DRAGUL NOSTRU MOŞ CRĂCIUN

MOŞ CRACIUN
Astă seară o să vină,
Pe poteca din grădină,
Dragul nostru Moş Crăciun
Şi mă-ntreb: ce o să-i spun?

Să îi fac un rezumat
Cu tot ce s-a întâmplat?
Păi… nimic! Am fost cuminte!
Ce se-aude? “minteeee- minteee …”

Aaa! Ecoul! Ce ciudat!
De unde o fi aflat?
Bine, îi spun adevărul…
C-am stricat aspiratorul,

Că am spart o farfurie,
Am stricart o jucărie,
Am mai tras mâţa de coadă…
Am greşit şi… să mă creadă

Şi-i promit că nu mai fac.
Moşul o să dea din cap
Şi-o să ierte, că e bun,
Dragul nostru Moş Crăciun.

Dilema lui Moş Crăciun

CEARTA
                                                          Fotografie luată de pe internet
Asta zic şi eu problemă!
Moş Crăciun e în dilemă:
Cum să meargă la doi fraţi
Care sunt mereu certaţi?

Toată ziua-i gălăgie
Pentru orice jucărie.
Dacă e o ciocolată,
Fiecare-o vrea pe toată.

Dacă unul vrea la deal,
E motiv clar de scandal,
Fiindcă cel’lalt vrea în vale!
Să se-mpace… nu e cale.

Moş Crăciun s-a tot gândit
Şi-o soluţie a găsit:
Până nu se-ncheie cearta,
Nu vine la ei… şi gata!!!

 Mirela,  Tu1074   Nea Costache, Clipe de Cluj   ,Calin, Gabriela Elena,   CARMENCELLA, Zina, Gabi Cimpoca ,   Cantina, Luna Patrata,  Daurel, Gabriela Savitsky, Teo NeguraG1B2I3 ,   Supravietuitor ,Theodora , Vania , RokssanaMax Ppeter  ,SoriN

MIERCUREA FARA CUVINTE – MUZELE MELE!!

   Zina a propus ca temă pentru miercurea fără cuvinte, prezentarea unui obiect de pe masa de lucru care ne inspiră. Mi-a plăcut ideea şi m-am conformat !

  Muzele voastre care sunt?  Adrian Voicu, Alex Mazilu, Androxa, Caius, CristiG1b2i3, FewstuffGeorge ValahGriska, Ilarie, Link Ping, Luna Patrata, Mirela Pete, Nea Costache, RokssanaSupravietuitorTheodora, Vania, Vis si realitateZamfir Pop, Zina,Clipe de Cluj, CoolnewzDaurelGabriela Elena, George, Ilarie, Ioan Sorin Usca, SorinUlise,Teo Negura,Cella  Se-cret, Vero.

Serbare de Moş Crăciun în sat

 La cămin, în sala mare
 Gătită de sărbătoare,
Moş Crăciun e aşteptat
De copiii toţi din sat.

Cei mai mari gânduri îşi fac:
Oare ce-i la moşu-n sac?
Iar copiii mititei
Tropăie pe lângă ei.

Sunt gălăgioşi, palpită,
Bat din palme şi se-agită:
Moş Cră-ciun, Moş Cră-ciun!
Nu mai ză-bo-vi pe drum!

Când, deodată-n uşă-apare
Moş Crăciun cu un sac maaaare!
Şi în sala arhiplină
Liniştea-i acum deplină!

Bine v-am găsit copii!
V-am adus azi jucării!
Şi în clipa următoare
Toţi copiii-s în picioare!

Prichindeii curioşi
Se înghesuie voioşi
Şi se-mpiedică şi cad,
Se-nvârtesc pe lângă brad,

Fac ce fac şi sunt în faţă:
Când se-ascund,când se răsfaţă…
Au uitat de poezie.
Doar de daruri vor să ştie.

Moşul calm şi zâmbitor
Îi mângâie-ncetişor
Şi din sac la fiecare
Imparte jucărioare.

Copiii desfac pachete
Şi privind pe îndelete
Se intreabă toţi uimiţi:
Oare chiar am fost cuminţi?

Scrisoare către Moş Crăciun

    Poate veţi considera că este prea devreme să vorbim despre Moş Crăciun, dar grădiniţele încep să se pregătească de pe acum pentru serbarea de întâmpinare a Moşului plin cu daruri, aşa că nu gândiţi că alung toamna şi chem zăpezile ci doar că dau răgazul necesar micuţilor să înveţe poeziile. De obicei scriu numai copiii cuminţi, de data asta, copilul care scrie este cam neastâmpărat după cum frumos recunoaşte şi el:

Dragă Moş Crăciun,
Nu ştiu cum să-ţi spun.
N-am prea fost cuminte
Din câte ţin minte :

Şi este adevărat
Că ziua-s neastâmpărat,
Dar când noapte e-n oraş
Eu dorm ca un îngeraş.

