Si animalele din pădure fac provizii pentru iarnă ( două poezii pentru 2 – 4 ani)


     MOŞ  MARTIN
-Moş Martine, Moş Martine
Spune ce e-n coş la tine?
-Zmeură, afine, mure,
Ciupercuţe şi bureţi
Să le duc la ursuleţi.

VEVERIŢA
-Veveriţă, veveriţă
Ce-ai în sac prins de codiţă?
-Am alune, am şi nuci
Şi multe seminţe dulci.
Voi avea cămara plină
Chiar aici în vizuină
Pentru puii mei la iarnă,
Când zăpada o să cearnă.

 Ioan Usca Shayna, Teo Negură,   G1b2i3,  rokssana, cella, loreleicarmen, alex, cosmin, pandhoraa, tudor, daurel, Zamfir Pop    Rokssana  Alex   Costin    fosile  Vera    abbilbal  Dani   tu1074  SoriN    Doru  silavaracald  Gabriela Neagu    Zina    Minoki      Irina   Mircea Florescu     VirtualKId , Mirela Pete, Napocel, Nea Costache, Papornita, Theodora

Reclame

Nemaipomenitele întâmplări ale Dariei

   Daria este o fetiţă mică, ce locuieşte cu părinţii ei la margine de sat, în apropierea unei păduri. Este prietenoasă, iubeşte tare mult animalele şi este veselă mereu, dar  locuind  la margine de sat nu prea are cu cine să se joace, aşa că de multe ori, o vedem  căutându-şi de joacă pe lângă pădure. Acolo la umbra deasă a pomilor culege floricele şi după ploaie  găseşte chiar ciupercuţe pe care bucuroasă le duce mamei.
Intr-o zi, tot încercând să prindă un fluturaş a înaintat mai mult în pădure şi când s-a uitat în jur, nu a mai cunoscut drumul. Speriată a început să plângă şi să strige. Zadarnic însă. Nu o auzea nimeni. Deodată ceva a foşnit lângă ea şi când a întors capul să vadă ce se întâmplă, a văzut un ursuleţ mic şi drăgălaş. Ce tare s-au speriat amândoi când s-au privit! Dar numai o clipă, fiindcă amândoi erau la fel de micuţi. Ursuleţul a început să mormăie uşor şi spre marea uimire a Dariei, ea chiar înţelegea ce îi spune. Dând să-i răspundă, se pomeni că vorbeşte într-un fel în care nu mai vorbise niciodată şi ursuleţul o înţelegea.
– Ce tare m-ai speriat! I-a zis ursuleţul.
– Şi eu m-am săperiat de tine, dar acum nu-mi mai este frică. Cel puţin nu mai sunt singură. M-am rătăcit. Nu cumva tu ştii să mă duci la marginea pădurii?
– Sigur că da, dar nu vrei să ne jucăm amândoi? In drum spre casa ta, ne vom juca de-a prinselea, vrei?
– Da, sigur că da, răspunse bucuroasă Daria.
– Atunci… prinde-mă!
– Aaaa! Din ăsta îmi eşti? Stai că te ajung eu într-o clipă.
Şi ursuleţul începu să alerge şi ba se ascundea după o tufă, ba se ivea pentru o clipă ca apoi iar să dispară în spatele unui copac bătrân. Nici vorbă să se lase prins.
– Ursuleţule, nu te mai ascunde!!
– Bine, bine!
Sâc-sâc-sâc!
Sâc că nu mă prinzi!
Ursul fuge,
Nimeni nu-l ajunge,
Şi fetiţa
N-atinge codiţa!
Ha-ha-ha!
Dar nu ştiu cum făcu ursuleţul că se încurcă într-o tufă şi în clipăa aceea Daria întinse o mânuţă şi-l prinse de ciotul micuţ de codiţă.
– Ha-ha! te-am prins codiţă, râse zgomotos Daria!
– Codiţă ai zis? Chiar aşa mă cheamă pe mine. : Codiţă . Şi mai am doi fraţi: Lăbuţă şi Botic.
– Adevărat? Vreau să îi cunosc şi eu.
– Păi acum am ajuns aproape de căsuţa ta şi este târziu, dar mâine, dacă vrei, ne întâlnim aici şi am să te duc să-ţi arăt unde locuiesc eu şi să-mi cunoşti şi frăţiorii.
– Da, da, voi veni bucuroasă. Abia aştept!
– La revedere!
– La revedere! Şi în timp ce fetiţa se îndepărta uitându-se mereu înapoi la noul ei prieten, Codiţă îi făcea semne prieteneşti cu lăbuţa.

Mâine, vă voi povesti ce s-a mai întâmplat!!!.
Pot confirma spusele mele:
 Clipe de ClujLuna Patrata, Mirela Pete,   Theodora, Ulise, Vania  zamfirpop.wordpress.comblogulise, zamfirpop.over-blog.com, zam-fir, filumeniezoltybogataflorinapacuraruandroxacostin-comba,  g1b2i3, incertitudininapobloghia, rokssana, scorpio72, se-cret-blognotes, teonegura, tu26dor, vis-si-realitate-2

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!

