Aşa-s bunicii!

Răsună văzduhul de râsete zglobii
Când trec în joacă cete de copii.
Bunicii se opresc cu drag să-i vadă
Şi-o lacrimă furişă stă gata să le cadă.

Sunt copleşiţi de duioşie, blând privesc,
Discret se-nchină şi smerit şoptesc:
O, Doamne, cât sunt de frumoşi!
Apără-i Doamne şi ţine-i sănătoşi!