Deci socoate şi tu drept:
N-am motiv să te aştept?
Ziua rău, dar noaptea bun.
De-aia mă gândesc să-ţi spun:

Hai să facem cu dreptate,
Dă-mi cadoul jumătate!

Grădiniţa de copii

Când mergeam spre grădiniţă,
Cu mămica de mâniţă,
Mă-ntrebam:”De ce merg oare
Îmbrăcat de sărbătoare?”

Eu credeam c-o grădiniţă
Este o curte cu portiţă,
Unde cresc frumoase flori
In mulţime de culori.

Dar când colo, ea era
Tocmai grădiniţa mea:
Casă mare şi frumoasă,
Primitoare, luminoasă,

Cu păpuşi şi jucării
Şi-o mulţime de copii,
Care vin la fel ca mine
Să fim educaţi mai bine!

CĂŢEII MEI


De-acum un an am trei căţei:
Lăbuş, Jăvroi şi cu Ursei
Şi dacă-aş sta să povestesc
Cu fiecare ce păţesc…
M-ar prinde noaptea.

Lăbuş e mic şi răsfăţat
Şi-i place mult la mine-n pat,
Dar azi culcuşul i-am mutat
Că-n dar doi purici mi-a lăsat
Şi ţin-te scărpinat !

Jăvroi stă toată ziua-n ladă
Nu zice ham, de-l calci pe coadă,
Dar dacă-i vorba de frigare
El este primul la mâncare
Şi zău că-i de mirare.

Al treilea este Ursei,
Cel mai mare-ntre căţei
Şi vătaf peste pisici.
Când le latră, parcă-i bici
Şi-au plecat toate de-aici.

N-or fi buni, dar sunt ai mei
Şi mi-e tare drag de ei.
Cu ei o o ţin într-un joc
Nu mă plictisesc deloc…
Şi-ăsta, da noroc !

(Imaginile sunt luate de pe internet)

Poezie pentru David

 El este David !

Cine ar putea să fie
La noi în bucătărie?
Parcă oale se ciocnesc
Şi capace se lovesc…

Zdrang! O tigaie se-aude
Aruncată nu ştiu unde!
Mă apropii să privesc
Şi când văd… înmărmuresc.

Printre oale-un ghemotoc
Încearcă să-şi facă loc,
Scenă să improvizeze
Fiindcă vrea să se distreze.

E David, un băieţel
Isteţ foc şi frumuşel,
Dar nu ştiu de ce îi place
Cu vasele să se joace

Şi în loc de maşinuţă,
Preferă o străchinuţă,
Iar în loc de căluşel
Preferă un ceaunel.

Şi cum le-a lăsat în pace
Merge altfel să se joace:
Continuând să se distreze
Începe să butoneze.

Victime? Calculatorul,
Lanterna sau telefonul.
Telecomanda e şi ea
Folosită asemenea.

Stau acum şi mă gândesc
Viitorul să-i ghicesc:
Oare informatician să fie
Cu hobby-n bucătărie?

Poezia este un premiu pentru copilul David, câştigătorul  concursului de scrapbooking  iniţiat pe blogul activităţicopii

Nenea Ursu

Azi, trei ani am împlinit
Şi daruri multe am primit,
Dar dintre toate, unul este,
Mamă-Doamne, de poveste!

E un urs…atât de mare…
Cât tata când stă-n picioare!
Şi de vreau să-l pup pe bot,
Doar cu scara cred că pot.

Să-l botez! Dar cum să-i zică?
El e mare… eu sunt mică…
Şi-atunci, de gândesc un pic
„Nenea Ursu” am să-i zic.

POVESTE DIN SEARA DE AJUN

Este Seara de Ajun
Şi părinţii noştri spun
Că, la orice copil bun,
O să vină Moş Crăciun.

Doamne, câtă nerăbdare!
Toţi copiii-n aşteptare,
Prin geamuri privesc afară
Să îl vadă când coboară.

Dar în zare, în loc de Moş,
S-a ivit un cocoloş
Care sare, care fuge
De nimic nu îl ajunge.

Este iepuraşul Ţup,
Cade-n bot, iar sare: zdup!
Şi iar fuge şi tot strigă
Pe toţi în jur să îi strângă.

– Vai de mine dragi copii
Nu mai primiţi jucării !
Moş Crăciun a fost răpit
De cel mai temut bandit!

– Cum aşa? Ce s-a-ntâmplat?
Iepuraş, cum ai aflat?
Spune, spune, vrem să ştim!
Noi n-avem cum să ghicim.

– Am văzut cu ochii mei
Stând ascuns după un tei.
Lupul rău ni l-a răpit
Şi-n bârlog l-a-nghesuit.

