Cântec femeiesc (de Adrian Paunescu)

  Fiindcă este ziua femeii şi sunt mult prea multe de spus, am gândit că poezia aceasta, care mie imi place foarte mult, va spune mult mai mult decât aş fi reuşit eu.

> Asa e mama si a fost
> bunica
> Asa suntem femei langa femei
> Parem nimic si nu-nsemnam nimica
> Doar niste ele ce-i slujesc pe ei.
>
>
> Ei neglijenti, iar ele foarte calme
> Ei incurcand ce ele limpezesc
> Ei numai talpi si ele numai palme
> Acesta e destinul femeiesc.
>
> Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
> Nimic maret, nimic impunator.
> Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
>
> Pun lucrurile iar la locul lor.
>
> Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
> Si pentru care plata nici nu cer
> De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
> Ar fi ajuns si dincolo de cer.
>
> Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
>
> Ba strica mult si ele-ndreapta tot
> Si de aceea nimeni nu le crede
> Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.
>
> Asa e mama si a fost bunica
> Si ca ele maine eu voi fi.
> Ce facem noi, femeile? Nimica,
> Decat curat si
>  uneori copii.
>
> Suntem veriga firului de ata
> In fiecare lant facut din doi
> E greu cu noi femeile in viata
> Dar este imposibil fara noi….
>

>
>

Omul de zăpadă

  Din postarea de acum câteva zile, „Visul Luciei”, am desprins versurile de mai jos, pe care le-am mai aranjat puţin, astfel încât să dau posibilitatea de a citi o poezie despre un om de zăpadă, si celor care nu au rabdare să citeasca mai mult.

Eu sunt omul de zăpadă              
Şi sunt viu.Cine să creadă?
Ochii mei sunt doi tăciuni,
Dar te-asigur că sunt buni.

Ardei este nasu-n vânt,
Dar şi eu pot să strănut.
Iar cu gura desenată
Pot vorbi şi noaptea toată.

In cap port mereu castron
Pentru vrăbii, bun de tron.
Şi de plouă nici că-mi pasă
Sub castron sunt ca în casă.

Am, picioare sub halat
Şi le mişc cum s-a-nserat
Cand copiii s-au culcat
Şi mă duc la colindat.

Primul hayku

Atunci cand dor visele, cand gandul zboara, tacerea se asterne treptat asemeni fulgilor de nea, troienind sufletele, in asteptarea razei de soare ce va face din nou sa infloreasca visele…
Gandind astfel, am asternut pe hartie primul meu hayku:

Tacerea in noi
Platosa pentru suflet
Incercat de dor.

Alfabetul în versuri Litera O

A,Ă,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N… şi-acum se rostogoleşte O

Seamănă cu-n ou, aşa tare, un ou jpg
Încât crezi că-i de mâncare.
Când colo cu el doar scrii
Copiilor poveşti hazlii:

Doi ortaci s-au ospătat
La o cârciumă din sat.
Omidoi -obraznicul
Le-a stricat tot praznicul
Fiindc-n oale a intrat
Si-n orez s-a strecurat.
Ospatarul oropsit
Alt ospaţ le-a oferit,
Cu fripturi şi cu ardei
Numai să scape de ei.

********

Oana, fata cu codiţe,
Are-acasă opt oiţe
Cu blăniţa ondulată
Ocupând ograda toată.
Când se urcă pe coteţ
Ţi se face părul creţ.
Iar când behaie, măi frate,
Ai ofta o zi şi-o noapte
Că oriunde te-ai afla
Zbiară în urechea ta.