Lăbuş şi Grivei

Pe maidan întâmplător,
Sub un cer dogoritor,
Doi căţei s-au întâlnit,
S-au privit şi s-au oprit.

Grivei cu un os în bot,
Lăbuş rozând un sabot.
-Bună ziua do’n Grivei,
Osul să-mpărţim, nu vrei?

Grivei cu dispreţ priveşte:
Javra asta, nu gândeşte!
Să-i răspund… ar fi păcat
Şi întârzii la mâncat!

Las-să latre mult şi bine,
Că doar d-aia este câine!
Am plecat, rămâi cu bine,
Nu am vreme pentru tine.

Biet Lăbuş, privea năuc
Cum rămâne singur cuc,
Doar o cioară pe o cracă
Croncănea ca să nu tacă:

Câr!Lăbuş, nu ai dreptate!
De ce-ar face jumătate?
Tu ai stat, el a muncit!
Osul şi l-a luat cinstit!