La tine e raiul pe pământ, asta-i clar! Cățeii sunt minunați, pisicuțele sunt niște frumuseți scumpe, ai de toate soiurile și culorile, distracție, viață! Am publicat poezia din comentariu, e foarte reușită. Cu subiectul PISICA, va ieși o carte celebră, am convingerea. Merită și merităm. Și merită micile feline! 🙂
Mirela, noroc că stau la curte şi raiul acesta este numai afară, că dacă ar patrula toată trupa zoologică prin casă, este clar că eu ar trebui să mă mut pe acoperiş!!!! In ce priveşte proiectul comun… să fie pe gândul tău!
Healt, se cuvine un bun venit printre stropi de suflet. Da, le stă bine împreună! Măcar de ar învăţa şi oamenii ceva din această prietenie, ce încalcă proverbiala neinţelegere dintre câini şi pisici.
Eu ador animalutele si chiar imi vine sa ma bag si eu acolo in fotografie, sa le mangai si sa le iubesc, dar sa te si imbratisez pe tine, fotograful priceput! : )
Hai ca m-a cuprins si pe mine dorul de tara, cand aveam mingiutele alea colorate pe langa noi…ne miroseau, ne dadeau roata doar-doar vor apuca ceva din mancare.
Munteanul, este firesc să fie aşa, atâta timp cât blogul meu se adresează în special micuţilor a căror singură grijă este joaca ! Important este să ai încă suflet de copil, sau măcar un strop!
Cu plăcere aş fi oferit reciprocitate trecându-vă şi eu la legături, dar adresa blogului dumneavoastră nu este vizibilă.
Stropi de suflet la vedere 
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Pisicologie
La tine e raiul pe pământ, asta-i clar! Cățeii sunt minunați, pisicuțele sunt niște frumuseți scumpe, ai de toate soiurile și culorile, distracție, viață! Am publicat poezia din comentariu, e foarte reușită. Cu subiectul PISICA, va ieși o carte celebră, am convingerea. Merită și merităm. Și merită micile feline! 🙂
Mirela, noroc că stau la curte şi raiul acesta este numai afară, că dacă ar patrula toată trupa zoologică prin casă, este clar că eu ar trebui să mă mut pe acoperiş!!!! In ce priveşte proiectul comun… să fie pe gândul tău!
Pingback: Întâlnire de gradul III | Ioan Usca
Mamăăăă, ce de lume! Şi … ce pestriţă!
Zamfir, ai dreptate, e pestriţă, dar să auzi lumea asta când începe să strige în cor că îi este foame! Atunci să vezi şi să auzi pestriţeală!
Ce de-a minunatii! Ce n-as da sa fiu acolo sa-i strang pe toti in brate! 🙂
Mihaela, este simplu! Te sui într-un mijloc de transport, ajungi la mine, eu te primesc cu drag şi tu iei toată mâţimea în braţe !
Mi-ai inseninat ziua, zilele cu poza asta minunata!
Daca am sta la curte, am avea si noi astfel de prieteni.
Multumesc mult!
g1b213, păi vino aici să te joci cu ei!
Pingback: Poate e mai mult decat poti intelege « Gabriela Elena
Pingback: Împărăţia apelor I « World of Solitaire's Blog
Pingback: Luis Pastori (n. 1921) – Strada « Orfiv
Pingback: Dacă tu… « Blogul lui Teo Negură
Am citit eu la Mirela ca ai 12, da’ n-am crezut. Ai vrut sa ma convingi ca spui adevarul cu poza asta !? 🙂 Ei, bine, ai reusit! 🙂 🙂 🙂
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Bucuria primei zile. De școală!
Pingback: Împărăţia apelor II « World of Solitaire's Blog
ce frumos stau ei impreuna:)
Healt, se cuvine un bun venit printre stropi de suflet. Da, le stă bine împreună! Măcar de ar învăţa şi oamenii ceva din această prietenie, ce încalcă proverbiala neinţelegere dintre câini şi pisici.
Eu ador animalutele si chiar imi vine sa ma bag si eu acolo in fotografie, sa le mangai si sa le iubesc, dar sa te si imbratisez pe tine, fotograful priceput! : )
Ada, eşti o fată deosebită şi de fiecare dată sorb cu încântare gândurile tale.
eu cred. si privesc de cand ai postat fotografia… e sufletul tau acolo, impartit printre necuvantatoare… OM BUN ce esti!
sufleţele minunate cu dragoste mare adunate 🙂
ce n-aş da să se înţeleagă şi căţeii mei aşa cu pisicul
offf ce smotoceală le-aş trage :)))
Cella, aici este pace desăvârşită! Legea junglei este aspru criticată în consiliul animalutelor mele!
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 33) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Santal și parfum
Hai ca m-a cuprins si pe mine dorul de tara, cand aveam mingiutele alea colorate pe langa noi…ne miroseau, ne dadeau roata doar-doar vor apuca ceva din mancare.
Daniela, încă este vremea frumoasă. Invit toată blogosfera iubitoare de animăluţe, aici la joacă !
Sunt la fără cuvinte.
Uite pisica mamei mele şi căţelul fiicei mele:
Geanina, te aştept să te joci cu toate animăluţele astea!
Pingback: Septembrie | Ioan Usca
Pingback: Câinele de pază al președintelui «
Pingback: Zmeul (II) | Gabriela Savitsky
Blogul dumneavoastră îmi dă un sentiment de linişte şi pace interioară.
Nu ştiu care este cauza.
V-am trecut la legături.
O zi bună!
Munteanul, este firesc să fie aşa, atâta timp cât blogul meu se adresează în special micuţilor a căror singură grijă este joaca ! Important este să ai încă suflet de copil, sau măcar un strop!
Cu plăcere aş fi oferit reciprocitate trecându-vă şi eu la legături, dar adresa blogului dumneavoastră nu este vizibilă.
Deci asta era. . . 🙂
Sufletul de copil nu mi-a dispărut. 🙂
Aceasta este adresa: http://munteanul369.wordpress.com/
Să aveţi o seară plăcută!