Prietenul la nevoie se cunoaşte

 Această scenetă, a fost scrisă la rugămintea unei comentatoare-educatoare Nuşa, pentru a o folosi la categoria de vârstă 3-5 ani.

 Personajele in ordinea apariţiei:
– mama ursoaica
– micul ursuleţ
– iepuraşul
– vulpişorul
– lupul
– veveriţa
– corbul
– bursucul
– mama vulpe
– mama iepuroaică
( Un luminiş de padure. Intr-un colţ, un bârlog din care tocmai iese mama ursoaica si micul ursuleţ)
Mama ursoaica
Eu plec acum dupa hrană.
Am luat un coş şi-o cană.
Le voi umple cu bucate,
Din padure adunate.

Tu să stai cuminte-aici
Ca toţi ursuleţii mici.
Să nu pleci, că rătăceşti
Drumul n-ai să mai găseşti

Ursuletul:
Sunt cuminte şi te-ascult,
Dar să nu întârzii mult!

Ursoaica: Pa
Ursuleţul: Pa, pa…
(Îşi fac semne cu labutele în semn de salut)

Ursuleţul se aşează în deschizătura bârlogului şi se uită cum se îndepartează ursoaica pe cărare . Deodată, zăreşte un iepuraş şi se ridică vesel :
Iepuraş, ce faci aici
Printre tufe de urzici?

Iepuraşul:
Caut nuieluşe verzi,
Să le ronţăi, tu nu vezi?
Am plecat demult de-acasă
Mai bine fac cale-ntoarsă.

Ursuleţul se indreaptă spre iepuraş ţopăind:
Stai că vin să ne jucăm
Să sărim, să ne-alergăm,
Dacă vrei… ne gâdilăm!
(Ursuleţul se duce la iepuraş şi începe să-l gâdile. Râd amaindoi si tot alergând se îndepărtează de bărlog. Amândoi observă un vulpişor care plânge.
Ursuleţul si iepuraşul:
De ce plângi vulpişorule?

Vulpişorul:
Plâng că tare-s speriat.
De mama m-am departat,
Şi-acum drumu-am rătăcit
Şi nu mai e de găsit.
Alergam un puf să-l tund
Şi-am căzut pe spini în fund.
(Plânge)

Ursuleţul:
Nu mai plnge, eşti cu noi
Găsim drumul înapoi.

Iepuraşul se uită în jur speriat:
Care drum, că nu mai ştiu?

Ursuleţul se uită şi el în jur şi-si leagănă capul ţinându-l în lăbuţe:
Văleleu! Tu ai dreptate,
Bârlogul cred că-i departe!

Toţi trei plâng:
Ce ne facem noi acum?
Nu se vede nici un drum.

Plâng toţi şi strigă:
Mamaaaa! Maaamaaaaa! Mamaaa…

Se aude: „Hauuuu, hauuuu-uuuu .. ” )cele trei animaluţe se înghesuie unul în altul tremurând de frică şi scâncind), Apare lupul care îi vede şi li se adresează foarte răstit:
Ce zbieraţi zgaibe pitici?
Nimeni nu v-aude aici!
Ştiu părinţii c-aţi plecat
Şi-n codru v-aţi afundat?

Toţi trei: Nu.

Lupul:
Aaaa! De aceea tot strigaţi
Atâta de disperaţi.
Dar cum artată mamele voastre?

Toţi trei în cor:
Mama mea-i cea mai frumoasă
Şi cu faţa luminoasă.
Mama mea e cea mai bună.
Cred ca mama e o zână.

Lupul (se scarpină în cap):
Da, aveţi şi voi dreptate,
Aşa sunt mamele toate.

Veveriţa intră în scenă şi se apropie de ei zicând:
Am să va ajut şi eu,
Să le caut, nu e greu.
Am să sar din cracă-n cracă.
Pentru mine e o joacă.

Lupul si micutii:
Mulţumim, du-te. du-te…

Veveriţa pleacă şi intră corbul:

Si eu mă ridic în zbor
Să le caut. Văd că-i zor
Mamele să anunţăm,
Puii înapoi să-i dăm.

Lupul şi micuţii:
Mulţumim, pleacă repede în zbor!

Iese corbul şi intra in scena bursucul:
Staţi aşa! Oi fi greoi,
Dar v-ajut şi eu pe voi.
Am s-alerg cât pot acum,
Poate le-ntâlnesc pe drum.

Micuţii se apropie de lup fără teamă, iar lupul îi mângâie pe creştet, dojenindu-i uşor. In acest timp, reintră in scenă veveriţa şi corbul strigând:
Le-am găsit, le-am găsit, vin acum alergând!

Apar în fugă şi-şi îmbrăţişează fiecare micuţul: mama ursoaica, mama vulpe şi mama iepuroaică. In urma lor intră şi bursucul.

Vulpea către vulpişor:
Te-am căutat peste tot
Şi am plâns de nu mai pot.
Iţi luasem chiar un tort,
Dar acum te-ai lins pe bot.
Până nu te faci cuminte
Mănânci doar cartofi şi linte.

