Drepturile copilului (poezie didactică)

 
Întreabă cineva: „Oare,
În lumea asta mare,
Ce ni-i mai drag sub soare?
Or fi averi, sau poate-o floare?”
 
-Nu! – răspunse o mămică –
Copilul e , acea fiinţă mică
Firavă ca o floare,
Datori să-l creştem mare.
 
Tot omul îl iubeşte
Şi legea-l ocroteşte.
El are drept în toate:
Să crească-n sănătate,
 
Cu liberă gândire
Şi-a inimii simţire,
Cu clară identitate,
Crescut în demnitate,
 
În familie adevărată
Cu mamă şi cu tată,
In pace şi iubire,
Cu cinste şi dăruire,
 
Nimic să nu-l rănească
Şi toţi să-l îngrijească
Ca mare ajuns,  neapărat,
Să fie un OM ADEVARAT.
Reclame

Avem nevoie de prieteni

http://sorisomail.com/email/128637/nao-ha-animais-maus.html

Motănelul obosit
S-a culcat şi-a adormit.
Vrăbiuţa  nu-i dă pace,
Fiindcă-ar vrea ca să se joace.

– Motănel! Mă plictisesc!
Tare-aş vrea să te trezesc!
– Miau-miau-miau! Cine mă scoală?
Vrăbiuţa? Ce-ndrăzneală!

Aş putea să te mănânc
Şi-apoi din nou să  mă culc!
Dar… de ce să îţi fac rău?
Cred că e bun gândul tău!

Prietenu-i bun mereu
Şi la bine şi la greu!
Oricât ar fi el de mic
Tot e de-ajutor un pic !

JUDECATA

(poză preluată de pe internet)

La judecătorul  urs
A sosit răţoiu-n grabă,
Reclamând pe coana vulpe
C-a furat raţa lui dragă.

Chemată la judecată,
Vulpea se zburleşte toată:
– Nu-i aşa! Raţa pe-ascuns
În vizuină-a pătruns,

Cu gând să mă jefuiască!
Poate chiar să mă răpească!
– Ce minciună ai scornit!
Zice ursu-n glas rastit.

-Cine-a pomenit vreo raţă,
Cât ar fi de nătăfleaţă,
Să atace o vulpe care
Are poftă de mâncare?

Simte vulpea că nu-i joacă
Şi-i dă raţa, dând s-o-ntoarcă:
– Am glumit şi eu cu voi.
Luaţi raţa înapoi!

Sigur, vulpea a-nţeles
Că nu-i cale de ales:
Minciuna-i scurtă-n picioare,
Hoţia, păgubitoare.

-Sunt rugaţi să participe:

 Luna Patrata, Teo Negură, Gabi, Coolnewz, Vania, CarmenGina,   Napocel Griska,Nea Costache, se-cret, abbilbal   ShaynaGabi Cimpoca, Teo Negură, Theodora , Alice Georgiana, Gabriela Neagu, Gabi, Zina, Vera, RokssanaAdrian Voicu,Alex Mazilu, Androxa, Clipe de Cluj, G1B2I3Mirela Pete,   Vania

Grădiniţa de copii

Când mergeam spre grădiniţă,
Cu mămica de mâniţă,
Mă-ntrebam:”De ce merg oare
Îmbrăcat de sărbătoare?”

Eu credeam c-o grădiniţă
Este o curte cu portiţă,
Unde cresc frumoase flori
In mulţime de culori.

Dar când colo, ea era
Tocmai grădiniţa mea:
Casă mare şi frumoasă,
Primitoare, luminoasă,

Cu păpuşi şi jucării
Şi-o mulţime de copii,
Care vin la fel ca mine
Să fim educaţi mai bine!

Prin poezie să sugerăm copiilor deprinderi corecte

 

M-am gândit că putem depride micuţii cu atitudini corecte, nu cicălindu-i, ci în joacă, prin poezie. Şi cum mâncatul, este una din îndeletnicirile cele mai frecvente ale micuţilor, am să încep cu o poezie- lecţie despre cum mâncăm friptura!

Poftă bună!

Ia uite ce mare eşti!
Şi-o să vezi ce-o să mai creşti.
De-acum cred că eşti în drept,
Să-nveţi să mănânci corect.

