştigătorul  concursului de scrapbooking  iniţiat pe blogul activităţicopii

Un gind la inceput de drum

In oceanul sufletului meu, s-au adunat ani de-a rindul si bune si rele; si fapte si ginduri. S-au aprins si s-au stins, sau au continuat sa arda mocnit dorinte, idealuri. S-au cuibarit impreuna,  cuminti, intr-un coltisor, fara speranta de a mai iesi vreodata la suprafata.

Numai ca…… a fost de-ajuns suflul unei brize care sa-nfioare oglinda apei adormite, ca adincul ce parea ferecat, sa-nceapa din nou sa freamate ca o respiratie prea mult timp retinuta, gata sa se reverse, gata sa imprastie in lume tot ce-a adunat in timp si a pastrat…..

Se cuvine dar, sa multumesc acelei brize cu efect de tsunami asupra sufletului meu. Briza are chip de om si se numeste D.

Ne cunosteam de vre’o 30 de ani. Ne intilneam, ne pierdeam in discutii fara consistenta, pina cind intr-o zi mi-a vorbit despre ceva vazut pe internet. Dintr-o data conversatia relativ linceda a inceput sa curga in suvoi: intrebari, uimiri, incitare din partea mea, raspunsuri pline de tentatii pentru mine din partea D. Tot vorbind am pierdut notiunea timpului si pot spune ca acela a fost inceputul, pentru ca in timp am observat ca in fata calculatorului timpul are alte dimensiuni, alta viteza de scurgere. Interesul pe care l-am aratat, a determinat-o pe D sa-mi daruiasca un calculator. Entuziasmul meu era fara margini. Am intinerit. Dintr-o data scinteile nazuintelor din tinerete s-au aprins si cu un elan pe care nu l-as fi banuit, m-am avintat in tumultul informatiilor. N-am mai privit calculatorul ca pe un obiect  ci ca  pe o fiinta si firesc, i-am dat un nume: Socrate. Familia mea a avut o alta optiune in privinta numelui: Ducipal! Zice-se ca as sta calare pe el toata ziua! Ei, si? La urma urmei echitatia m-a fascinat intotdeauna si parca nici diferenta n-ar fi prea mare: si cu unul si cu altul, respectind proportiile, poti  alerga oriunde-ti vrea gindul.

Asa a inceput povestea mea de dragoste cu „Socrate”, asa a inceput zborul meu spre cunoastere, asa a inceput dorinta de comunicare, de conectare la spiritul universal. Fie-mi inteleasa pornirea launtrica ca la inceput de drum, sa-i multumesc celei ce mi-a daruit determinare. Si ca sa nu ginditi ca entuziasmul meu ar fi gratuit, incercati sa va imaginati:

– cum ar fi primavara fara ploaia de petale albe ce inunda livezile ?

– cum ar fi marea fara valurile ei inspumate ?

– cum ar fi cerul fara oceanul lui de stele?

– cum si ce fel ar trai omul contemporan fara telefon mobil si fara internet?

Si ca sa nu fiu invinuita de patetism, am sa va sugerez partea practica a celor ce am scris  si anume sa desprindeti din povestea mea un sfat:

daca intilniti pe cineva ce se simte imbatrinit sau deprimat , (virsta nu are importanta) indemnati-l sa intrerupa orice tratament si sa-si cumpere un calculator pe care sa-l conecteze la internet. Restu curge de la sine si  va asigur din experienta succesul.