Cuţu mic şi lecţia de viaţă

catel

Intr-o zi cu ger cumplit,
Un căţel s-a rătăcit
Şi-ntreba scâncind uşor:
-Nu-mi dă nimeni ajutor?

Mulţi nu l-au luat în seamă,
Numai un motan de treabă
S-a oprit, l-a mângâiat
Şi povestea i-a aflat.

– Hai cu mine!Vom căuta
Pe tatăl şi mama ta.
Toată ziua-au hoinărit
Şi-abia seara i-au găsit.

Bucuros, dulăul tată
Răsplăti motanu-ndată,
Uitând vrajba ce o ştiţi
Dintre câine şi pisici.

Bucuros , dar şi mirat
Cuţu mic a întrebat:
-Tu motanul răsplăteşti?
Eu credeam că-l fugăreşti!

-Dar motanul te-a adus!
La bine, cu bine am răspuns!
In viaţă să fii corect,
Ce e drept, rămână drept.

Că ţi-e drag sau ţi-e duşman,
Că-i bun amic sau adversar
Fapta bună să răsplăteşti.
Fapta rea s-o pedepseşti.

Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA

DSC04232
IARNĂ GREA
Norii adunaţi grămadă
Scutură fulgi de zăpadă,
Imbrăcând natura toată
Intr-o mantie curată.

Pomii crengile-şi apleacă
Sub poveri de promoroacă
Şi aşa de nea albiţi
Par să fie înfloriţi.

Pe un stâlp de telegraf
Croncăne o cioară grav
Supărată că sub cer
Nu e loc decât de ger!

Jumătate îngheţat,
Azor latră-nfuriat
Un străin ce stă-n livadă!
Dar… e omul de zăpadă.

Azorel

Plictisit rău, Azorel
Urmărea un brotăcel,
Care neavând ce face
Sărea vesel prin băltoace.

Luuung oftează Azorel:
– M-aş juca şi eu ca el,
Dar mă ud pe labe tare
Şi mă ceartă coana -mare!

-Totuşi soluţie ar fi
Dacă ghete mi-aş găsi!
Şi porni la căutat
Pe la uşi şi pe sub pat…

Casa toată e pe dos!
Totul e cu susu-n jos,
Dar Azor e fericit:
Ce de ghete a găsit!

O lăbuţă – o ghetuţă!
O priveşte: Ce drăguţă!
Şi-ncă trei le-a pus la fel!
Cine mai este ca el!

Sare-n sus şi dă să fugă
Brotăcelul să ajungă…
Dar de cum făcu un pas
Crăcănat căzu în nas !

Mârâie şi se smuceşte
Cade-n bot, se tăvăleşte…
Uf! Că tare sunt nărod!
Sunt prea mari! Să le mai rod!

Hm! Surpriză! Ce gustoase!
Ghetele-astea parcă-s oase!
-Ce aromă! Ce plăcere!
Asta da petrecere!

Ce să caut în băltoacă,
Când am dat de aşa joacă?
Eu sunt câine, nu broscoi
Să mă zbengui în noroi!

Motănelul neastâmpărat

Motănelul meu vărgat
Este un neastâmpărat!
Ba se-ascunde în tufiş,
Ba sare pe-acoperiş,

Ba se joacă în grădină,
Ba aleargă vreo găină.
Doar că astăzi a aflat
Ce pate-un neastâmpărat:

Când pe stup s-a cocoţat
O albină l-a-nţepat
Şi-acum este bosumflat
Că are botul umflat !!

Avem nevoie de prieteni

http://sorisomail.com/email/128637/nao-ha-animais-maus.html

Motănelul obosit
S-a culcat şi-a adormit.
Vrăbiuţa  nu-i dă pace,
Fiindcă-ar vrea ca să se joace.

– Motănel! Mă plictisesc!
Tare-aş vrea să te trezesc!
– Miau-miau-miau! Cine mă scoală?
Vrăbiuţa? Ce-ndrăzneală!

Aş putea să te mănânc
Şi-apoi din nou să  mă culc!
Dar… de ce să îţi fac rău?
Cred că e bun gândul tău!

Prietenu-i bun mereu
Şi la bine şi la greu!
Oricât ar fi el de mic
Tot e de-ajutor un pic !

Plouă în pădure

Plouă, plouă în şuvoaie
Şi-n pădure-i hărmălaie:
Fără duş, fără copaie
Animalele fac baie.

Aricei şi pui de lup
Prin băltoace fac zdup-zdup;
Vulpişori şi veveriţe
Cu săpun dau pe codiţe.

Ursuleţii cei mai mici
Din lăbuţe fac plici-plici!
Se împing şi se stropesc…
Tiiii! Ce se mai veselesc!

VINE PRIMAVARA

Şapte gâze, un arici
Şi doi ursuleţi mai mici,
Şuşotesc c-au auzit
Că iarna s-a plictisit,

C-ar pleca şi s-ar tot duce
Alte drumuri să apuce
Şi că fuga-n urma sa,
Ar veni primăvara.

Alături, trei ghiocei
Scuturând din clopoţei
Şi cu multă importanţă,
Le strigă de la distanţă:

Nu e zvon, e-adevărat:
Sigur iarna aplecat.
Noi de aceea înflorim,
Primăvara să vestim

Şi să spunem tuturor,
Că aduce mărţişor,
Şnur alb-roşu răsucit,
Pentru vise de-mplinit.

Au aflat că vine primăvara: Mirela, Teo, Cristi, Carmen, Vania, Cati, Elisa, Zamfir, Nea Costache, Silavaracald, Gabriela-ElenaRocsana, George, Alex

VINE MOŞ NICOLAE !

Haide, hai fată bălaie
Că vine Moş Nicolae!
Trebuie să curăţăm
Toate ce le încălţăm:
Papucei, şi săndăluţe,
Cizmuliţe şi ghetuţe,
Ca nu cumva Moşul bun
Să lase nuia de-alun,
Ci covrigi cu mult susan
Şi iepuri din marţipan,
Bomboane de ciocolată
In cutie colorată.
Ursuleţi din turtă dulce…
Numai Moşul ne aduce!
Sigur, doar la cei cuminţi.
Tu ai fost?Dar să nu minţi !

Tuturor prietenilor din blogosferă!

Scrisoare către Moş Crăciun

    Poate veţi considera că este prea devreme să vorbim despre Moş Crăciun, dar grădiniţele încep să se pregătească de pe acum pentru serbarea de întâmpinare a Moşului plin cu daruri, aşa că nu gândiţi că alung toamna şi chem zăpezile ci doar că dau răgazul necesar micuţilor să înveţe poeziile. De obicei scriu numai copiii cuminţi, de data asta, copilul care scrie este cam neastâmpărat după cum frumos recunoaşte şi el:

Dragă Moş Crăciun,
Nu ştiu cum să-ţi spun.
N-am prea fost cuminte
Din câte ţin minte :

Şi este adevărat
Că ziua-s neastâmpărat,
Dar când noapte e-n oraş
Eu dorm ca un îngeraş.

Deci socoate şi tu drept:
N-am motiv să te aştept?
Ziua rău, dar noaptea bun.
De-aia mă gândesc să-ţi spun:

Hai să facem cu dreptate,
Dă-mi cadoul jumătate!