Roxana, iarna oferă imagini de vis, mai ales când zăpada este inundată de razele soarelui sau în nopţile cu lună plină când zăoada capătă nuanţe argintii, dar tot iarna este cea care ne dă fiori de gheţă, aşa cum s-a întâmplat în zilele cu viscol cumplit.
Nu anotimpurile sau vremea sint urite ,ci noi nu avem dispozitie pentru ele.
Noroc ca fiind multi,exista intotdeauna si din cei carora le place.
Foarte frumoasa poza,
Saru’mina!
Alexandru, eu sunt o mare admiratoare a frumuseţilor iernii, dar in anul acesta m-a cam speriat , dar nu într-atât încât să nu continui să doresc ierni boogate în ninsori.
este frumoasa imaginea 🙂
iti multumesc pentru ganduri, sunt de acord cu tot ce ai scris, si cred in dragostea adevarata,, nu inteleg de ce am dat impresia ca nu cred… :-??
Lavi, fii binevenită . După cum vezi, te-am întâmpinat cu o feerie!
Ai lăsat această impresie, pentru că prin titlu te-ai inclus în categoria „corigenţilor în dragoste”! Ai spus „suntem”, şi în tot articolul foloseşti persoana I-a plural ! Ce se putea deduce?
ah, păi prin corigenţi în dragoste m.am referit la faptul că nu mai ştim să iubim persoanele de lângă noi aşa cum ar trebuie… că aşteptăm prea mult şi dăm prea puţin…
şi folosesc persoana a 1a plural, ca să fie la modul general, aşa m.am obişnuit să scriu…
🙂 dar cred în dragoste, şi cred că fără ea nimic nu ar mai fi la fel, în orice e nevoie de dragoste…
şi mulţumesc pentru primire, am să mai revin 🙂
Lavi, am înţeles exact ce ai vrut să spui, dar nu am fost de acord cu generalizarea. La mine te aştept oricând cu mare drag. Aici ai să găseşti mereu o lume a copiilor. Ei sunt încă sinceri, nespus de sinceri!
Şi în Brăila, câteva clipe, înainte să ne întoarcem la conforul iernii cenuşii 🙂
Mirela, îţi dau dreptate fiindcă şi eu m-am săturat de atâta iarnă, dar zăpada aceasta era atâta de frumoasă în lumina neonului încât nu m-am putut abţine să nu o aduc pe blog!
E cam albastru peisajul tău. Seamănă cu situaţia noastră. Poate, de-aceea am admirat virarea spre albastră atât de intensă. Chiar, ai făcut dintr-un peisaj din realitate, o feerie.
Stropi de suflet la vedere 
Ca-ntr-un vis!
Tury, ai definit exact atmosfera din fotografie!
Imaginea pare ireală! Da, iarna poate fi nu numai frumoasă, ci extraordinară. Cel puțin asta văd în fotografie! Mulțumesc!
O zi minunată!
Roxana, iarna oferă imagini de vis, mai ales când zăpada este inundată de razele soarelui sau în nopţile cu lună plină când zăoada capătă nuanţe argintii, dar tot iarna este cea care ne dă fiori de gheţă, aşa cum s-a întâmplat în zilele cu viscol cumplit.
Pingback: Prietenie « Blog de Tury
Un rece… aprins:). Numai bine!
Robert, da, se poate spune şi aşa fiindcă acel rece luceşte albastru în lumina tuburilor cu neon.
Nu anotimpurile sau vremea sint urite ,ci noi nu avem dispozitie pentru ele.
Noroc ca fiind multi,exista intotdeauna si din cei carora le place.
Foarte frumoasa poza,
Saru’mina!
Alexandru, eu sunt o mare admiratoare a frumuseţilor iernii, dar in anul acesta m-a cam speriat , dar nu într-atât încât să nu continui să doresc ierni boogate în ninsori.
Uau! Ce lumina placuta! 🙂
Diverse, da, lumina aceasta pare ireală şi totuşi nu este un trucaj. Neonul a dat acea luminozitate specială.
E superbă imaginea! Ador iarna, zăpada și albul… Dar parcă e prea mult acum…
Sara, la fel gândesc şi eu !
Un peisaj hibernal deosebit! Happy WW! 🙂
Cristi, este culoarea pe care o dă lumina neonului pe zăpadă în noapte
Din nou se plusează albastrul ce va să vină.
Abbilbal, va veni albastrul cerului senin… albastrul zambilelor cu parfumul lor îmbătător!
Sarut mana cu respect!
Fotografia e superba! Imi place mult, are profunzime si un colorit foarte frumos.
