Cât este lumea de largă
Ca mama nu este dragă.
Zi de zi mă ocroteşte
Şi cu iubire mă creşte.
Cu o caldă mângâiere,
Mama-mi ia orice durere
Şi când lacrimi îmi apar,
Le sărută… şi dispar!
Chiar nu ştiu ce vrajă face:
Unde-i mama, este pace!
Ştiţi ce cred? Că e o zână,
Dintre toate, cea mai bună.
Stropi de suflet la vedere 
Minunat!
Mă bucur să citesc. Şi voi sunteţi minunaţi:
adevarate zâne, mamicile! superbe versuri, Aurora draga! o minunata poezie dedicata celei mai dragi fiinte de pe Pamant.
imbratisari si puici
sa ai o duminica minunata!
Ai dreptate Carmen. In viaţa fiecărui om a existat o mamă gata să sacrifice totul pentru puiul ei.
Superb! Si cat adevar!
Andrea, când este vorba despre mamă, toate cuvintele la un loc, nu-i pot defini dăruirea faţă de copil.
Pingback: Ghicitoare numerică | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Așa este,sunt de acord.
Nici nu se putea altfel. Mama este una!
Pingback: Nu-mi place!
M-ai făcut să tresar. Nu ştiam ce nu-ţi place şi când colo este lincul spre tine. Hai că-mi place!
Am simțit eu că la tine e o clipă de mare sensibilitate! Mama, numai…mama. Frumoasă poezie! Te pup, o zi reușită! 🙂
Miercuri să fie şi tu ştii!
Sa ne traiasca si sa le pretuim pe cele care sunt in viata, iar pe cele care nu mai sunt printre noi sa ni le amintim cu drag! Frumos!
Pingback: Şi lămpile mor | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Demografie turdeană ascendentă | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Pe chibrituri: Probleme logice | Blog de Filumenistă
Pingback: Probleme logice
Pingback: Super mişto! | Florina Lupa Curaru
Oh! Ce poezie frumoasa!!! Si dvs sunteti o zana! 🙂
Aş fi fericită să fie aşa.