51 de gânduri despre „Vis de vacanţă – Miercurea fără cuvinte”
Aurora draga, acolo vreau sa ma duci si pe mine când ne-om întâlni, te rog 🙂 Ador susurul paraiaselor, mirosul puternic al ierburilor si racoarea padurii… O fotografie superba! Te pup. Noapte buna!
Mă alătur grupului și dacă o fi să fie, va fi cea mai frumoasă vacanță, mai ales că va fi la înălțime! Sper că mă primiți alături de voi, dragele mele! 🙂
Mirela, de ce n-am putea visa frumos? Nu planificările, ci hazardul hotăreşte de cele mai multe ori, important este să fim sănătoşi!
frumos vis imaginea asta mai ales ca e atat de vara in fotografia ta 🙂
happy ww!
Casa ta de la mare înălțime, draga mea Auraș…Să vină o vară strașnică, să avem timp, sănătate și să urcăm acolo, să simt odată aerul pe care mi l-ai descris atât de bine încât l-am aspirat cu nesaț din vorbele tale. Iar acum, mă prefac că-i vară și că sunt alături de tine, lângă pădurea fermecată. Cele mai dragi gânduri! 🙂
Mirela, „iarna-ici, vara-i departe”.Se simte din cuvintele tale dorul de vacanţă şi nu mă mir, fiindcă şi eu când este vorba de excursii, dar mai ales de munte, vorbesc cu exaltare ca şi cum aş fi în paradis.Pădurea fermecat… da, este într-adevăr fermecată. Când ajung în pădure, e ca şi cum aş bea apă din butoiul cu apă vie!
o,superb!
in vara aceasta vreau sa-i duc pe cei mici intr-o mini-vacanta cu cortul pe marginea unui rau – cred ca le va place la nebunie! sunt mari amatori de aventura :)))
asa ma gandesc si eu
mie imi placeau toate taberele la munte, excursiile/vacantele cu parintii tot la munte asa ca sunt convinsa ca si la ei va fi la fel
Antoaneta, copiii sunt fericiţi atunci când descoperă locuri diferite de cele cu care sunt obişnuiţi, iar dacă incepi să le arăţi scorbura în care a stat ascunsă vulpea să mănânce peştele, sau copacul pe care l-a strâmbat Strâmbă lemne, pădurea în care stăpân era uriaşul Periferigerileri mini… succesul escapadei este sută-n sută asigurat!!!
foarte frumos locul in care v-ati pozat, ca dintr-o poveste
tu ai rimele-n camara?
ai si-n casa, ai si-afara
si in pod si in subsol
marchiza, dulapuri, hol
in garaj, prin buzunare
uscate incet la soare
ca fructele la bunici
pe cand eram noi mai mici!
🙂
Cum-necum ai nimerit!
Oare te-ai dezmeticit?
Sau să cred că ai ghicit?
Tot ce-ai nominalizat
Are rime la păstrat.
Ce mai!
Rimele sunt peste tot
Chiar şi la căţel pe bot!
ca „femeia e poeta”
stie orice pamantean
are rimele-n poseta
innoite an de an!
daca ma gandesc nitel
rima iese din… rimel! 🙂
Ce să-ţi spun despre rimel?
Nu-l folosesc nici de fel!
Am altă sursă importantă
Pentru rime avizată.
Ia priveşte mai atent
Cascada ce curge-alert
Cum îmi dă rime de zor,
Fiindcă ea mi-e furnizor!
oo, sunt rime naturale?
bio? extra? fara sare?
o-ntrebare sugubeata:
merele se vand la piata
doar daca sunt viermuite
(semn clar ca n-au fost stropite)
asadar rimele tale
ce semn au ca-s… naturale??? 🙂
Ştim că rima-i monorimă,
Că este încrucișată
Mai e şi îmbrățișată
Şi-o găsim şi-mperecheată!
Despre rima naturală…
Cred c-ai scos-o acum din oală!
Şi de crezi că nu e bună
Demonstrează că-i ne-bună!
E şi bio şi fără sare…
Te poftesc la degustare!
Cui nu-i place ce făcui
Să-şi mai pună pofta-n cui!
