Un pisoi şi-un iepuraş…

pisi 2

 

 

 

 

 

Intr-o bună dimineaţă
Pisoiaşul Nătăfleaţă
Miorlăia cu disperare
Speriat de-o „arătare”!

Merg să văd imediat
Ce fiară l-a-nfricoşat
Şi când văd m-apucă râsul!
Tremurând mai rău ca dânsul,

Era un biet iepuraş
Speriat de…pisoiaş!
I-am pus unul lângă altul
Să le treacă tremuratul

Dar când s-au văzut de-aproape
Au căzut de râs pe spate
Şi fiindc-amândoi sunt mici
Au devenit buni amici !
pisic

 

 

 

 

 

Dar nu erau singurii prieteni neobişnuiţi! Ia priviţi mai jos ce frumuseţe de „pereche!”:

pisi 3

pisi 5

Anunțuri

39 de gânduri despre „Un pisoi şi-un iepuraş…

  1. Sunt o mare iubitoare de animale, iar această poezie este ca o picătură dulce ce te face să zâmbeşti şi să iubeşti mai mult fiecare vietate. Versul tău curge atât de fermecător că va genera puternice sentimente asupra copilaşilor, desigur dintre cele mai alese!

    • „Picătură dulce” … m-a făcut şi pe mine să zâmbesc măgulită de frumuseţea expresiei pe care ai folosit-o dar şi de generozitatea aprecierii tale. Sper ca şi micuţii să fie atraşi deopotrivă de iamgine şi de vers!

    • Sunt tare, tare drăgălaşi! Noi am avut cândva mulţi iepuraşi de casă, iniţial cu gândul de a-i consuma, numai că a fost imposibil să putem sacrifica vreodată vreunul ! I-am dăruit unei şcoli fiindcă pe vremurile acelea şcolile aveau un „colţ viu” şi copiii participau direct la îngrijirea lor. Au avut numai de învăţat din asta !

      • E minunat ce spui!!!
        Andaluza, si ea ii iubeste cica de cand cu poezia si aceste imagini.Tot se miorlaie acum ca vrea si ea in poza alaturi de iepurasi,cat mai multi,dar nu asa,,, ca intre doi amici,,vrea arc de triumf cu ea ridicata solemn si gratios de asemeni tupi cavaleri dolofani si aratosi ,precum divele dansului de odinioara la Hollywood!
        Deja se vede pe copertile editate de cei de la „Animal Planet”!

      • Ce să spun! Trimite-o la cooafor să-şi aranjeze blana ! Dar la pretenţiile ei, trebuie să-i angajăm o echipă de stilişti şi am înţeles de la Serafim că-i vrea numai de la Paris!Cât despre iepuraşi dolofani… ea vrea numai rasa „uriaşul german” şi „albastru vienez” că tuşeşte dacă este rasă autohtonă! Şi nu vrea oricum. Tot de la Serafim ştiu că vrea ca eu să adun cât mai mulţi iepuraşi iar ea să şi-i aleagă într-un adevărat casting, aşa că te invit să asişti!

      • Mai mult ,cum rau de inaltime stii prea bine ca nu are,viseaza astfel chiar la „Coloana Infinitului”..doar stii ca vrea sa ajunga pe luna!
        A citit ea undeva ca sunt atati iepuri in lume ca ajungi de-i pui gramada pe verticala pana pe Marte chiar!!!
        I-am spus ca iepurii au teama de inaltime si a oftat bineinteles tare dezamagita.

      • Acum chiar râd fiindcă mi-o imaginez escaladând „Coloana infinitului” echipată ca un alpinist şi confundându-şi coada cu chingile de susţinere, miorlăind cât să sune toată valea Jiului!

      • Nu conteaza rasa,ca-i moseste si descanta ea torcand ,de se fac mari cat vitelul,ba ii si albastreste imediat …ce, ai uitat de perioada ei albastra cand abia am convins-o sa-si lase doar coada albastra?Si nu orice albastru,ci un albastru pretios de cobalt despre care aflu recent ca are efecte deosebite in activarea unor chacre.Asadar, asta era motivul!…ce look avangardist,arta…vezi sa nu o calci pe coada ,ca cine stie ce minunatii declanseaza!

      • Ba am s-o calc pe coadă şi am să spun „pardon” ! Poate o mai aduc cu labele pe Pământ! Prea şi-a luat nasul la purtare iar noi îi cântăm în strună! Bietul Serafim nici nu mai este băgat în seamă din cauza ei şi amărâtul şi-a tocit labele mângâind-o şi alegându-i oasele de la toţi peştii pe care i-a îndopat. Spune-i că dacă vrea să fie atrăgătoare să treacă la cura de slăbire! Nu are voie decât şoareci slabi şi peşte mic de baltă cu multe oase pentru deficitul de calciu pe care s-ar putea să-l aibă de când mănâncă numai delicatese!

  2. mi-nu-nat, Aurora… stii c-ador animalutele, mai ales când devin amici-amice… vive la différence! 🙂 sanatate si-o duminica senina, afar’ si-n suflet… cu drag…<3
    * * *
    P.S.-N.B. ma bucur c-ai "varuit" blogu'-n alb: e luminos si (mai) solar… 🙂 bonne continuation!

    • Ce-mi place cum ai definit schimbarea de pe blogul meu! Da am „văruit” şi urmează să şi îl şi tapetez! dar nu eu sunt „zugravul” şi mai este de lucru! Cineva cu suflet mare se ocupă de treaba asta, fiindcă eu din păcate sunt total atehnică!

