Ariciul

Mare veselie, mare!
Merg copii la plimbare,
Alergând, ba-n sus, ba-n jos,
Si jucându-se frumos.

Deodată din tufiş
Se aude fiş-fiş-fiş…
Se apropie cu teamă
Gata ca sa dea alarmă.

Dar, când colo, ce să vezi?
Dintre ierburile verzi
S-a ivit un ghem de ace
Dornic şi el să se joace.

Un arici! strigă copiii !
Are ţepi ca trandafirii,
Dar e mic şi e vioi!
Să-l luăm acum cu noi!
Această poezie o mai găsiţi şi aici:http://blogulise.wordpress.com/2011/04/29/animalice-ariciul pentru că am compus-o în 20 de minute la cererea expresă a lui Zamfir, pentru prietenii lui danezi veniţi în excursie pe meleaguri  romaneşti şi însoţiţi de Zamfir peste tot.
Hai, veniţi să vă jucaţi şi voi:Cristian Lisandru,Clipe de Cluj, Gabi123, Gabriela Elena, Vania,CELLADaurel, Minoki, Cristian DimaCaiusGabriela SavitskySnejinka, Cati,Ganditorul,Napocel, Virusverbalis, Bunatati simple, Ioan Sorin Usca, Gabi Cimpoca, Angela, Carmen NegoiţăRedsky, Baghi, Silavaracald, Gabriela IlieşCarmenGeorgiana,   Gabriela Neagu,   Teo Negură, VeronicismeRezonanțe imposibile, BuimaciiXaba, Flavius, Gina,Grișka mustăți lungi,  Mirela, ElisaRocsanaGeanina,  CammelyVania,  Zamfir, Nea Costache,   Rocsana, George, Alex,  Se-cret,

Reclame

Alfabetul in versuri – Litera I

A,Ă,B,C,D,E,F,G,H… iată că apare I

Degeaba se ţine I băţos!
E doar semnul mirării-ntors,
Sau un băţ şi sus pe el
Un punct negru mititel.
Totuşi dacă i n-ar fi,
La iaurt nici n-am gândi.
Nici la iezii pe imaş,
Sau iubitul iepuraş.
Inimioară n-am avea!
Se poate aşa ceva?
Nu! I este important
Şi ce-am aflat e incitant:
Ion ieşind din iarmaroc
Nevăzând de cozoroc,
S-a împiedicat în iarbă
Şi s-a izbit drept în barbă!
Să-i facem o frecţie
Şi urgent, injecţie!