Hai cu toţi, poftiţi la masă
Că avem mâncare-aleasă.
Se cuvine să se spună
Mesenilor: poftă bună!

Uite, vine fripturiţa
Ţine-n stânga furculiţa
Şi în dreapta cuţitaşul
Că se supără, poznaşul!

Tăiem acum o bucată
Şi-o punem în gură toată.
Mestecăm cu gura-nchisă,
C-altfel de căţel e linsă.

Şi nu plescăim deloc
Cum face purcelu-n troc!
Luăm bucată cu bucată…
Şi-am mâncat friptura toată!

Bună-a fost! Mama-a muncit!
Pentru mine a gătit!
La mâncare-aşa gustoasă:
Sărut mâna pentru masă!

Trei pasi pe ulita satului

Uraaa! In sfirsit  primavara! Se apropie Pastele si gindesc ca ar trebui sa ma asigur de niste oua. Tot e zi frumoasa, asa ca pornesc pe ulitele satului si din poarta-n poarta,  mi-oi face „plinul”. Ca sa nu ma plictisesc il iau cu mine pe nea Marin, ca oricum n-are nici o treaba. Mai schimbam o vorba doua, mai imi zice ce e nou si trece timpul mai repede.

– Stiam pe cineva pe ulita cealalta… (dau sa zic si eu ceva, dar nea Marin ma intrerupe ofensat)

– Care ulita doamna? Acum ne-am modernizat si noi, sintem ca la oras! Si plin de importanta imi arata o tablita spinzurata pe un gard:”Strada Bujorului”

– Ei, da ! Imi fac eu mea culpa inghitind in sec.

N-apucaram noi sa facem trei pasi,  ca o pisica neagra cu un pui de gaina in bot ne taie  calea ca o sageata si-n urma ei, parca mai in viteza, zboara un retevei insotit de un mult prea sonorizat:”Zit, fii a dracului de mioarta nenorocita! Mincate-ar coapta Marita!”

– Marita e vecina ei. Imi explica nea Marin patruns de incarcatura evenuimentului si convins ca nu mai pot respira daca nu sint informata, desi  ma considera  un iremediabil monument de ignoranta in ale satului..

Ca din senin isi fac aparitia fortele beligerante: incriminata Marita, stapina tilharului patruped si pagubita Leana,amindoua  in pozitie de atac, cu minecile suflecate si cu miinile  bine ancorate-n solduri de parca le-ar fi teama sa nu le cada dedesubturile.  Ocarile si sudalmele incep sa curga in cascada din  ambele parti si-n citeva secunde din curtile vecine ies  inversunate cobeligerantele. Nu se mai intelege nimic: toata lumea zbiara, ciinii latra disperati in lant, gainile codcodacesc speriate si tot mai multe capete curioase se ivesc peste si printre ulucile gardului, functie de dorinta de implicare!

-E-te doamna! Parc-ar fi d’ala de la televizor…d’ala cum ii zice…” talcioc”. Constata nea Marin mindru de comparatia sa.

Un pustan, cu miinile virite  in buzunare, nu care cumva sa-i cada din umeri, se-apropie in fuga de grupul aflat in razboi si scuipind  furtunos sa-si dreaga glasul, striga cit il tine gura:

– Nu te lasa tata Leano! Asa! Zi-i ca la parlament!

Ma uit in jur cu tristete: vad tablita ce vrea sa sugereze ca acolo ar fi o strada, vad o gluga de coceni ce troneaza linga gard, in afara curtii bineinteles, pe strada, pe strada Bujorului, vad grupul tot mai numeros si tot mai galagios, vad  mult praf  printre gropile in care noroiul n-a apucat sa se usuce,  o cabina telefonica ramasa fara geamuri din prima zi de instalare, santuri pline cu tot felul de balarii  si bineinteles nelipsitele ambalaje de croisant si pufuleti pe care nea Marin mi le aratase mindru, ca o dovada ca si ei la tara au ca la oras, de toate.

Da, au de toate…  ar  mai trebui ceva educatie, ceva civilizatie….

Si cind te gindesti c-am facut doar trei pasi pe ulita satului…

Hallo!!! Domnii cu educatia!! Se-aude?