Vis de vacanta de vara… 🙂 pitoreasca imagine, cine-i superba doamna de la cascada?… 😉 iubesc muntii din totdeauna, Carpatii Meridionali seamana enorm cu Pirineii franco-spanioli, tot muntii tineri… Sanatate si inspiratie! 🙂
Melanie, m-ai făcut să merg pe postare să văd ce imagine cu doamnă superbă am pus şi m-am liniştit. Cred că ai văzut altă poză, fiindcă lângă cascada din poză sunt eu în vara trecută. In sinea mea gândesc că nimeni nu poate iubi munţii mai mult decât mine!!!! Mulţam de urare. Imbrăţişări de la distanţă!
Wow! Simt miros de vara!
De unde ai stiut ca si eu iubesc vara? Frumos, m-a vrajit vegetatia bogata dar si izvorul… Abia astept sa treaca iarna.
O seara buna in continuare iti doresc!
Imi plac mult caderile de apa in cascada…intotdeauna m-au fascinat.Cunosc sentimentul din imagine,de cate ori am lenevit contempland natura pe langa asemenea izvoare de munte.!…ce-i drept ,a fost candva in vremuri mai bune,de ceva ani buni incoace m-am cam certat cu muntele.
Darius, sunt locurile cele mai agreate de mine şi nu cred că vreodată am să-mi schimb preferinţa. Chiar dacă nu escaladez munţii ca altădată, îi privesc înm mărteţia lor şio tot consider cel mai fascinant loc! Trebuie să te împac cu muntele! Am s-o aduc pe Andaluza să-ţi dea concert în fiecare zi pe câte un pisc. Ce zici? Te-am convins?
Excelent! Abia aştept să văd zânele răspândindu-se în lume ! Cred că ele au făcut o vrajă ca să apară o dată cu primăvara! Bagheta lor va face cu siguranţă ghioceii să înflorească!Cu drag răspund.
Avem-n-avem, trebuie să aşteptăm că nu avem încotro , dar se pare că tot mai mulţi sunt cei care abia aşteaptă să vină vara! Când eram copil ştiu că cea mai aşteptată era prima ninsoare, dar … zăpezile de altădată erau altfel! Zăpada era tot albă, dar ningea frumos mereu şi muuuult! Iernile erau delimitate : începea în decembrie se termina cu prima zi a lunii martie. Primăvara şi toamna eram nevoiţi să purtăm pardesie. Acum de la cojoc trecem la costumul de baie! Avem două anotimpuri: iarna şi vară!
Stropi de suflet la vedere 
Aurora draga, acolo vreau sa ma duci si pe mine când ne-om întâlni, te rog 🙂 Ador susurul paraiaselor, mirosul puternic al ierburilor si racoarea padurii… O fotografie superba! Te pup. Noapte buna!
Carmen, da, te-oi duce, dar să nu mai vii cu ploile şi cu frigul după tine, ca în vara ce a trecut!!!!!! Te pup şi eu!
Mă alătur grupului și dacă o fi să fie, va fi cea mai frumoasă vacanță, mai ales că va fi la înălțime! Sper că mă primiți alături de voi, dragele mele! 🙂
Mirela, de ce n-am putea visa frumos? Nu planificările, ci hazardul hotăreşte de cele mai multe ori, important este să fim sănătoşi!
frumos vis imaginea asta mai ales ca e atat de vara in fotografia ta 🙂
happy ww!
Pandhora, pe cât alerg acum să iau soba în braţe, atât alerg vara spre răcoarea munţilor!happy ww!
🙂 ha, te cred,zău că te cred !!!
Tot prin astfel de locuri mă visez și eu !
Tare frumoase sunt acele fotografii și acele meleaguri !
Ervin, aşa este. Abia aştept să vină vara!
Aaa, chiar ca acum e un vis ! Sa te afli, in plina vara, pe malul unui rau, in padure… Mai avem de așteptat, Aurora !
Happy WW !