– Să-l salvez nu am putut.
Singur cum să îl ajut?
De aceea alerg de zor
Să găsesc un ajutor.

Ce de lacrimi curg aici!
Plâng copiii cei mai mici.
– Ce ne facem noi acum
Fără bunul Moş Crăciun?

– Îl salvăm! A fost răspunsul.
Gata, încetaţi cu plânsul.
Le răspund fraţii mai mari.
Sântem mulţi, deci suntem tari.

– Să formăm armată mare!
Fiecare cu ce are:
Soldăţei, tobe şi goarne
Şi un cerb, să-l ia în coarne.

Lupului să-i dăm de hac
Pân-ce-o zice:”nu mai fac”,
Pe Moş Crăciun să ni-l luăm
Şi-n jurul lui să jucăm!

Şi-au pornit cu mic cu mare
Rînduri, rânduri pe cărare,
Prin pădure-n miezul nopţii,
Fără frică,strigând cu toţii:

– Hei lup rău, hei lup bandit
Ce faci tu, nu e cinstit.
Unde-ai fi noi te găsim
Şi-ai să vezi, te pedepsim!

Cum mergeau ei înşiraţi,
Hotărâţi şi ne-nfricaţi,
Licurici cu felinare
Luminau pe fiecare.

Veveriţe pe crenguţe
Fac mereu semn din lăbuţe,
Drumul să nu îl greşească
Şi pe lup să îl găsească.

Căţeluşii sunt şi ei
Şi mai mari şi mititei.
Nu puteau să fie absenţi
Sunt în ceată toţi prezenţi.

Ursuleţii cei mai mici
Au venit şi ei aici
Pe copii să îi ajute
Şi pe lup să îl înfrunte.

Iepuraşul îi conduce
Drept la bârlog îi aduce,
Iar copiii-n jurul lui,
Bat la uşa lupului:

– Ieşi afară lup bandit,
Dă-ne Moşul ce-ai răpit!
Nu cumva să-i faci vreun rău,
Că e vai de capul tău!

– Hau-u-u-u! Cine-i afară?
Cine-ndrăzneşte să-mi ceară
Să ies din bârlog? Hai, spune!
Eu sunt lupul cu renume.

– Lupule, nu-i de glumit!
Ieşi afară, lup bandit!
Nu gândi că suntem mici,
Suntem foarte mulţi aici!

– Lupule, încrezut ce eşti,
Mai bine te razgândeşti!
Ia ascultă câţi suntem,
Şi apoi să te vedem!

Şi-unde-au început de-odată,
Unii din tobe să bată,
Alţii să sufle din goarne,
Cerbii să lovească-n coarne,

Animale mici ţipau,
Ursuleţii mormăiau,
Căţeluşii lătrau tare,
Ce mai! Hărmălaie mare!

Când i-aude şi îi vede,
Lupului nu-i vine-a crede
Şi-i priveşte aiurit:
La asta nu s-a gândit!

Cum să-nvingă aşa ceată?
Singur nu poate să-i bată.
Mai bine li-l dă pe Moş,
Cu tot ce-a avut în coş.

Fără să se mai gândească,
Iese afară să vorbească
Şi cu glas cât mai mieros,
Le vorbi cu nasu-n jos:

– V-aş ruga să mă iertaţi,
Nu vreau să mă judecaţi.
Am crezut, chiar, că se poate
Să iau darurile toate.

Nu am vrut să îi fac rău!
Spun drept, pe cuvântul meu.
Altă dată nu mai fac.
Chiar vi-l dau, vă fac pe plac.

Şi Moşu-apare, în sfârşit,
Cu chipul blând şi fericit.
Micuţii toţi aplaudau,
Jucau într-una şi cântau:

– Noi suntem mici dar am învins
Şi lumea toată am convins,
Că unde-s mulţi puterea creşte
Şi celor răi nu le prieşte.

Moş Crăciun, Moş Crăciun,
Eşti al nostru şi eşti bun!
An de an ne dăruieşti
Jucării, cărţi cu poveşti,

Lucruşoare de-mbrăcat,
Şi la toţi neapărat,
Ne dai sfaturi să fim drepţi,
În viaţă să fim corecţi.

Iar Moş Crăciun i-a lăudat
De felu-n care s-au purtat
Şi-aşa cum aşteptau le-a dăruit,
La fiecare, lucrul ce-a dorit.

Numai lupul a rămas fără dar
Fiindcă a fost rău şi murdar.
Şi nimeni cu el n-a mai vorbit,
Până n-a devenit un lup cinstit.

Acum, la final pot să vă spun
Că lupul s-a făcut mai bun,
A înţeles că nu e bine
Să vrei totul numai pentru tine.

A înţeles că toţi au loc sub soare
Şi drept la viaţă are fiecare.
A înţeles că toţi ce sunt uniţi
Trăiesc în pace fericiţi.