POVESTE DE IARNĂ

De  data asta iarna nu a mai glumit.
S-a supărat că am  ignorat-o şi a venit cu tot arsenalul: zăpadă, vânt puternic, ger, aşa cum spune imaginea  de mai jos imortalizată de mine azi în satul meu aflat sub asediul zăpezilor … dar e minunat!
Fireşte că mi-a stimulat imaginaţia şi aşa s-a născut o

POVESTE DE IARNĂ

Primăvara se grăbise
Să trezească ghioceii
Şi cu un sărut deschise
Mai apoi şi brebeneii.

Doar că iarna, sora-i mare
A venit înverşunată
Şi c-o singură suflare
A-ngheţat natura toată.

A prins norii toţi grămadă
Scuturându-i de zăpadă,
Şi-a stârnit vântul năpraznic
Inălţându-l în tornadă.

Incercând s-o domolească
I-a vorbit calm primăvara:
Nu fi rea, că plec acasă,
Dar… să nu te-apuce vara!

Iarna la noi

Reclame

NU E ZĂPADĂ !

fulgi de nea

Ce mă fac? Nu e zăpadă!
Nici un fulg nu vrea să cadă
Şi dacă nu o să ningă,
Moş Crăciun cum o s-ajungă?

Ştiu! Eu la fereastra mea,
Voi avea covor de nea:
Din perne fulgi or să cadă,
Cern făină şi-am zăpadă!

Şi de pun aspiratorul
Să sufle din tot motorul
Am şi viscol pân-la cer!
– Moş Crăciuuuun! Vinoooo! E geeeer!

Două ghicitori

Rece, albă şi pufoasă
Plapumă groasă pe casă,
În lumină străluceşte
La căldură se topeşte!
Ia spuneţi cum se numeşte?
(zăpada)

E un turn cu vârfu-n jos
Prins de streaşină frumos.
Parcă-i sticlă sclipitoare,
Dar dacă din întâmplare
Se rupe şi te loveşte
Doare rău.Deci:hai, fereşte!
Ştii cumva cum se numeşte?
(ţurţurele)

Pisoiul şi fulgul de nea

Un pisoi micuţ privea
Pentru întâia oară
Cum din cer uşor cădea
Câte-un fulg de nea.

De uimire -ce credeţi?-
A căzut în coadă!
– Fraţi pisoi , hai să vedeţi
Laptele-n cascadă !

Si căscând boticul mare,
Plin de încântare,
Aştepta din cer să-i curgă
Lapte, să-i ajungă.

Dar de cum i-atinse limba
Sări-n lături speriat
Şi strigă cu disperare:
-Laptele a îngheţat!

Ce să fie ?

Dimineaţa  Dimineaţa asta-mi pare
C-ar avea altă culoare.
Prin fereastră de privesc,
Peste tot, doar alb zăresc:

Pe pământ, pe pomi, pe case…
Toate-s albe şi frumoase.
Şi ca să mă mir de tot,
Chiar şi Rex e alb pe bot.

Ce să fie? Ce să fie?
Sigur nu este hârtie
Şi zic eu, că nici a vată
Nu prea pare că arată.

Măi să fie, n-o fi frişcă?
Atunci, sigur se confiscă:
Merg şi-o iau pe toată eu
Şi mănânc din ea mereu!