Numărătoare

Copil fiind şi eu cândva, participam la tot felul de jocuri pe care le inventam sau le învăţam de la alţi copii mai mari. Unele presupuneau alegerea unui coordonator, altele cereau formarea a două grupe şi în aceste cazuri pentru imparţialitate unul dintre noi facea alegerea in functie de ce hotărea „numărătoarea”.  Imi amintesc o numărătoare de genul acesta , formată din cuvinte neinteligibile, dar care ne plăcea probabil datorită sonorităţii:
„Una lica şi dalica
Şi da pana pogorana
Da del da sobol
Pantoşica ţicovete
Ieşi afară mai băiete!”
Nostalgia jocurilor copilăriei, m-a inspirat şi am conceput şi eu două „numărători” …
Poate că, micuţii mei cititori le vor folosi în jocurile lor.


94.  NUMARATOARE LA JOC
„CĂPRIŢA”
Cinci căpriţe cu mărgele
Pe cinci garduri de nuiele
Sar la frunze să ajungă
Ca să le pună în pungă.
Punga n-are cine-o ţine:
Capra n-are mâini ştii bine.
M-am gândit că s-ar putea
Să o ţii chiar dumneata.

Numărătoare
„NU E LOC ŞI PENTRU TINE”
Hopa ţop şi toc-toc-toc
Toţi copiii stau pe loc
Şi se-aleg acum la joc:
Tu în faţă, tu-n mijloc,
Tu să stai aici cu mine
Fiindc-aşa este mai bine,
Tu să mergi lângă o fată
Cum ai stat şi altă dată.
Ce să-ţi fac acum vecine?
Nu e loc şi pentru tine!!

38 de gânduri despre „Numărătoare

  1. Foarte drăguț, superb post …
    mi-am amintit și eu o numărătoare:
    ”În oceanul Pacific,
    S-a născut un pește mic
    Și pe coada lui scria,
    Ieși afară dumneata!”
    Se spune cu pauzele de rigoare 🙂

    • A.H. Bun venit printre stropi de suflet! O, da! Şi noi – copiii de altă dată – o foloseam! Sigur, cu pauze, ritmat, ca un cântec…. aşa o spuneam şi noi. Iţi mulţumesc că mi-ai amintit şi te mai aştept !

      • Si eu tot „oceanul Pacific” jucam, Mai erau, dar nu mi le amintesc… In schimb, capritele tale, Aura, sunt absolut unice. Imi plac numaratorile, sunt vesele, originale, cu o „aura” de naivitate care te lasa fara cuvinte. Pai normal ca o caprita nu are maini, nu? Cred ca as prefera sa folosesc capritele tale vesele in locul pestisorului. Merita un loc in nemuritorul „folclor” urban al copiilor :).

  2. Pingback: Ultimul Mitropolit – 21 « Ioan Usca

  3. Pingback: Catrenul unui nou început « Blog de furăciuni 2

  4. Pingback: Frumusetea mea imi face rau…. « lunapatrata

  5. Pingback: Început de roman – Corespondent de Război | VERONICISME

  6. Pingback: File din Paveste… « lunapatrata

  7. Pingback: La scăldat în largul cerului « Gabriela Elena

  8. Aurora, poezia asta ar fi numai buna de ilustrat! E atat de complexa, incat poate face singura o jumatate de cartulie, pe care copilasii ar savura-o! Sa ne gandim noi IMPREUNA la acest aspect.
    Felicitari, imi place in mod deosebit, copii sunt fericiti sa te cunoasca. Si noi impreuna cu ei. O zi buna sa ai! 🙂

  9. Pingback: Barbatul « lunapatrata

  10. Da, frumoase variantele de numaratoare, mi-ati amintit de copilarie!
    PS Nu am uitat de carte, din pacate in aceasta saptamana… am fost internat in spital. Voi onora promisiunea in zilele urmatoare!
    O zi minunata!

  11. Pingback: Baronul Haussmann şi Clujul. Clădiri în oglindă « Clipe de Cluj

  12. Pingback: Poveste de vis (33) « Teo Negură

  13. Pingback: Concluzii din spital | Blogul lui Nea Costache

  14. Pingback: Trei monştri pe care îi ador « Gabriela Elena

  15. Pingback: Catre luna… « lunapatrata

  16. Pingback: Nu mă pricep şi pace « Teo Negură

  17. Pingback: Un adevar… « lunapatrata

  18. Pingback: DEXIGN. Webdesign. Tanner Treuhand « Mirela Pete. Blog

  19. Pingback: Blogosfera: Dacă eram…- Exerciţiu de imaginaţie « Mirela Pete. Blog

  20. Pingback: Dor de mamă | Blogul lui Nea Costache

  21. Pingback: Regăsirea (reluare) | Blogul lui Nea Costache

Lasă un comentariu