SoriN şi eu am îndrăgit coloritul acestei poze.
O imagine-emblema a echilibrului clasic si a vesniciei naturii.care compune tabloul „fantastic” al noptii de iarna.
Iulisa, frumos ai descris tabloul, la fel de frumos ca şi imaginea.
o iarna bogata si albastra! superba lumina acestei fotografii!
Happy WW, Aurora draga!
Carmen, aşa este , a fost op iarnă bogată în zăpadă prin unele locuri, minunată şi de speriat în acelaşi timp.
Într-adevăr o imagine de basm >)!
Minunată fotografie !!!
Ervin, este lumina zăpezii scăldată în neon!
Da, aici este frumoasa…
Convieţuire, da, ai dreptate, aici este superbă, dar prin unele zone… mai bine să nu ne amintim!
Ia te uită ce ne-am potrivit la … albastru ! 🙂
Frumoasă fotografie !
Să ai o zi bună !
Zina, se pare că avem gusturi asemenea. E … de bine!
Cu adevărat o feerie! Totul se transformă într-o atmosferă de basm!
O zi frumoasă, doamna Aurora! 🙂
Alex, basmul este şi aşa teritoriul meu! Dacă priveşti mai mult, s-ar putea să vezi ieşind de după copaci chiar pe zâna zăpezilor!
Ador serile albastre!
Am o amintire superbă- mi-ai readus-o în clipa de față!
Gina, oare este cineva care să nu fi avut măcar o amintire minunată dintr-o noapte albastră?
Pingback: Dezastru mai mic « Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: În topul ZeList actualizat « Florina Lupa Curaru
Pingback: Un posibil blogroll ar putea fi | Amintiri din filumenie
Pingback: Un posibil blogroll ar putea fi « Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Un posibil blogroll ar putea fi « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Un posibil blogroll ar putea fi
este frumoasa imaginea 🙂
iti multumesc pentru ganduri, sunt de acord cu tot ce ai scris, si cred in dragostea adevarata,, nu inteleg de ce am dat impresia ca nu cred… :-??
Lavi, fii binevenită . După cum vezi, te-am întâmpinat cu o feerie!
Ai lăsat această impresie, pentru că prin titlu te-ai inclus în categoria „corigenţilor în dragoste”! Ai spus „suntem”, şi în tot articolul foloseşti persoana I-a plural ! Ce se putea deduce?
ah, păi prin corigenţi în dragoste m.am referit la faptul că nu mai ştim să iubim persoanele de lângă noi aşa cum ar trebuie… că aşteptăm prea mult şi dăm prea puţin…
şi folosesc persoana a 1a plural, ca să fie la modul general, aşa m.am obişnuit să scriu…
🙂 dar cred în dragoste, şi cred că fără ea nimic nu ar mai fi la fel, în orice e nevoie de dragoste…
şi mulţumesc pentru primire, am să mai revin 🙂
Lavi, am înţeles exact ce ai vrut să spui, dar nu am fost de acord cu generalizarea. La mine te aştept oricând cu mare drag. Aici ai să găseşti mereu o lume a copiilor. Ei sunt încă sinceri, nespus de sinceri!
Şi în Brăila, câteva clipe, înainte să ne întoarcem la conforul iernii cenuşii 🙂
Acuvio, nici la noi iarna nu a fost atât de luminoasă pe cât am prezentat-o… doar situaţia de fapt, a fost chiar mai albastră decât imaginea!.
In poză e feerie, ai dreptate. Dar parcă nu mai mă pot bucura de iarnă…Până la anul! Dar poza e superbă, fără îndoială. Imbrăţişări cu miile!
Mirela, îţi dau dreptate fiindcă şi eu m-am săturat de atâta iarnă, dar zăpada aceasta era atâta de frumoasă în lumina neonului încât nu m-am putut abţine să nu o aduc pe blog!
Pingback: Parfumul Poveștii Parfumate. Sau când povestea împlinește un an « Mirela Pete. Blog
Pingback: Scrie, amuză-te, votează și vei fi premiat! Concurs de satiră | Grupul "porcilor abjecti"
Pingback: Parfumul unui poem. Les Fleurs du Mal « Mirela Pete. Blog
E cam albastru peisajul tău. Seamănă cu situaţia noastră. Poate, de-aceea am admirat virarea spre albastră atât de intensă. Chiar, ai făcut dintr-un peisaj din realitate, o feerie.
Feeria unui vis cald de iarna! Superb.
Pingback: RETETE CULINARE - PAINE DE CASA 3 - » Zinnaida