POVESTE DE IARNĂ

De  data asta iarna nu a mai glumit.
S-a supărat că am  ignorat-o şi a venit cu tot arsenalul: zăpadă, vânt puternic, ger, aşa cum spune imaginea  de mai jos imortalizată de mine azi în satul meu aflat sub asediul zăpezilor … dar e minunat!
Fireşte că mi-a stimulat imaginaţia şi aşa s-a născut o

POVESTE DE IARNĂ

Primăvara se grăbise
Să trezească ghioceii
Şi cu un sărut deschise
Mai apoi şi brebeneii.

Doar că iarna, sora-i mare
A venit înverşunată
Şi c-o singură suflare
A-ngheţat natura toată.

A prins norii toţi grămadă
Scuturându-i de zăpadă,
Şi-a stârnit vântul năpraznic
Inălţându-l în tornadă.

Incercând s-o domolească
I-a vorbit calm primăvara:
Nu fi rea, că plec acasă,
Dar… să nu te-apuce vara!

Iarna la noi

Reclame

Iarnă capricioasă

Prima lună-n calendar
E ianuarie zis gerar,
Dar afară este cald
De îmi vine să mă scald!

Şi nu caut eu pricină,
Dar iarna uită să vină!
Dac-apare, am s-o duc
Drept la mine în sătuc

Şi din nori pufoşi să cadă
Peste tot fulgi de zăpadă
Să ies iar pe ulicioară
Şi să zbor c-o sănioară!

Iarna e frumoasă!

iarna
(imagine luată de pe internet)

IARNA E FRUMOASĂ

Norii stau buluc pe cer.
Ninge-ntr-una şi e ger,
Dar dacă îmi pun cojoc
Ies afară şi mă joc.

Pun patine în picioare
Şi pornesc la întâmplare
Peste apa îngheţată
Cu copiii laolaltă.

Fulgi de nea îmi cad pe nas.
Fac hapciuu! Dar nu mă las.
Nu mă-ntorc acum în casă.
Doar aşa-i iarna frumoasă!

Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA

DSC04232
IARNĂ GREA
Norii adunaţi grămadă
Scutură fulgi de zăpadă,
Imbrăcând natura toată
Intr-o mantie curată.

Pomii crengile-şi apleacă
Sub poveri de promoroacă
Şi aşa de nea albiţi
Par să fie înfloriţi.

Pe un stâlp de telegraf
Croncăne o cioară grav
Supărată că sub cer
Nu e loc decât de ger!

Jumătate îngheţat,
Azor latră-nfuriat
Un străin ce stă-n livadă!
Dar… e omul de zăpadă.

Două ghicitori

Rece, albă şi pufoasă
Plapumă groasă pe casă,
În lumină străluceşte
La căldură se topeşte!
Ia spuneţi cum se numeşte?
(zăpada)

E un turn cu vârfu-n jos
Prins de streaşină frumos.
Parcă-i sticlă sclipitoare,
Dar dacă din întâmplare
Se rupe şi te loveşte
Doare rău.Deci:hai, fereşte!
Ştii cumva cum se numeşte?
(ţurţurele)

Azorel vrea să necăjească un pisoiaş

Singur, pe un ger cumplit,
Un pisoiaş zgribulit
Păşea-ncet pe un trotuar
Transformat în patinoar.

Dintr-o curte, Azorel
Alergă direct spre el
Cu gând să îl necăjească,
Iar el să se încălzească.

Cum stătuse în culcuş,
Nu ştia că-i lunecuş
Şi după doi paşi de fugă
Se lovi de-o buturugă.

Stele verzi i-apar în faţă,
Vede totul ca prin ceaţă,
Cade-n bot şi cade-n coadă,
Labele i se înnoadă…

Se ridică şi iar… buf!
Pupă gheaţa cu năduf!
Privind scena, mâţul mic
Chiar nu priceapea nimic:

-Ce cauţi Azor pe jos?
Ai pierdut cumva vreun os?
Să te-ajut? Te rog frumos!
– Mulţumesc! e de prisos!

Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA


Zi de iarnă geruită,
Cu zăpadă troienită
Şi cu viscol în rafale
Spulberând totul din cale.

Vu-u-u! Vântul vuieşte
Şi se-nfoaie nebuneşte
Prin livada troienită
Şi coroana zdrenţuită.

Sub suflarea-i îngheţată,
Tremură natura toată.
Pe o vreme aşa barbară,
Nimeni nu mai stă afară.

Doar o cioară zgribulită,
Ghemuită pe-o răchită,
Neagră ca o piază rea,
Croncăne a iarnă grea.

CARMEN are mai multe poveşti  tăcute !