Azorel

Plictisit rău, Azorel
Urmărea un brotăcel,
Care neavând ce face
Sărea vesel prin băltoace.

Luuung oftează Azorel:
– M-aş juca şi eu ca el,
Dar mă ud pe labe tare
Şi mă ceartă coana -mare!

-Totuşi soluţie ar fi
Dacă ghete mi-aş găsi!
Şi porni la căutat
Pe la uşi şi pe sub pat…

Casa toată e pe dos!
Totul e cu susu-n jos,
Dar Azor e fericit:
Ce de ghete a găsit!

O lăbuţă – o ghetuţă!
O priveşte: Ce drăguţă!
Şi-ncă trei le-a pus la fel!
Cine mai este ca el!

Sare-n sus şi dă să fugă
Brotăcelul să ajungă…
Dar de cum făcu un pas
Crăcănat căzu în nas !

Mârâie şi se smuceşte
Cade-n bot, se tăvăleşte…
Uf! Că tare sunt nărod!
Sunt prea mari! Să le mai rod!

Hm! Surpriză! Ce gustoase!
Ghetele-astea parcă-s oase!
-Ce aromă! Ce plăcere!
Asta da petrecere!

Ce să caut în băltoacă,
Când am dat de aşa joacă?
Eu sunt câine, nu broscoi
Să mă zbengui în noroi!

Reclame