Motănelul neastâmpărat

Motănelul meu vărgat
Este un neastâmpărat!
Ba se-ascunde în tufiş,
Ba sare pe-acoperiş,

Ba se joacă în grădină,
Ba aleargă vreo găină.
Doar că astăzi a aflat
Ce pate-un neastâmpărat:

Când pe stup s-a cocoţat
O albină l-a-nţepat
Şi-acum este bosumflat
Că are botul umflat !!

Pisicuţa Serafina împlineşte 4 ani

După ce a fost respins de Nataşa, Serioja, motanul meu, lovit în amorul propriu şi umilit şi-a îndreptat privirea spre Serafina. De cum a văzut-o s-a îndrăgostit pe loc şi aflând că este ziua ei, a pornit campania de cucerire, fapt ce l-am povestit pe blogul Mirelei Pete, stăpâna Serafinei.  Pentru o constanta   admiratoare   aduc povestea si aici:

Motanul Serioja, crai mare şi vestit,
La uşa Serafinei se-ntrece-n miorlăit,
Şi dăruindu-i azi, cu drag un şoricel
O-mbrăţişează tandru, şoptindu-i uşurel:
De ziua ta, frumoasă pisicuţă
Dă-mi voie să-ţi sărut micuţa ta lăbuţă.
Ea fericită, boticu-şi umezeşte
Încuviinţează gestul şi-i zâmbeşte.
El o priveşte adânc, cu tainic înţeles
Şi dintre toţi motanii… doar el e cel ales!

Motănel

Cu codiţa toată neagră
Adunată sub căpşor,
Lângă sobă la caldură
Işi doreste „somn uşor”.

Toarce leneş, se întinde
Somnul repede-l cuprinde
Şi visează şoricei
Mulţi de tot şi mititei.

Se trezeşte, dar ei… nu-s!
Unde oare s-au ascuns?
Of, de-ar prinde-un şoricel,
Toţi i-ar spune „Vrednicel”.

Aţi ghicit cine e el?
E desigur… Motănel.