Ionel primi o tobă
Bum. bum, bum
Bum ta-ra-ta-tum!
Şi nu mai auzi o vorbă
De atât bum-bum.
Bum ta ra ta tum!
Toată ziua-auzi prin casă
Bum bum bum
Şi pe hol şi chiar la masă
bum ta ra ta tum
De-ţi bubuie în ureche
Bum bum bum
Ca un ţârâit de streche !
bum ta ra ta tum!
Sar pisicile năuce
Miau-miau-miau
Ar fugi şi s-ar tot duce
Miau-miau-miau
Miau-miorlau,miorlau!
Bunicuţa dă să fugă
Şontâc, şontâc, şontâc
Toba parcă dă să-mpungă.
Bum bum bum
Bum ta ra ta tum
Orişiunde se ascunde
vai vai vai
Numai toba se aude !
Bum bum bum
Bum ta ra ta tum
Chiar viteazul Azorică
Ham, ham, ham
S-a ascuns sub pat de frică
Ham- ham-ham-
Mâr şi ham ham ham !
Dacă-o prinde o face praf
Mâr, mâr mâr
Şi-o -nghite cu pilaf
Cleaf, cleaf ,cleaf
Să se liniştească casa
Şi să îi priască masa!
Aha! Aha! Aha!
Ha-ha-ha-ha-ha!
Stropi de suflet la vedere 
Aha…sar pisicile nauce! Deja le vad, niste scumpe zanatice, usor speriate, dar suficient de jucause ca fie antrenate in bucuria bum-ta-ra-ta-bum-ului lui Ionel!Ca sa nu mai vorbim de viteazul Azorica…ha ha ha! E o poezie cu sonoritate! Cred ca se poate nu numai ilustra absolut fermecator, ci si pune pe note. Copiii ar fi in culmea fericirii sa o acompanieze cu…tobele, bum-ta-ra-ta-bum! M-ai binedispus! Te felicit pentru fiecare vers pe care copiii si adultii care INCA se joaca , le citesc cu drag! 🙂
Mirela, ai intuit exact gândul meu: vreau să devină un cântecel. De fapt am şi inclus-o la categoria „Cântecele pentru copii”. Stiam că îndată ce o vei citi îţi vei şi imagina cum vor arăta desenele. Vezi că ai de lucru cam multişor!
Aurora, cantecelul va fi o bucurie pentru copii si pentru cei care-i asculta!
Ma bucur ca am de lucru, doar stii. Ma intristeaza doar absenta muncii mele preferate, adica desenatul, pictatul, creatia artistica! Depcamdata, iarna cea argintie! O seara minunata! 🙂
Mirela, păi vezi?Deocamdată , iarna argintie! Ai ce desena! Si eu îţi doresc o seară cât mai frumoasă !
Foarte bine ilustrată toată zarva creată de Ionel. Parcă şi văd toate animalele din curte fugind care încotro. Unui asemenea toboşar nu-i poţi sta în cale. Chiar dacă Azorică ar încerca să ia atitudine, de frică mi-e că va rămâne doar cu gândul lui viteaz. 🙂 Iar Ionel va continua să-i terorizeze pe toţi cu bum. bum, bum… bum ta-ra-ta-tum. Până la urmă, dacă-i va dispărea toba, în mod sigur Ionel va găsi o tigaie. 😀
Carmen, şi dacă erai un scenarist, tot n-ai fi reuşit să-ţi imaginezi scena mai bine ! Cât despre ideea cu tigaia… fii liniştită, Ionel a şi prins-o! De data asta a fost rândul meu să mi-l imaginez pe Ionel alergând prin casă şi bâtând cu un făcăleţ în tigaie.
Plină de imagini această poezie. Îmi aduc aminte că am avut şi eu o tobă în copilărie. Era jale mare prin casă. Dar nu aveam pisică.
Cristian, aaaaa! Păi ce farmec avea toba dacă nu erau pisici şi câini să-i bagi în sperieţi? Sau probabil in compensare erau adulţii cei disperaţi ?
Auoleu, ce taraboi! Aura, cine oare poate sa manuiasca mai bine interjectiile si onomatopeele ca tine? Iti spun eu, nimeni. Esti unica :). Ai creat o poezie plina de viata si de haz ce ar merge foarte bine ilustrata la o serbare pentru gradinita. E de ras cu lacrimi. Personajele sunt foarte bine conturate de aceeasi senzatie de dezordine ce e totusi egalata doar de ritmul bine sustinut si de muzicalitatea versurilor. Felicitari!
Ara, fată dragă, frumoasă şi deşteaptă ! Cine ?Simplu: Ionel, pisica şi Azorică !
Dar Doamne! M-ai lăudat atât că mă faci să cred că am scris „divina comedie”. Totuşi… imi face mare plăcere să cred că ai dreptate. Tu chiar mă faci să pun din nou mana pe stilou si sa scriu încă una!!
Divina comedie… :)). Ar putea rivaliza cu… Gargantua si Pantagruel! Te rog sa fii invitata mea: ia stiloul si scrie. Altfel eu ce comentez? :). Ma faci sa rosesc eu cu laudele… Cu drag, Ara
Ara, opreşte-te că se va face coadă la autografe! dar pentrui ca să comentezi tu, tot scriu! Aşa, de dragul tău.