  3. Dacă un pisoi și un iepuraș pot fi prieteni, oamenii de ce n-ar fi ? O întrebare ce decurge firesc din versurile tale atât de plăcute, dar și pline de învățăminte.
    Să ai zile frumoase, Aurora !

    • O! Zina, animalele se ghidează după instincte care nu greşesc niciodată când este vorba de bine şi rău! In schimb, oamenii gândesc, socotesc, fac calcule şi nu întotdeauna pe o cale constructivă, iar în ultimul timp egoismul este atitudinea de top în cadrul societăţii. Mă bucură prezenţa ta!

  4. Sărut mâna, doamna Aurora! Ce frumoasă şi amuzantă poezie! Mi-am amintit că am avut în curtea părinţilor un căţel şi un pisoi care au păţit exact ca în poezie, fiind speriaţi rău unul de altul. Pe urmă au devenit cei mai buni prieteni.
    Să aveţi o duminică minunată. Şi mulţumim pentru poezia dăruită Sarei. 🙂

    • Pentru mine demult nu mai este ceva neobişnuit prietenia dintre câine şi pisică pentru că de mulţi ani pisicile şi câinii mei mânâncă laolaltă! Nu de aceeaşi prietenie se bucură eventualele animale străine care ar îndrăzni să le încalce teritoriul . Tot ce este dincolo de gard riscă să fie sfâşiat dacă cumva calcă un cm din curte!

  5. într-o noapte, pe sub pat,
    două umbre stau la sfat.

    -Auzi tu, îi zic în față!
    De ce îs eu Nătăfleață?
    Am gheare ca Pardaillan
    și mustăți din neam în neam,
    auzii că în vechime
    un văr a purtat chiar cizme
    și zău, nu m-ai speriat
    ci eu doar m-am eschivat!
    Mușchii de mi-i încordam
    prin noroi te tăvăleam!

    -Nici eu nu sunt mulțumit,
    ba sunt tare necăjit!
    Cum, eu sunt „biet” iepuraș?
    Zbor ca vântul pe imaș
    sar ca mingea, mă rotesc,
    dacă vreau… nu mă opresc!
    Și de tine… nu mi-e frică!
    Ce, ești vulpe? Ești pisică!
    Dacă mă gândesc nițel,
    avem blana cam la fel!
    Mâine-i zic: cucoană, stai!
    Nu sunt „biet”, sunt „ditamai”.

    M-am mișcat și am tușit.
    Eroii-au încremenit!!!

    • După război (şi-i vorbă adevărată)
      O groază de viteji s-arată!
      Păi mie-mi spui de Nătăfleaţă
      Ce fricos şi minte creaţă
      Are-n orice dimineaţă?
      Ce am spus e-adevărat
      Fiindc-aşa s-a întâmplat!
      Iar Ţup-ŢUP – nu-i un secret –
      Că o fi el săltăreţ,
      Dar fricos ca el nu-i altul
      Şi-o ştie bine tot statul!
      Singur spui: „când am tuşit
      Eroii-au încremenit!”
      Ce să spun? Ca avocat
      Azi procesul ai ratat!

      • Eu procesul am ratat?
        Never nu s-a intamplat!
        Eu la bara nu-mi rup lancea,
        Mi se spune Delavrancea!

        iar Tup-Tup si Natafleata
        ias manca fara dulceata,
        dimineata, doar cu-n strop…
        de-Aurora si noroc! 🙂

      • Nu bate cu pumnu-n piept!
        Recunoaşte c-am spus drept!
        Despre pofta-ţi culinară
        O găsesc totuşi bizară
        Ba te şi compătimesc
        Dacă stau să mă gândesc
        C-ai să mesteci fix o lună!
        Aurora-i cam bătrână!
        Şi noroc… chiar ai nevoie
        Ca să nu-ţi rupi dinţi-n două!

      • Aurora nu-i bătrână,
        Aurora-i cea mai bună
        Face dulceață din rime
        Numai bine-o-ntinzi pe pâine!!! 🙂

        Iar faptul că sunt cel mai tare
        după război, nu-i o-ntâmplare!
        eu toate le fac foarte bine
        fiindcă toate le fac… mâine!

      • Adevăr că fac dulceaţă
        Chiar din rime, că n-am greaţă
        Dar printr-o pură-ntâmplare
        Mai scap şi rime amare ,
        Deci gândeşte şi socoate
        Când o-ntinzi pe pâine, frate!
        La război, ca la război
        Poţi să dai şi îanapoi
        Chiar de mâine, poţi să ceri
        Să le faci pe toate… ieri!

      • Chiar beau ceai de izmă creaţă
        In această dimineaţă
        Şi te invit şi pe tine
        Să îl bei şi tu cu mine!
        Ba mai stă şi de-o parolă
        Şi schimbăm o rimă-două!

  6. Ce minunăție ai tu aici și eu abia acum m-am eliberat de prima jumătate aglomoerată a zilei, dar cu atât mai bine îmi cade acum oaza aceasta de frumos. Poezia farmecă pe oricine, iar imaginile, sunt delicioase, astea da surse de inspirație. gata, promit să-mi fac timp! Te îmbrățișez și îți urez o zi cu multe, multe, multe bucurii! 🙂

    • Erau atât de frumoase imaginile încât nu m-am putut hotărî pe care din ele să las! Aşa-i! Cum să nu te inspire???!!! In ce priveşte versurile, sper să fie şi pe placul copiilor. Ştiu cât eşti de aglomerată şi-ţi urez spor la lucru cu … efect benefic major în buzunar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s