Doică de ocazie- Miercurea fără cuvinte

Publicat pe de
Doică de ocazie

Doică de ocazie

Nu eu am făcut poza, este dintr-un pps nesemnat, dar vroiam să o vadă şi Carmen, pe blogul căreia veţi găsi detalii despre cum se tace în miercurea fără cuvinte.

62 de gânduri despre „Doică de ocazie- Miercurea fără cuvinte”

  3. :)) Faina de tot imaginea! Am venit adusa si putin mirata de ce e titlul „Miercurea fara cuvinte” 🙂
    Eu voi posta abia maine 🙂
    Dar sa stii ca e bine si azi 🙂
    O seara placuta!

    Răspunde ↓

      • Ea invata cand doarme…atunci arata blanda ca o mielusica!!In vis e mater dolorosa care hraneste toate jivinele pamantului.
        Cand se trezeste e nedumerita si suparata cum a putut ea sa fie asa darnica,si se repede la mancare ca sa recupereze ce a pierdut in vis.

      • Sper să nu aibă şi coşmaruri şi să se trezească devastându-mi cămara!!
        Au sosit la ora 9 aşa cum eram pregăîtită. Nu am cuvinte să-ţi descriu cum a fost întâlnirea! Mi s-a aruncat în braţe cu aşa viteză încât am căzut pe pat cu ea cu tot. Se învârtea ca un titirez care uită să se mai oprească , miao-cântând o melodie care nu semăna a nimic în timp ce bietul Serafim sta cuminte pe prag şi nu îndrăznea să zică nici miau. In cele din urmă explozia de bucurie s-a mai atenuat şi a trecut la probleme mai realiste: unde e peştele? A fost prima întrebare. Iar când i-am condus la peşte ai fi crezut că nu au mâncat de o lună. Serafim a dat să spună o rugăciune, dar când i-a dat Andaluza o labă peste bot, am tăcut bietul de el, dar am avut impresia că şi-a inghiţit un dinte. Am încercat să-i reproşez Andaluzei dar mi-a răspuns foarte autoritar şi acuzator: „Nu vezi că silfidul acesta vrea să mă ţină nemâncată şi să se strice peştele de atâtea priviri focoase ?” Şi s-a repezit cu atâta nesaţ încât în următoarele mninute luând de coadă ceea ce a mai rămas din peşte- adică scheletul, m-a întrebat de fapt când îi dau şi ei peşte, de parcă până atunci ar fi mâncat spanac, şi a aruncat scheletul la picioarele bietului Serafim îndemnându-l:”linge şi tu sfrijitule!”. Am rămas uluită de asemenea maniere noi. Şi ziceai că este îndrăgostită de Serafim. Bineânţeles cîă le-am mai adus peşte , au mâncat şi acum sunt în hambar la somn. Cred că ţi-i trimit curând înapoi, dacă continuă să se poarte aşa.

      • Doamne..sa stii ca acela nu e Serafim!!!!
        1)Ea nu vorbeste cu el astfel,e chiar amorezata de el!
        2)Serafim nu e sfrijilit,chiar daca tine post uneori(mai putin la peste)
        3)Vezi ca Serafim e alb ca neaua si cu blana pufoasa!
        Asadar tare mi ca s-au certat pe drum ,si a dus-o capul sa-l inlocuiasca cu vreo mata hamesita ,invatand-o ce sa faca,cum sa joace teatru ca sa se pricopseasca cu niscai peste.Asta de teama ca fara el ai fi pedepsit-o.
        Asadar fa ancheta si vezi despre ce e vorba.
        Cu siguranta nu-i el!

      • Bine că mi-ai spus. Ai avut dreptate. Nu era Serafim! Fapt pentru care pe el l-am dat afară din casă, iar Andaluzei i-am spus că în 24 de ore să-şi facă bagajul şi să plece înapoi la tine. Acum se smiorlăieşte de mama focului şi spune că nu a fost decât vorba de o faptă bună şi anume să hrănească acel vagabond sfrijit. A recunoscut că pe Serafim la încuiat la tine în atelier, aşa ca să facă o glumă, dar eu nu ştiu ce fel de glume sunt astea şi ce fel ai educat-o cât a stat la tine, că mie deja mi-a scos peri albi. Mi-a cerut voie să picteze ca să-şi verse amarul şi am observat că ţi-a şparlit trusa, fiindcă sunt iniţialele tale pe cutie. Nu i-am dat voie bineânţeles. Este pedepsită. Am trimis-o în pod să prindă şoareci dacă vrea să mănânce că altceva nu-i dau. Tot speră că o să-mi treacă fiindcă uitându-mă părintr-o crăpătură, am observat că scrie invitaţii pentru nu ştiu ce serată la care visează!!!! Zice ceva de o orchjestră de suflători, danms… antren… ! Poftim! şi eu zic că e pedepsită!

      • Cum sa-l inchida cand i-am condus pe amandoi la gara,si i-am suit chiar in vagon!?Ti-am mai spus ca il adora pe Serafim,doar ca ceva s-a intamplat pe drum.

      • Am aflat adevărul! S-au certat pe drum, dar şi-au trimis mesaje de împăcare şi mâine vine şi Serafim, iar sfrijitul de intrus s-a ales cu o porţie de peşte nesperată şi bilet de voie de la mine să vină de câte ori îi este foame. S-a rezolvat.

  15. Pingback: Miercurea. Fără cuvinte. | Gabriela Savitsky

  17. Auraș, am ajuns la tine (da, între timp am și vorbit!) și-mi place la nebunie poza, să știi. Mie îmi amintește de felicitările de Paști, de odiniooară. Erau frumoase, nostalgice și pline de emoție. Să ai o zi ca-n povești! 🙂

    Răspunde ↓

  19. Pingback: CAINI SI PISICI 1 - Cearta - J.K.Jerome - Povestiri de lecturi școlare

  20. Pingback: Parfumul primei întâlniri « Mirela Pete. Blog

  21. Cainii sunt doici bune pentru multe animale domestice, ba chiar si pentru copii.
    Am vazut un reportaj pe National Geographic. Un tip ingrijea pui de animale salbatice cu ajutorul cainelui din dotare, care era receptiv la nevoile acelor pui. Impresionant.

    Răspunde ↓

    • Sunt atitudini ale animalelor care chiar reuşesc să dea lecţii oamenilor: mă gândesc la cum ştie un câine să fie prieten, la vrednicia albinelor, la eforturile furnicilor, la zbporul în formaţie al gâştelor… şi câte nu ar fi de spus!

      Răspunde ↓

  23. Pingback: Ce-ar fi poveștile fără ilustrații?! « Mirela Pete. Blog

  26. Pingback: În drum spre Vrhnika, Slovenia « Mirela Pete. Blog

  28. Pingback: Să mai reflectăm: Aşteptând şoferul

  29. Pingback: Reflectez: Şi o fantomă | Ulise al II-lea cel Ocoş

  30. Pingback: Bărbat de bărbat

  31. Pingback: Probleme de trafic | Ulise al II-lea cel Ocoş

  32. Pingback: Turdeancă aşteptând | Florina Lupa Curaru

  33. Pingback: Turdeancă mergând | Florina Lupa Curaru

Lasă un comentariu