Pingback: Serafina visătoare. Fotografii de Enya « Mirela Pete. Blog
IN casa binecuvantata cu copii, daca nu e taraboi, e tristete. Eu prefer taraboiul pentru ca asta inseamna un copil vesel, sanatos si fericit.
Iar Ionel e Ionel, bine ca nu mai e la moda sa servesti musafirii cu dulceata 🙂 🙂
O zi minunata sa ai .. tam tam bum bum….
Cati, mulţumesc de urare! Să fii convinsă că atunci când am la mine toţi cei patru nepoţi de la cei doi băieţi ai noştri, este un bum-ta-ra-ta-tum de pomină, dar ce este mai năstruşnic este că eu fac tărăboiul cel mai mare amestecându-mă în jocul lor minunat!
Nici nu ma asteptam la altceva din partea ta 🙂
Cati, în cazul de faţă, nu-ţi pot răspunde decât printr-un complice hohot de râs şi o invitaţie: hai şi voi, că sunteţi la fel ca mine!!!
Nu am avut tobă și nici pisici, dar poezia ta mi-a adus aminte de cea mai frumoasă etapă a vieții, copilăria.
Zile pline de frumos alături de cei dragi!
Geanina, fiecare copil are amintirile lui dragi legate de o anume jucărie. Ionel are un căţel, o pisică şi o tobă cu care mă bucur că face atâta gălăgie încât reuşeşte să aducă aminte şi celor mari că odată au avut şi ei o copilărie cu tot bagajul ei de frumuseţe şi candoare.
Şi ţie- şi vouă- linişte şi iubire !
Multumesc pentru poezie este f.f.f. frumoasa, muzicala si dupa cum am spus am sa o recit impreuna cu copiii mei . Mai astept si alte minunatii pentru copilasii de trei ani , ne ajuta sa na corectam micile deficiente de pronuntie a sunetelor .Multumim si iti uram multa sanatate.
Nuşa, te aştept oricând cu mare, mare plăcere! Mulţumesc pentru urări.
Pingback: ADELA « Madi şi Onu Blog
Pingback: SIBIU – BISERICA ORTODOXĂ (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: TOAMNĂ CALINĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Saru’mina,picuri de suflet!
Imi amintesc si eu citeva din poezelele copilariei,dar mai mult imi amintesc de ascunzisurile din parc,de scorburi poduri si pivnite unde am gasit lumi noi.
Neavind copii n-am trecut prin fazele specifice,iar relatia mea cu copii incepe sa se manifeste doar atunci cind am cu cine sa ma inteleg.
PIIING!-Undeva
PIIING!-Diverse
PIIING!-Gradina Zmeilor
Mult bine,
Alexandru.
Alexandru, nu te mai strădui să-ţi aminteşti poezelele copilăriei! citeşte-le pe cele scrise de mine!
M-ai distrat peste poate cu „Piiiing!… ” dar… m-am conformat şi am făcut-o cu multă plăcere!
Pingback: “L-am omorât şi asta e!” « Noaptebunacopii's Blog
Pingback: PROVOCARE DE WEEKEND « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Sunt atat de reconfortante versurile astea! Zau ca uneori mi-as dori sa fiu Ionel, sa am si eu toba mea, numai a mea, si sa bat in ea de sa auda toata strada 🙂
Păi Teo, ce mai aştepţi? Ia prima tobă care îţi iese în cale… şi dă-i bătaie ! Şi dacă faci treaba asta la ţară eşti ca şi asigurat de un alai de spectatori . In doi timpi şi trei mişcări iese un spectacol interactiv, pitoresc de tot !
Pingback: Traficantul – Provocare de weekend « Cristian Dima
Eu am chitara mea şi mă alătur tobei lui Ionel sau Teo:)) Oricum poezioara are muzicalitate cât încape.
Cristi, m-ai făcut să râd în hohote fiindcă deja mi-am imaginat cum arată „orchestra” : tu, Teo şi Ionel, care mai de care mai gălăgios şi mai în „contra vântului” cântând fiecare pe limba lui într-un vacarm de nedescris, şi în urma voastră „dâgâ-dân, dâgâ-dâng” venind şi coana mare cu o tingire într-o mână şi cu polonicul în alta făcând hărmălaia şi mai mare pe motiv că solicită… linişte
=)) Ca în poveşti… om fi de râsu străzii :))
Cristi… las-să râdă, că râsu-i sănătos! eu îmi pregătesc tingirea şi polonicul!
Am venit să las peste stropii tăi de suflet o urare: să avem ÎMPREUNĂ o săptămână bună, rodnică și plină de sănătate! Numai bine, draga mea Auraș! 😛
Mirela, pentru că urarea este pentru amândouă o spun şi eu într-un glas cu tine: SĂ FIE! Observ că foloseşti diminutivul cu care sunt alintată în familie şi doar de cei foarte apropiaţi ! Te ămbrăţişez!
Pingback: Carpe Diem « Madi şi Onu Blog
Pingback: Genunchiul cu prieteni « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
Pingback: Gustav Klimt II « Mirela Pete. Blog
Tare frumos suna poezia asta spusa de un glascior peltic de copil! E grozava! Plina de dinamism si sugubeata!
Elisa, floarea mea albastră, mi-am imaginat cum spune un peltic poezia şi am râs cu poftă! Mă bucur că îţi place!