Mama iepuroaică, către iepuraş:
Nici nu ştiu ce să mai zic!
Uite-aşa, cât eşti de mic,
Tot te urechez un pic,
C-ai fost rău şi ai plecat
Fără voie la plimbat.

Mama ursoaică, adresându-se celor trei micuţi :
Aţi greşit şi e ruşine.
Să pleci singur, nu e bine.
Drumul poţi să îl greşeşti,
Când eşti mic, te rătăceşti!

Cele trei mame către lup, corb, veveriţă şi bursuc:
Fără voi, nu aveam cum să-i găsim.
Dragi prieteni, mulţumim.

Toate cele zece personaje, se prind de mâini şi spun in cor:

Toată lumea recunoaşte:
Că un prieten, la nevoie se cunoaşte.

Reclame

Alfabetul în versuri Literele W, Q şi Y

W, Y şi Q, litere de împrumut,
Să le uit, cum am putut?
Walt Disney cum pronunţam
Literele de nu ştiam ?
De yacht nici că pomeneam
Pe y de nu-l aveam.
Sau Quebec, oraş frumos.
Mă uitam de sus în jos
Şi nu ştiam cum să-i zic,
Motivând că eu sunt mic!

Acum, orice literă ştiu
Să pronunţ şi să o scriu.
Singur pot ca să citesc
Şi să scriu tot ce doresc.
Printre litere de-acum,
Sigur voi avea drum bun!

Alfabetul în versuri Litera N

A,Ă,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M… iată ca apare N

N? E o scară la care-o treaptă
E cam strâmbă. Nu e dreaptă
Şi pe care, ieri, Ninel,
Cel cu nasul mititel
Numai cât un năsturel,
S-a urcat să prind-un nor
Crezând că-i va fi uşor!
Norul însă, fuge-ntr-una,
De parcă vine furtuna!
Şi se duce… s-a tot dus!
Unde oare s-a ascuns?
Nelu, Nicu şi cu Nina,
Neştiind care-i pricina
Supărării lui Ninel,
I-au adus un scăunel,
Un cui şi un ciocănel
Să-ndrepte treapta niţel.

Alfabetul în versuri Litera M

Vă-ntrebaţi cum e M mare?
Ca două beţe-n picioare
Şi-ntre ele unul frânt
Să mă credeţi pe cuvânt;
Iar trei bastoane lipite
Fac m mic; să ţineţi minte!
Acum poţi scrie mărar,
Mierlă, muzică,murdar,
Mare, magădan, măgar.

Cine vrea mai mult să ştie
Am sa-i spun o poezie:

Mioara e mânioasă
Că are murdar în casă
Şi-are musafiri la uşă:
Un motan şi o mătuşă.
Muţunache-i mârâie,
Mâţu vrea să-i zgârie!
-Marş căţel şi zât pisoi
Că nu vine-un maimuţoi!
Fiţi, vă rog, manieraţi
Şi să spuneţi doar: Intraţi!

Alfabetul in versuri Litera J

A,B,C,D,E,F,G,H, I, Î… si jucând apare J

J, parcă ar fi o coasă
Cu partea de jos întoarsă.
Cu J pot scrie-n jurnal
Orice fapt fenomenal:
-În Japonia o junincă
Dădea lapte la pisică.
-Joi Jianu jinduia
Jucăria altcuiva.
-Domnul Jan mânca jambon
Stând în jilţ ca pe un tron.
-Jupâneasa Jeni are
Doar jumări pentru mâncare
Şi jiletca jerpelită…
Jur că e şi murdărită!

Alfabetul in versuri – Litera Π/Â

A,B,C,d,E,F,G,H,I, urmează desigur Î

Î seamănă cu o săgeată
Către ceruri îndreptată.
Cu Î/Ă e mai complicat
Fiindcă e reprezentat
De două semne. Neapărat
Cu î scriem la început
Cum ar fi în „împrumut”;
Dar când este în cuvânt
Îl vom scrie â, ca-n „sfânt”.
La sfârşit dacă îl scrim
Tot pe î îl folosim.
De exemplu: „hotărî”.
Ei, dar nu te amărî,
Fiindcă sigur le înveţi
Dacă singur le repeţi:
Într-o zi un împărat,
Rău si neînduplecat,
Hotărî să joace-n horă
Învârtita timp de-o oră.
O oră să repeţi şi tu
Cum şi unde-l pui pe Î /Â!

Alfabetul in versuri – Litera I

A,Ă,B,C,D,E,F,G,H… iată că apare I

Degeaba se ţine I băţos!
E doar semnul mirării-ntors,
Sau un băţ şi sus pe el
Un punct negru mititel.
Totuşi dacă i n-ar fi,
La iaurt nici n-am gândi.
Nici la iezii pe imaş,
Sau iubitul iepuraş.
Inimioară n-am avea!
Se poate aşa ceva?
Nu! I este important
Şi ce-am aflat e incitant:
Ion ieşind din iarmaroc
Nevăzând de cozoroc,
S-a împiedicat în iarbă
Şi s-a izbit drept în barbă!
Să-i facem o frecţie
Şi urgent, injecţie!