Pingback: MFC 5 « Ioan Usca
Casa ta de la mare înălțime, draga mea Auraș…Să vină o vară strașnică, să avem timp, sănătate și să urcăm acolo, să simt odată aerul pe care mi l-ai descris atât de bine încât l-am aspirat cu nesaț din vorbele tale. Iar acum, mă prefac că-i vară și că sunt alături de tine, lângă pădurea fermecată. Cele mai dragi gânduri! 🙂
Mirela, „iarna-ici, vara-i departe”.Se simte din cuvintele tale dorul de vacanţă şi nu mă mir, fiindcă şi eu când este vorba de excursii, dar mai ales de munte, vorbesc cu exaltare ca şi cum aş fi în paradis.Pădurea fermecat… da, este într-adevăr fermecată. Când ajung în pădure, e ca şi cum aş bea apă din butoiul cu apă vie!
E tare frumos la voi.
Multumesc de aduceri aminte!
Sa vina varaaaa!
Alexandru, amintirile sunt de natură să doresc a le retrăi. Este minunat în acel loc!
Izvorasi cu apa rece..
Foarte faina fotografia!
Happy WW!
Minnie, şi cât de rece şi bună … vara!
o,superb!
in vara aceasta vreau sa-i duc pe cei mici intr-o mini-vacanta cu cortul pe marginea unui rau – cred ca le va place la nebunie! sunt mari amatori de aventura :)))
Antoaneta, ar fi cea mai plăcută experienţă pentru ei!!!
asa ma gandesc si eu
mie imi placeau toate taberele la munte, excursiile/vacantele cu parintii tot la munte asa ca sunt convinsa ca si la ei va fi la fel
Antoaneta, copiii sunt fericiţi atunci când descoperă locuri diferite de cele cu care sunt obişnuiţi, iar dacă incepi să le arăţi scorbura în care a stat ascunsă vulpea să mănânce peştele, sau copacul pe care l-a strâmbat Strâmbă lemne, pădurea în care stăpân era uriaşul Periferigerileri mini… succesul escapadei este sută-n sută asigurat!!!
foarte frumos locul in care v-ati pozat, ca dintr-o poveste
Carmen, locul este într-adevăr de poveste. In zona aceea, este locul care îmi place cel mai mult!
🙂 ce de stropi!
nu ma mir ca langa tine
si cascada face rime!
Aşa este, ai dreptate
Din zori şi până în noapte
Cascada-mi trimite şoapte
În rime împerecheate !
Ba (aşa cum spui şi tu)
Tot ce umple pământu,
Când se-apropie de mine,
Nu vorbesc decât în rime:
Apele îmi susură
Căţeii se gudură
Urşii mormăie uşor
Toţi în rime cu umor!
Şi de vrei să scrii cu spor
Iaca-ţi dau eu ajutor
Şi-ţi ofer vreo două kile
Cu rime, dragă Vasile!
tu ai rimele-n camara?
ai si-n casa, ai si-afara
si in pod si in subsol
marchiza, dulapuri, hol
in garaj, prin buzunare
uscate incet la soare
ca fructele la bunici
pe cand eram noi mai mici!
🙂
Cum-necum ai nimerit!
Oare te-ai dezmeticit?
Sau să cred că ai ghicit?
Tot ce-ai nominalizat
Are rime la păstrat.
Ce mai!
Rimele sunt peste tot
Chiar şi la căţel pe bot!
ca „femeia e poeta”
stie orice pamantean
are rimele-n poseta
innoite an de an!
daca ma gandesc nitel
rima iese din… rimel! 🙂
Ce să-ţi spun despre rimel?
Nu-l folosesc nici de fel!
Am altă sursă importantă
Pentru rime avizată.
Ia priveşte mai atent
Cascada ce curge-alert
Cum îmi dă rime de zor,
Fiindcă ea mi-e furnizor!
oo, sunt rime naturale?
bio? extra? fara sare?
o-ntrebare sugubeata:
merele se vand la piata
doar daca sunt viermuite
(semn clar ca n-au fost stropite)
asadar rimele tale
ce semn au ca-s… naturale??? 🙂
Ştim că rima-i monorimă,
Că este încrucișată
Mai e şi îmbrățișată
Şi-o găsim şi-mperecheată!
Despre rima naturală…
Cred c-ai scos-o acum din oală!
Şi de crezi că nu e bună
Demonstrează că-i ne-bună!