 
De atâta hoinărit,
Ursuleţul obosit
S-a culcat şi-a adormit.
Dar deodată, în ureche
I-a ţipat, de rea, o streche.
Strigă ursul speriat:
-Aoleu! Ce s-a-ntâmplat?
Tată-ursu, ajotoooor!
– Ha-ha-ha! Eu râd să mor!
Zice strechea cea năroadă
Şi îi sare fix sub coadă.
Sare ursu-ntr-un picior
Scărpinându-se de zor !
– Nu ai milă nici un pic !
Tu nu vezi cât sunt de mic?
Oare ţie ţi-ar plăcea
Să te-atace cineva?

Revin la această postare fiindcă am primit două sugestii: una de la Sorin care îmi propune să pedepsesc totuşi strechea şi ţinând cont de aceasta, pentru cei care vor acest final, adaug o ultimă strofă, gândind că totuşi micuţii cititori vor găsi şi alte metode pentru ca strechea cea rea să fie pedepsită:

Când râdea strechea mai tare
Uite-aşa din întâmplare,
O cioară în zbor veni
Văzu strechea şi-o-nghiţi!

Fireşte, ursuleţul a adormit imediat, fericit, dar nu mai pun în versuri şi asta fiindcă atunci nu ar mai avea copilul cu ce sâcâi pe cel care îi citeşte!
Şi o a doua sugestie, primită de la Zina, care mi-a dat ideea de a explica ce este o streche. Deci:
STRECHEA ESTE O INSECTĂ DE MARIMEA UNEI ALBINE (uneori mai mare) CU CORPUL PĂROS, NEGRU SCLIPITOR ŞI ESTE FOARTE VATĂMĂTOARE PENTRU ANIMALE PENTRU CA ISI DEPUNE OUĂLE SUB TEGUMENTELE ACESTORA. Unii îi spun TĂUN dar diferă de acesta.

Prietenul la nevoie se cunoaşte

 Această scenetă, a fost scrisă la rugămintea unei comentatoare-educatoare Nuşa, pentru a o folosi la categoria de vârstă 3-5 ani.

 Personajele in ordinea apariţiei:
– mama ursoaica
– micul ursuleţ
– iepuraşul
– vulpişorul
– lupul
– veveriţa
– corbul
– bursucul
– mama vulpe
– mama iepuroaică
( Un luminiş de padure. Intr-un colţ, un bârlog din care tocmai iese mama ursoaica si micul ursuleţ)
Mama ursoaica
Eu plec acum dupa hrană.
Am luat un coş şi-o cană.
Le voi umple cu bucate,
Din padure adunate.

Tu să stai cuminte-aici
Ca toţi ursuleţii mici.
Să nu pleci, că rătăceşti
Drumul n-ai să mai găseşti

Ursuletul:
Sunt cuminte şi te-ascult,
Dar să nu întârzii mult!

Ursoaica: Pa
Ursuleţul: Pa, pa…
(Îşi fac semne cu labutele în semn de salut)

Ursuleţul se aşează în deschizătura bârlogului şi se uită cum se îndepartează ursoaica pe cărare . Deodată, zăreşte un iepuraş şi se ridică vesel :
Iepuraş, ce faci aici
Printre tufe de urzici?

Iepuraşul:
Caut nuieluşe verzi,
Să le ronţăi, tu nu vezi?
Am plecat demult de-acasă
Mai bine fac cale-ntoarsă.

Ursuleţul se indreaptă spre iepuraş ţopăind:
Stai că vin să ne jucăm
Să sărim, să ne-alergăm,
Dacă vrei… ne gâdilăm!
(Ursuleţul se duce la iepuraş şi începe să-l gâdile. Râd amaindoi si tot alergând se îndepărtează de bărlog. Amândoi observă un vulpişor care plânge.
Ursuleţul si iepuraşul:
De ce plângi vulpişorule?

Vulpişorul:
Plâng că tare-s speriat.
De mama m-am departat,
Şi-acum drumu-am rătăcit
Şi nu mai e de găsit.
Alergam un puf să-l tund
Şi-am căzut pe spini în fund.
(Plânge)

Ursuleţul:
Nu mai plnge, eşti cu noi
Găsim drumul înapoi.

Iepuraşul se uită în jur speriat:
Care drum, că nu mai ştiu?

Ursuleţul se uită şi el în jur şi-si leagănă capul ţinându-l în lăbuţe:
Văleleu! Tu ai dreptate,
Bârlogul cred că-i departe!

Toţi trei plâng:
Ce ne facem noi acum?
Nu se vede nici un drum.

Plâng toţi şi strigă:
Mamaaaa! Maaamaaaaa! Mamaaa…

Se aude: „Hauuuu, hauuuu-uuuu .. ” )cele trei animaluţe se înghesuie unul în altul tremurând de frică şi scâncind), Apare lupul care îi vede şi li se adresează foarte răstit:
Ce zbieraţi zgaibe pitici?
Nimeni nu v-aude aici!
Ştiu părinţii c-aţi plecat
Şi-n codru v-aţi afundat?

