Aşa-s bunicii!

Răsună văzduhul de râsete zglobii
Când trec în joacă cete de copii.
Bunicii se opresc cu drag să-i vadă
Şi-o lacrimă furişă stă gata să le cadă.

Sunt copleşiţi de duioşie, blând privesc,
Discret se-nchină şi smerit şoptesc:
O, Doamne, cât sunt de frumoşi!
Apără-i Doamne şi ţine-i sănătoşi!

Micul meşter


Toată ziua boca-boc,
Cu ciocanul toc-toc-toc,
Bat în scaune şi mese
Şi acum sunt toate drese.

Numai azi de dimineaţă
Am făcut o boroboaţă
Şi am plâns… şi am oftat…
Şi sunt tare supărat.

Dar ciocanul e de vină,
Fiindcă-mi caută pricină
Şi când nu-s atent cu el:
Poc! Imi dă în degeţel!
Auuu!
!