POVESTE DE IARNĂ

De  data asta iarna nu a mai glumit.
S-a supărat că am  ignorat-o şi a venit cu tot arsenalul: zăpadă, vânt puternic, ger, aşa cum spune imaginea  de mai jos imortalizată de mine azi în satul meu aflat sub asediul zăpezilor … dar e minunat!
Fireşte că mi-a stimulat imaginaţia şi aşa s-a născut o

POVESTE DE IARNĂ

Primăvara se grăbise
Să trezească ghioceii
Şi cu un sărut deschise
Mai apoi şi brebeneii.

Doar că iarna, sora-i mare
S-a întors înverşunată
Şi c-o singură suflare
A-ngheţat natura toată.

A prins norii toţi grămadă
Scuturându-i de zăpadă,
Şi-a stârnit vântul năpraznic
Inălţându-l în tornadă.

Incercând s-o domolească
I-a vorbit calm primăvara:
Nu fi rea, că plec acasă,
Dar… să nu te-apuce vara!

Iarna la noi

Iarnă capricioasă

Prima lună-n calendar
E ianuarie zis gerar,
Dar afară este cald
De îmi vine să mă scald!

Şi nu caut eu pricină,
Dar iarna uită să vină!
Dac-apare, am s-o duc
Drept la mine în sătuc

Şi din nori pufoşi să cadă
Peste tot fulgi de zăpadă
Să ies iar pe ulicioară
Şi să zbor c-o sănioară!

Ce ciudat!

Sakura, a prezentat pe blogul ei http://dpnori.blogspot.ro/2013/02/cum-se-face-un-om-de-zapada.html?showComment=1360614235713#c712217679238122241, o mulţime de omuleţi de zăpadă care mi-au sugerat câteva versuri. Iată-le

     CE  CIUDAT !

De ieri ninge şi pe stradă
Sunt doar oameni de zăpadă 
Dar ciudat: merg! Zgribuliţi,
Deşi sunt înfofoliţi !

Nici nasul nu e din morcov
Şi nici gura, fruct de roşcov!
Unul vine chiar la noi.
Dacă face tărăboi?,

Uşa iată s-a deschis
Şi-s atâta de surprins
C-a intrat, se scutură
Şi-Azorel se bucură !

Ştiţi de ce? Fiindcă e tata!
Şi ninsoarea l-a dat gata,
Fiindcă-n alb l-a îmbrăcat
Şi-acum pare deghizat:
In om de zăpadă sculptat.

Iarna e frumoasă!

iarna
(imagine luată de pe internet)

IARNA E FRUMOASĂ

Norii stau buluc pe cer.
Ninge-ntr-una şi e ger,
Dar dacă îmi pun cojoc
Ies afară şi mă joc.

Pun patine în picioare
Şi pornesc la întâmplare
Peste apa îngheţată
Cu copiii laolaltă.

Fulgi de nea îmi cad pe nas.
Fac hapciuu! Dar nu mă las.
Nu mă-ntorc acum în casă.
Doar aşa-i iarna frumoasă!

Două ghicitori

Rece, albă şi pufoasă
Plapumă groasă pe casă,
În lumină străluceşte
La căldură se topeşte!
Ia spuneţi cum se numeşte?
(zăpada)

E un turn cu vârfu-n jos
Prins de streaşină frumos.
Parcă-i sticlă sclipitoare,
Dar dacă din întâmplare
Se rupe şi te loveşte
Doare rău.Deci:hai, fereşte!
Ştii cumva cum se numeşte?
(ţurţurele)

CE SĂ FIE ?

iiarna

Dimineaţa asta-mi pare
C-ar avea altă culoare.
Prin fereastră de privesc,
Peste tot, doar alb zăresc!

Pe pământ, pe pomi, pe case…
Toate-s albe şi frumoase.
Şi ca să mă mir de tot,
Chiar şi Rex e alb pe bot.

Ce să fie? Ce să fie?
Sigur nu este hârtie
Şi zic eu, că nici a vată
Nu prea pare că arată.

Măi să fie, n-o fi frişcă?
Atunci, sigur se confiscă:
Merg şi-o iau pe toată eu
Şi mănânc din ea mereu!

Pisoiul şi fulgul de nea

Un pisoi micuţ privea
Pentru întâia oară
Cum din cer uşor cădea
Câte-un fulg de nea.

De uimire -ce credeţi?-
A căzut în coadă!
– Fraţi pisoi , hai să vedeţi
Laptele-n cascadă !

Si căscând boticul mare,
Plin de încântare,
Aştepta din cer să-i curgă
Lapte, să-i ajungă.

Dar de cum i-atinse limba
Sări-n lături speriat
Şi strigă cu disperare:
-Laptele a îngheţat!

POLEIUL Life in pictures

Nu ies din coteţ, e polei!
Fiindcă sunt căţel isteţ,
Astăzi nu ies din coteţ.
Este gheaţă peste tot!
Fac un pas – cad în bot,
Rău de tot!

Prin ogradă îmbufnate,
Văd doar raţe crăcănate,
Incercând să mă convingă
Că poleiul pot să-nvingă,
Dar cad late!

Nici măcar nu mă amuz!
Ba chiar le-am strigat ursuz:
– Dacă nu e dat cu sare,
De ce mergeţi la plimbare,
Haimanale?

Mrrr! Nici măcar n-au aprobare!!

Costin  e cel care ne-a pus la treabă!