In pădure stropi de ploaie
Cad formând pe jos şuvoaie
Care iau şi duc în vale,
Tot ce întâlnesc în cale.
De sub frunzele căzute
Şi crenguţe de vânt rupte,
S-a ivit o ciupercuţă
Cât aluna de micuţă.
O furnică obosită
S-a oprit pentru-o clipită
Şi s-a rezemat de ea,
Fiindcă ploaia o trântea.
Ce mirată-i furnicuţa
Când vede că ciupercuţa
Dintr-o dată s-a-nălţat!
Oare cum s-a întâmplat?
-Mică eşti şi ne-nvăţată!
(Zice Buha cea-nţeleaptă),
-Tu nu ştii că după ploaie
Cresc ciupercile?O droaie!
Stropi de suflet la vedere 
Bag seama ca furnicuta ta se pregateste de toamna… Multa duiosie, veselie si umor cu final moralizator in versuri curgatoare! Intr-un cuvant, inconfundabila Aura!
Ara, întreg comentariul tău este o măgulitoare apreciere, dar finalul… m-a dat gata!!
Pingback: Israel Kamakawiwoole – o voce de aur | Blogul lui Nea Costache
Ce frumoasă poezia! Sunt sigur că v-aţi gândit şi la o melodie veselă.
Sărut mâna, doamna Aurora! Numai bine! 🙂
Alex, iar mă provoci! Văd eu că ţi-ai pus în gând să mă pui la treabă ! Iţi mulţumesc pentru toate gândurile bune.
Pingback: Sînt tînăr, doamnă… | Ţara vorbelor în vânt
Aurora, are rost sa mai spun ca deja o vad ilustarata? Ei, doar stii asta la fel de bine ca si mine! Te imbratisez! 🙂
Mirela, bineânţeles că nu are rost! Eu deja mi le-am imaginat ! Spor la lucru!!!
Pingback: De taină la poartă | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Vara, muzică şi culoare « Mirela Pete. Blog
Pingback: Floare de soare « Tu1074's Blog
Nu stiu de ce, alaturi de buburuze si licurici, simpla privire a ciupercutelor pare ca ma poarta inapoi in timp, spre taramul copilariei. Si e cel mai frumos zbor cu putinta…
Teo, cea mai dulce evadare este cea în lumea copilăriei, aşa că nu este de mirare că lucrurile care au legătură cu primii ani de viaţă, te poartă în minunatele jocuri ale copilăriei. Deci întinde aripuile gândului şi pentru o infuzie de tinereţe, merită să zbori înapoi, măcar cât citeşti o poezie pentru copii.
Pingback: Serate muzicale în Bucureştii de altădată « Clipe de Cluj
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Două muzee veneţiene « Mirela Pete. Blog
Le mananci ,e-o desfatare
Si sunt pline de savoare..
S-ar parea ca sunt cu stare,
Ca traiesc pa picior mare… :))
Virusel,poftim la masă
Că mâncarea e gustoasă.
Fără mofturi şi fasoane
Ca te-aşez între cucoane.