Lăbuş şi Grivei

Pe maidan întâmplător,
Sub un cer dogoritor,
Doi căţei s-au întâlnit,
S-au privit şi s-au oprit.

Grivei cu un os în bot,
Lăbuş rozând un sabot.
-Bună ziua do’n Grivei,
Osul să-mpărţim, nu vrei?

Grivei cu dispreţ priveşte:
Javra asta, nu gândeşte!
Să-i răspund… ar fi păcat
Şi întârzii la mâncat!

Las-să latre mult şi bine,
Că doar d-aia este câine!
Am plecat, rămâi cu bine,
Nu am vreme pentru tine.

Biet Lăbuş, privea năuc
Cum rămâne singur cuc,
Doar o cioară pe o cracă
Croncănea ca să nu tacă:

Câr!Lăbuş, nu ai dreptate!
De ce-ar face jumătate?
Tu ai stat, el a muncit!
Osul şi l-a luat cinstit!

Reclame

JUDECATA

(poză preluată de pe internet)

La judecătorul  urs
A sosit răţoiu-n grabă,
Reclamând pe coana vulpe
C-a furat raţa lui dragă.

Chemată la judecată,
Vulpea se zburleşte toată:
– Nu-i aşa! Raţa pe-ascuns
În vizuină-a pătruns,

Cu gând să mă jefuiască!
Poate chiar să mă răpească!
– Ce minciună ai scornit!
Zice ursu-n glas rastit.

-Cine-a pomenit vreo raţă,
Cât ar fi de nătăfleaţă,
Să atace o vulpe care
Are poftă de mâncare?

Simte vulpea că nu-i joacă
Şi-i dă raţa, dând s-o-ntoarcă:
– Am glumit şi eu cu voi.
Luaţi raţa înapoi!

Sigur, vulpea a-nţeles
Că nu-i cale de ales:
Minciuna-i scurtă-n picioare,
Hoţia, păgubitoare.

-Sunt rugaţi să participe:

 Luna Patrata, Teo Negură, Gabi, Coolnewz, Vania, CarmenGina,   Napocel Griska,Nea Costache, se-cret, abbilbal   ShaynaGabi Cimpoca, Teo Negură, Theodora , Alice Georgiana, Gabriela Neagu, Gabi, Zina, Vera, RokssanaAdrian Voicu,Alex Mazilu, Androxa, Clipe de Cluj, G1B2I3Mirela Pete,   Vania

Pentru Adrian Păunescu

Am preluat de pe blogul http://lakeoftears.wordpress.com versurile de mai jos ce exprimă o parte din  ceea ce gândesc mulţi dintre cei care l-au apreciat şi iubit pe Adrian Păunescu. Proprietarul blogului , Nevermore (Răzvan Nicula), prin tot ceea ce a postat  pe parcursul a doi ani demonstrează un uriaş talent condamnabil de nefolosit. Vă recomand să-i răsfoiţi paginile scrise în 2008 şi 2009.

Poem pentru un poet plecat (lui Adrian Paunescu)

Te du, Caron aşteaptă-n port
Să îţi vâslească spre mai bine;
Grăbite hiene te-au dat mort
Uitând, însă, să se-nchine.

Lor le-ai trimis salutul cordial
Împovărat de suferinţă,
Trăind un ultim fapt banal –
Plecarea plină de cuviinţă.

Eu nu vin să-ţi văd ochii goi,
Ca pelerin nu vreau să ştiu
Cum tu plecat-ai dintre noi
Înveşmântat doar în sicriu,

Nu vin să-ţi aflu gura mută,
Nici pieptul mare azi tăcut,
Nu-mi place linişte-aşternută
De când te-ai aşezat pe scut.

Te-oi ţine-n pagini gălbejite
Aşa cum te cunosc de mult –
Izvor de versuri îndrăgite,
De rimă, nesecat tumult –

Ştiind că nu te-or mai atinge
Prea-despicate limbi şerpeşti –
Otrava lor deja se stinge
Şi vei începe să trăieşti,

Şi porţi de alţii zăvorâte,
Sub pumnu-ţi aprig, ca de fier,
Şi-or pierde balamalele urâte
Când tunetu-ţi va răsuna din cer.

Atunci vei sta unde ţi-e locul,
Pe-altar în cuget şi simţire,
Căci versul tău ne e ca focul
Furat, cândva, de la dumnezeire.

Te voi păstra aşa cum se cuvine
În suflet şi în miezul amintirii;
Te du spre ceruri mai senine
Căci ţi-a venit sorocul nemuririi