Şapte gâze, un arici
Şi doi ursuleţi mai mici,
Şuşotesc c-au auzit
Că iarna s-a plictisit,
C-ar pleca şi s-ar tot duce
Alte drumuri să apuce
Şi că fuga-n urma sa,
Ar veni primăvara.
Alături, trei ghiocei
Scuturând din clopoţei
Şi cu multă importanţă,
Le strigă de la distanţă:
Nu e zvon, e-adevărat:
Sigur iarna aplecat.
Noi de aceea înflorim,
Primăvara să vestim
Şi să spunem tuturor,
Că aduce mărţişor,
Şnur alb-roşu răsucit,
Pentru vise de-mplinit.
Au aflat că vine primăvara: Mirela, Teo, Cristi, Carmen, Vania, Cati, Elisa, Zamfir, Nea Costache, Silavaracald, Gabriela-Elena, Rocsana, George, Alex
Stropi de suflet la vedere 
Pe aici iernile nu sant, asa ca nu prea e veselie specifica, asa cum aveam acasa dupa o iarna lunga cu haine de-o tona, cu stranutat, si picioare inghetate ca un turtur. Asa ca mi-a placut sa ma scutur de zapada virtuala, si sa merg (virtual) la cules de ghiocei, nu in piata MAtache Macelaru ci la padurea Baneasa. Multumesc 🙂
George-b.
Ştiu că oriunde aţi fi, zăpezile de altădată din iernile copilăriei vă vor rămâne în suflet, fiindcă şi cu haine de-o tonă şi chiar cu strănut şi picioare îngheţate, sigur aveţi şi amintiri frumoase, de neuitat. Mă întrb unde sunteţi? In Africa de sud?
Dar mă bucur că aţi primit primăvara în suflet cu bucurie ! Cu gândul vă însoţesc în pădurea Băneasa la cules de ghiocei şi toporaşi. Si eu vă mulţumesc pentru vizită şi … vă aştept !
Din pacate iarna nu a plecat, cel putin in Moldova, insa primavara este pe aproape, dupa ce va citi versurile dv. si mai ales va privi superba fotografie cu ghiocei!
Hârlău 625.
Ghioceii eu i-am fotografiat în grădina casei mele şi i-am trimis soli la curtea reginei Primăvara cu rugămintea de a ocupa tronul tinuturilor noastre cât mai repede şi chiar dacă o va urma vara, i-am propis că în suflet o vom păstra mereu…
Vă multumesc de trecere !
Am sa recit minunatele tale versuri, cu voce tare, în curtea mea, poate ca se va-ndura zapada si va pleaca… În moment la noi este totul alb!
Carmen,
recit+o aşa ca pe o invocaţie . Si dacă îmi unesc şi eu glasul cu al tău s+ar putea să provocăm o explozie de ghiocei, toporaşi , viorele şi gâgâţele ! Si aici a nins şi de ciudă, am mai scris o poezioară pe care o postez mâine. Precis va fugi iarna când o va citi !
Dupa trista zi de ieri, poezia ta este ca si glasul clopoteilor, care sunt mesagerii vestilor bune.
Iti multumesc pentru mesaj si solilor tai le doresc sa umple poenitele cu puritatea lor! 🙂
Gabriela-Elena, aşa i-am şi vrut: mesageri ai bucuriei
Am transmis ghioceilor mesajul tău şi deja au început să alerge peste tot în dorinţa de a umple poeni şi grădini !
Pingback: Septuaginta « Ioan Usca
🙂
aiurea, nu vezi ce-i afara???
🙂
Ghimpele,
Bine ai venit! Mă bucur că ţi-ai lăsat ţepii acasă şi la mine ai venit cu voie bună. M-a amuzat grozav comentariul tău şi reţinând observaţia ta mai mult decât pertinentă am scris altă poezie ca raspuns comentariului tău. Maine o voi pune pe post. Am amânat fiindcă vreau sa fac o fotografie potrivită ideii din poezie.
Încă de aseară, după ce-am vorbit la telefon o oră, două?…mă gândeam la ghioceii tăi, alături de frumoasele tale poezii de primăvară, care să-i însoțească!
Lângă un buchet de primăvară, o felicitare cu aceste versuri:
”Nu e zvon, e-adevărat:
Sigur iarna aplecat.
Noi de aceea înflorim,
Primăvara să vestim
Şi să spunem tuturor,
Că aduce mărţişor,
Şnur alb-roşu răsucit,
Pentru vise de-mplinit.”
care fac fericită pe orice mamă , bunică, femeie, copil, pe oricine!
Mulțumim, Auraș! 🙂
Musai, toate aceste minunate poezii pentru prichindei trebuie adunate intr-o carte frumos colorata! Tare mi-as dori ca peste un an, doi, sa citesc dragului meu nepotel cand va mai creste, poeziile din cartea semnata Aura Georgescu! O zi minunata!
Nea Costache, chiar aşa? Vă promit că in momentul în care îmi va ieşi de sub tipar, am să vă dăruiesc cu mare, mare drag ! Deocamdată trebuie să apară o carte cu versurile mele şi desenele sub semnatura Mirelei Pete, dar probabil va mai trece o luna-două.
Astept cu mare bucurie cartea si sigur, promovarea o vom face noi, toti prietenii dv., pe bloguri! O zi minunata, cu realizari!
Nea Costache, mă copleşiţi. Sunt fericită să ştiu că am prieteni în blogosferă. Pe curând.
Pingback: Minunile bicarbonatului « Ionel băiat bun
Of, dar duca-se odata iarna, spuneam si la mine ca parca si din inspiratie imi sfasie, asa taratoare prin zile reinventate-n calendar…
Teo, când în suflet ai jar şi foc , nu trebuie să-ţi pese de iarnă. Continuă să cânţi cântecele inimii tale şi-ai să vezi că versurile vor curge şuvoi.
Virusverbalis, un dar muzical este întotdeauna primit cu zâmbetul pe buze. Am dansat şi s-a prins a dansa în ring şi primăvara. Ar mai fi stat să te aştepte, dar s-a plictisit şi a plecat, spunând că revine!
Mulţumesc mult.
nu vine 😦 aici ninge de ieri dimineaţă!! ajunge acuşica omătul aproape de genunchi :((
Nici Topârceanu n-ar fi putut să vestească mai frumos primăvara ! Mi-a plăcut nespus de mult.
Bine te-am regăsit, Aura. Da, sunt semnale că ar veni primăvara dulce şi verde, cu toate că pârldalnica de zăpadă îşi mai face de cap, chiar şi prin Bucureşti.
„Nu e zvon, e-adevărat:
Sigur iarna aplecat.
Noi de aceea înflorim,
Primăvara să vestim
Şi să spunem tuturor,
Că aduce mărţişor,
Şnur alb-roşu răsucit,
Pentru vise de-mplinit.”
Poem optimist, cu mult zâmbet şi speranţă cuprinse în el. Mi-au plăcut întotdeauna „vestitorii primăverii”, ca să parafrazez şi simt de fiecare dată o mare energie pozitivă atunci când ne pregătim să ieşim din anotimpul friguros.
Gândurile mele bune, am citit cu plăcere şi cu dor de vreme bună!
Dupa atat frig si ceata si eu m-am plictisit de iarna, mai ales nasul meu e ingrozit ca nu mai vine odata timpul frumos 🙂
Primavara a venit,
Cu o marama peste ramuri,
Si in inimi a inflorit,
O poveste de pe vremuri…
Frumos mesajul dv!
Costang, fii binevenit printre stropide suflet. Te mai aştept