Pleacă iarna din zăvoi
Călare pe măturoi
Târând zdreanţă-n urma sa,
Zăpada şi vremea rea.
Ţopăind într-un picior
Vine chicotind de zor
Ghiocelul bucuros
Că a dat cojocul jos.
Pune degetele-n gură
Şi cu o fluerătură
Îi aduce-n pas vioi
Pe toţi fraţii, în zăvoi.
Vin şi flori şi fluturaşi,
Gâze, păsări, iepuraşi
Şi-ntr-o clipă veselia
A cuprins toată câmpia!
Imaginea aceasta pe care am întâlnit-o pe un blog-prieten http://creativplace.blogspot.ro/2014/02/din-lumea-necuvantatoarelor.html mi-a inspirat această poezioară:
Miauuu, ce-ai păţit căţelule
De-mi arăţi măselele?
Eşti aşa de supărat,
C-aproape m-ai speriat!
Hai mai bine în duet
Să dăm chiar acum concert:
Tu ham-ham ca un tenor
Eu mi-au-miau în do minor
Şi de-mi cânţi o canţonetă
Am să fac şi-o piruetă!
Nici măcar nu bănueşti
Ce rapid te-nveseleşti!
Împăcarea, bucuria
Iţi aduce armonia.
Veselia-ntinereşte
Tristeţea te-mbătrâneşte!
Intr-o bună dimineaţă
Pisoiaşul Nătăfleaţă
Miorlăia cu disperare
Speriat de-o „arătare”!
Merg să văd imediat
Ce fiară l-a-nfricoşat
Şi când văd m-apucă râsul!
Tremurând mai rău ca dânsul,
Era un biet iepuraş
Speriat de…pisoiaş!
I-am pus unul lângă altul
Să le treacă tremuratul
Dar când s-au văzut de-aproape
Au căzut de râs pe spate
Şi fiindc-amândoi sunt mici
Au devenit buni amici !
Dar nu erau singurii prieteni neobişnuiţi! Ia priviţi mai jos ce frumuseţe de „pereche!”:
FURIOSUL
– Ce e? Ce e? – Ce să fie?
– Gigel vrea o jucărie
Şi-n loc să ceară frumos,
El se poartă scandalos!
Ţipă-ntr-una furios
Tăvâlindu-se pe jos,
De parcă l-au atacat
Puricii la el în pat.
-Ce urât – spun toţi în cor-
Este chiar revoltător!
– Ia să ne vedem de treabă,
Nici să nu-l băgăm în seamă!
Chiar măgarul din fânar,
Cât o fi el de măgar,
După ce-a privit atent,
A rostit cu glas strident:
Iac-aşa şi puiul meu
Ca el făcea mai mereu
Dar, vedeţi, că el, măcar
Avea scuza că-i măgar !
Dar Gigel e prea de tot!
Are gură, n-are bot,
Şi putea s-o folosească
Vorbind clar, nu să răcnească!
Aşa… parcă-i puiul meu
Şi gândesc că nu mi-e greu
Să iau acest băieţel
Să-l cresc în grajd şi pe el.
Când la grădiniţă sau la clasa zero se trece de la o activitate la alta, este indicat ca trecerea să nu se facă brusc. Iată mai jos una din modalităţi:
EURITMIE
Fără-nghesuieli,
Fără îmbrânceli,
Fără-mpiedicare,
-La loc fiecare!
Nu există copil rău.
-Treci iute la locul tău.
Un melc călător,
-Tropăie uşor.
Ia priviţi un nor!
-Sări într-un picior!
Soarele-apus.
-Mâna stângă-n sus!
Ce mai e de spus?
-Mâna dreaptă-n sus!
Uite un bursuc.
-Mâna pe năsuc!
Apele sunt calme.
-Să bătem din palme!
Copilul frumos,
-Stă pe scaun, jos.
Două poezioare pentru micuţa Bea, fetiţa Mellisei : http://kemell.k5.ro/
PE LAC
Spune raţa mac-ma-mac
Cât de bine e pe lac!
Ga-ga-ga şi mie-mi place,
Strigă gâsca prin băltoace!
După ele boboceii,
Sar prin lacuri ca prâsneii
Clipocind şi făcând stropi…
Ptiu-ptiu-ptiu, să nu-i deochi!ARICIUL
Printre ierburile mici
Merge-n grabă un arici.
E un animal micuţ
Are ţepi, dar e drăguţ.
Seara iese la plimbare
Şi caută de mâncare:
Insecte şi şerpi mai mici,
Hrană bună pentru-arici
IARNĂ GREA
Norii adunaţi grămadă
Scutură fulgi de zăpadă,
Imbrăcând natura toată
Intr-o mantie curată.
Pomii crengile-şi apleacă
Sub poveri de promoroacă
Şi aşa de nea albiţi
Par să fie înfloriţi.
Pe un stâlp de telegraf
Croncăne o cioară grav
Supărată că sub cer
Nu e loc decât de ger!
Jumătate îngheţat,
Azor latră-nfuriat
Un străin ce stă-n livadă!
Dar… e omul de zăpadă.
– Hei, norule călător
Incotro te-ndrepţi in zbor?
Iţi plac drumurile lungi,
Sau in soare vrei s-ajungi?
– N-ai ghicit copil frumos!
Eu sorb apele de jos,
Le adun si le descânt
Si le-ntorc iar pe pământ
Dimineaţa asta-mi pare
C-ar avea altă culoare.
Prin fereastră de privesc,
Peste tot, doar alb zăresc!
Pe pământ, pe pomi, pe case…
Toate-s albe şi frumoase.
Şi ca să mă mir de tot,
Chiar şi Rex e alb pe bot.
Ce să fie? Ce să fie?
Sigur nu este hârtie
Şi zic eu, că nici a vată
Nu prea pare că arată.
Măi să fie, n-o fi frişcă?
Atunci, sigur se confiscă:
Merg şi-o iau pe toată eu
Şi mănânc din ea mereu!
Că e frig sau că e ploaie,
Tot vine Moş Nicolae
Şi fiindcă sunt copil bun,
Imi aduce tot ce-i spun:
Bombonele în papuci
Şi-n ghetuţe fructe dulci.
Stropi de suflet la vedere 