CĂCIULA CU SURPRIZE

DSC06506Săptămâna trecută , la Poiana Braşov am avut surpriza să constat că ceea ce mi se păruse  a fi o căciulă şi lângă ea nişte mănuşi  , era de fapt un căţel cu un hanorac roşu cu galben! Surpriza a fost atât de neaşteptată când  „căciula” m-a lătrat, încât, cu permisiunea proprietarului, am pozat căţelul  şi i-am făcut o poezioară pe care azi o postez pentru micuţii mei cititori.

DSC06499
In poiană la Braşov
Am văzut un trecător
Ce-avea-n braţe-nfăşurată
O căciulă mai ciudată.

Dau să o privesc mai bine,
Căciula latră la mine
Şi din ţoale brusc răsare
Un căţel! Ce arătare!

Mic şi negru ca un drac
Imbrăcat cu hanorac
Ba şi cu gluguţa-n cap
Pare gata de atac !

Alături, un băieţel
Ce privise-atent şi el
Strigă plin de veselie:
-Uite-o jucărie vie!

DE ARMONIE

propunere de prietenie
Imaginea aceasta pe care am întâlnit-o pe un blog-prieten http://creativplace.blogspot.ro/2014/02/din-lumea-necuvantatoarelor.html mi-a inspirat această poezioară:

Miauuu, ce-ai păţit căţelule
De-mi arăţi măselele?
Eşti aşa de supărat,
C-aproape m-ai speriat!

Hai mai bine în duet
Să dăm chiar acum concert:
Tu ham-ham ca un tenor
Eu mi-au-miau în do minor

Şi de-mi cânţi o canţonetă
Am să fac şi-o piruetă!
Nici măcar nu bănueşti
Ce rapid te-nveseleşti!

Împăcarea, bucuria
Iţi aduce armonia.
Veselia-ntinereşte
Tristeţea te-mbătrâneşte!

PUFI CEL ISTEŢ

cuţu  simpatic
poza luată de aici:http://web13.net/poze-cu-miel-de-paste-poze-cu-catei-haiosi-catei-mici-si-pufosi/)
PUFI  CEL  ISTEŢ
Intru în casă obosit
Şi-l văd pe Pufi lungit,
Chiar pe locu-n care eu
După-amiaza stau mereu.

Îi fac brânci şi supărat
El se-aşează lângă pat,
Eu îmi-iau locul mulţumit
Şi-ntr-o clipă-am adormit.

Insă brusc, ca tras din puşcă,
Sare şi din aer muşcă,
Latră, mârâie spre uşă,
Trânteşte şi-o găletuşă!

Sar buimac şi mă lovesc,
Dar n-apuc nici să privesc
Că deja Pufi e-n pat
Fix pe locul unde-am stat

Şi cu-un ochi întredeschis,
Parcă-mi zice cu plictis:
Nu-i nimeni! Te-am păcălit…
Şi-acum taci… c-am adormit!

Cuţu mic şi lecţia de viaţă

catel

Intr-o zi cu ger cumplit,
Un căţel s-a rătăcit
Şi-ntreba scâncind uşor:
-Nu-mi dă nimeni ajutor?

Mulţi nu l-au luat în seamă,
Numai un motan de treabă
S-a oprit, l-a mângâiat
Şi povestea i-a aflat.

– Hai cu mine!Vom căuta
Pe tatăl şi mama ta.
Toată ziua-au hoinărit
Şi-abia seara i-au găsit.

Bucuros, dulăul tată
Răsplăti motanu-ndată,
Uitând vrajba ce o ştiţi
Dintre câine şi pisici.

Bucuros , dar şi mirat
Cuţu mic a întrebat:
-Tu motanul răsplăteşti?
Eu credeam că-l fugăreşti!

-Dar motanul te-a adus!
La bine, cu bine am răspuns!
In viaţă să fii corect,
Ce e drept, rămână drept.

Că ţi-e drag sau ţi-e duşman,
Că-i bun amic sau adversar
Fapta bună să răsplăteşti.
Fapta rea s-o pedepseşti.

Azorel – căţel problemă

Azorel

Ce mă fac? Am o problemă
Şi sunt în mare dilemă.
Azorel iar a cărat
Pantofiorii mei sub pat,

Şi-o să mă fac de ruşine
Dacă astă seară vine
Moş Nicolae la mine
Cu dulciuri şi mandarine.

Eu la uşă n-am de fel
Nici măcar un papucel!
Dar îi pun din nou pe prag
Şi pe Moş l-aştept cu drag,

Iar pe domnul Azorică
Îl închid în curtea mică
Şi-am să-l rog pe Moş, frumos
Să-i lase şi lui un os!