E şi bio şi fără sare…
Te poftesc la degustare!
Cui nu-i place ce făcui
Să-şi mai pună pofta-n cui!
Vis de vacanta de vara… 🙂 pitoreasca imagine, cine-i superba doamna de la cascada?… 😉 iubesc muntii din totdeauna, Carpatii Meridionali seamana enorm cu Pirineii franco-spanioli, tot muntii tineri… Sanatate si inspiratie! 🙂
Melanie, m-ai făcut să merg pe postare să văd ce imagine cu doamnă superbă am pus şi m-am liniştit. Cred că ai văzut altă poză, fiindcă lângă cascada din poză sunt eu în vara trecută. In sinea mea gândesc că nimeni nu poate iubi munţii mai mult decât mine!!!! Mulţam de urare. Imbrăţişări de la distanţă!
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ•.¸¸.•.¸.•♪♫.•´Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¯`•.Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¸.•♪♫..
.(ړײ)«
▓ ((¸¸.•´ ¸.•´.-✿
..╝╚ …✿. ✿….✿
Cu zâmbet larg primesc darurile tale , florile şi muzica!
Wow! Simt miros de vara!
De unde ai stiut ca si eu iubesc vara? Frumos, m-a vrajit vegetatia bogata dar si izvorul… Abia astept sa treaca iarna.
O seara buna in continuare iti doresc!
Imi plac mult caderile de apa in cascada…intotdeauna m-au fascinat.Cunosc sentimentul din imagine,de cate ori am lenevit contempland natura pe langa asemenea izvoare de munte.!…ce-i drept ,a fost candva in vremuri mai bune,de ceva ani buni incoace m-am cam certat cu muntele.
Darius, sunt locurile cele mai agreate de mine şi nu cred că vreodată am să-mi schimb preferinţa. Chiar dacă nu escaladez munţii ca altădată, îi privesc înm mărteţia lor şio tot consider cel mai fascinant loc! Trebuie să te împac cu muntele! Am s-o aduc pe Andaluza să-ţi dea concert în fiecare zi pe câte un pisc. Ce zici? Te-am convins?
Numai daca o aduce cu ea pe MM!
Darius, facem târgul! Andaluza începe repetiţiile!
Ce peisaj! Ce frumoasa e lumea, numai ca noi n-avem ochi s-o vedem.
Ochi am avea noi s-o vedem, cu timpul disponibil excursiilor şi cu partea materială care să permită excursii oriunde şi oricând, stăm mai prost!
Nu-i bai. Ai vazut o data, ai simtit o data, apoi ti-a ramas in suflet. Acolo nimic nu se pierde. 🙂
Ai dreptate!
Am trecut doar să te salut, draga mea Auraș! Am vești despre carte…încă puțin și , uh, cred că zânele vor vrăji livezile! Îmbrățișări! 🙂
Excelent! Abia aştept să văd zânele răspândindu-se în lume ! Cred că ele au făcut o vrajă ca să apară o dată cu primăvara! Bagheta lor va face cu siguranţă ghioceii să înflorească!Cu drag răspund.
frumos vis!…lasa, vine ea vara!
Aşa mă gândesc şi eu! AMR.. februarie, martie, aprilie, mai…. gataaaaa! La munte!
Ooooo! Ce frumos! Păi cum să nu visăm la astfel de drumeţii, în locurile frumoase, din natură?
Doar puţintică răbdare şi vine ea vara! 😀
Avem-n-avem, trebuie să aşteptăm că nu avem încotro , dar se pare că tot mai mulţi sunt cei care abia aşteaptă să vină vara! Când eram copil ştiu că cea mai aşteptată era prima ninsoare, dar … zăpezile de altădată erau altfel! Zăpada era tot albă, dar ningea frumos mereu şi muuuult! Iernile erau delimitate : începea în decembrie se termina cu prima zi a lunii martie. Primăvara şi toamna eram nevoiţi să purtăm pardesie. Acum de la cojoc trecem la costumul de baie! Avem două anotimpuri: iarna şi vară!
ce peisaj magnific!!!!
aş vrea să fiu acum acolo…. 😀
Mai aşteaptă puţin să se facă vară şi te iau cu mine!