Un căţel curios

Curios din cale-afară
Un căţel micuţ de ţară,
Întreba dulăul-tată
De-i la fel în lumea toată,

Fiindcă auzise el
Cum că într-un orăşel,
Oriunde priveşti pe stradă
Câinii au covrigi în coadă.

Se zburli dulăul tot,
Dându-i una peste bot:
– Tare prostănac mai eşti
De crezi astfel de poveşti!

Leneşul când e flămând
Şi de muncă n-are gând,
Crede că în altă parte
Îl va duce altu-n spate!

Vrei covrigi? Ai să-i găseşti
Oriunde ai să munceşti.
Dacă nu-ţi vei face treaba,
Nimeni nu-ţi va da degeaba!

Motănel

Cu codiţa toată neagră
Adunată sub căpşor,
Lângă sobă la caldură
Işi doreste „somn uşor”.

Toarce leneş, se întinde
Somnul repede-l cuprinde
Şi visează şoricei
Mulţi de tot şi mititei.

Se trezeşte, dar ei… nu-s!
Unde oare s-au ascuns?
Of, de-ar prinde-un şoricel,
Toţi i-ar spune „Vrednicel”.

Aţi ghicit cine e el?
E desigur… Motănel.