Pisicuţa albă

Jucăria preferată
E-o pisică adevărată:
Ochi albaştri, blană albă
Şi la gât roşie salbă,

Coada mare şi stufoasă…
Toţi îmi spun că e frumoasă
Şi o mângâi… şi-o iubesc,
Tare drag mi-e s-o privesc.

Dar acum sunt supărată,
Fiindcă uite-aşa deodată
A scos ghiara din tecuţă
Şi-mi făcu zbenghi pe mânuţă!

      Pisicuţa din poză se numeşte Prinţesa şi fiind preferata mea, din când în când, are voie să patruleze prin camere şi pentru că vreau să vedeţi ce frumoşi ochi albaştri are,  mai postez o fotografie cu Prinţesa, alături de sora ei… Contesa.
După cum vedeţi numai titluri nobiliare. Iată-le:

Reclame

Serafina

Cu drag, dedic această poezioară prietenei mele Mirela, ca urmare a postării ei recente Serafina visatoare

Cu blăniţa ei pufoasă
Ne pozează bucuroasă
In poziţii fel de fel,
Că doar e… fotomodel.

Ochii din două smaralde
În alint vor să se scalde,
Iar cu botişorul roz
Cântă ca un virtuoz

Un miaaaaau înduioşător,
Foarte acaparator
Ca toţi să o privească
Si desigur… s-o iubească!

Cu mişcările-i feline
Cucereşte pe oricine,
Că-i frumoasă, bat-o vina!
Ea, pisica SERAFINA!

Pisicuţa Serafina împlineşte 4 ani

După ce a fost respins de Nataşa, Serioja, motanul meu, lovit în amorul propriu şi umilit şi-a îndreptat privirea spre Serafina. De cum a văzut-o s-a îndrăgostit pe loc şi aflând că este ziua ei, a pornit campania de cucerire, fapt ce l-am povestit pe blogul Mirelei Pete, stăpâna Serafinei.  Pentru o constanta   admiratoare   aduc povestea si aici:

Motanul Serioja, crai mare şi vestit,
La uşa Serafinei se-ntrece-n miorlăit,
Şi dăruindu-i azi, cu drag un şoricel
O-mbrăţişează tandru, şoptindu-i uşurel:
De ziua ta, frumoasă pisicuţă
Dă-mi voie să-ţi sărut micuţa ta lăbuţă.
Ea fericită, boticu-şi umezeşte
Încuviinţează gestul şi-i zâmbeşte.
El o priveşte adânc, cu tainic înţeles
Şi dintre toţi motanii… doar el e cel ales!