Motănel

Cu codiţa toată neagră
Adunată sub căpşor,
Lângă sobă la caldură
Işi doreste „somn uşor”.

Toarce leneş, se întinde
Somnul repede-l cuprinde
Şi visează şoricei
Mulţi de tot şi mititei.

Se trezeşte, dar ei… nu-s!
Unde oare s-au ascuns?
Of, de-ar prinde-un şoricel,
Toţi i-ar spune „Vrednicel”.

Aţi ghicit cine e el?
E desigur… Motănel.