Toţi trei: Nu.

Lupul:
Aaaa! De aceea tot strigaţi
Atâta de disperaţi.
Dar cum artată mamele voastre?

Toţi trei în cor:
Mama mea-i cea mai frumoasă
Şi cu faţa luminoasă.
Mama mea e cea mai bună.
Cred ca mama e o zână.

Lupul (se scarpină în cap):
Da, aveţi şi voi dreptate,
Aşa sunt mamele toate.

Veveriţa intră în scenă şi se apropie de ei zicând:
Am să va ajut şi eu,
Să le caut, nu e greu.
Am să sar din cracă-n cracă.
Pentru mine e o joacă.

Lupul si micutii:
Mulţumim, du-te. du-te…

Veveriţa pleacă şi intră corbul:

Si eu mă ridic în zbor
Să le caut. Văd că-i zor
Mamele să anunţăm,
Puii înapoi să-i dăm.

Lupul şi micuţii:
Mulţumim, pleacă repede în zbor!

Iese corbul şi intra in scena bursucul:
Staţi aşa! Oi fi greoi,
Dar v-ajut şi eu pe voi.
Am s-alerg cât pot acum,
Poate le-ntâlnesc pe drum.

Micuţii se apropie de lup fără teamă, iar lupul îi mângâie pe creştet, dojenindu-i uşor. In acest timp, reintră in scenă veveriţa şi corbul strigând:
Le-am găsit, le-am găsit, vin acum alergând!

Apar în fugă şi-şi îmbrăţişează fiecare micuţul: mama ursoaica, mama vulpe şi mama iepuroaică. In urma lor intră şi bursucul.

Vulpea către vulpişor:
Te-am căutat peste tot
Şi am plâns de nu mai pot.
Iţi luasem chiar un tort,
Dar acum te-ai lins pe bot.
Până nu te faci cuminte
Mănânci doar cartofi şi linte.

Mama iepuroaică, către iepuraş:
Nici nu ştiu ce să mai zic!
Uite-aşa, cât eşti de mic,
Tot te urechez un pic,
C-ai fost rău şi ai plecat
Fără voie la plimbat.

Mama ursoaică, adresându-se celor trei micuţi :
Aţi greşit şi e ruşine.
Să pleci singur, nu e bine.
Drumul poţi să îl greşeşti,
Când eşti mic, te rătăceşti!

Cele trei mame către lup, corb, veveriţă şi bursuc:
Fără voi, nu aveam cum să-i găsim.
Dragi prieteni, mulţumim.

Toate cele zece personaje, se prind de mâini şi spun in cor:

Toată lumea recunoaşte:
Că un prieten, la nevoie se cunoaşte.

Nenea Ursu

Azi, trei ani am împlinit
Şi daruri multe am primit,
Dar dintre toate, unul este,
Mamă-Doamne, de poveste!

E un urs…atât de mare…
Cât tata când stă-n picioare!
Şi de vreau să-l pup pe bot,
Doar cu scara cred că pot.

Să-l botez! Dar cum să-i zică?
El e mare… eu sunt mică…
Şi-atunci, de gândesc un pic
„Nenea Ursu” am să-i zic.

UN URSULET SI-O FETITA

Zilele trecute am intalnit pe ulita satului o fetita care, plangand, strangea in brate un ursulet cam uzat. Am oprit-o si am avut urmatorul dialog:
– De ce plangi, pui?
– Raii de copii ai lu’ nea Dumitru au ras de ursuletul meu ca e vechi. Eu n-am atatea jucarii ca ei.
– Ce conteaza ce spun ei, uite cat e de frumos! Cine ti l-a daruit?
Fata i s-a inseninat dintr-o data si zambind printre lacrimile nesterse inca, mi-a raspuns cu insufletire:
– Nu-i asa? Sigur ca e frumos! L-am gasit intr-un cosulet aruncat cu mai multe vechituri in el. Eu am luat ursuletul, l-am spalat si acum mi-e asa drag de el!
Am vrut s-o mai intreb ceva, dar a fugit. Am ramas in loc impresionata, uitandu-ma dupa ea. Ca ne place sau nu, realitatea nu este intotdeauna roz. Intamplarea mi-a inspirat poezia:

Liana cu potaileEu n-am multe jucarii
Cum se lauda alti copii.
Am atat: un ursulet
Gasit intr-un cosulet.

Avea boticul cam ros
Si capsorul mai soios,
Dar acum mi l-am spalat
Si-i atata de curat!

Raii mi-au zis ca-i urat
Si tare m-am amarat !
Nu-i asa. Este frumos!
Nu e urs mai aratos.

Si cand mergem noi pe strada,
Toata lumea sta sa vada
Mergand inspre gradinita.
Un ursulet si-o fetita.